O proteină care ne ajută să simțim căldura ar putea fi o țintă pentru tratarea durerii cronice

Ce trebuie să știi

• Cercetătorii au identificat TRPM2 drept o cale directă prin care semnale inflamatorii pot activa durerea.

• Canalul era cunoscut anterior mai ales ca senzor al căldurii ușoare, nedureroase, la nivelul nervilor senzoriali.

• La șoareci, eliminarea TRPM2 din celulele nervoase a prevenit durerea provocată de prostaglandina E2 și de autoanticorpi și a redus durerea cronică asociată artritei și leziunilor nervoase.

• Un medicament administrat direct în articulație pentru blocarea TRPM2 a inversat durerea artritică, iar efectul s-a menținut două zile după o singură doză, fără să reducă inflamația articulară.

Durerea cronică este una dintre problemele pentru care tratamentele actuale nu reușesc întotdeauna să ofere o ameliorare suficientă. În cazul artritei, de exemplu, medicamentele urmăresc în mare parte să controleze inflamația și activitatea sistemului imunitar, însă cercetătorii caută și modalități prin care durerea să poată fi întreruptă mai direct.

O astfel de posibilitate apare dintr-un loc neașteptat: un canal prezent pe nervii senzoriali, cunoscut până acum în special pentru rolul său în detectarea temperaturii.

Proteina care „simte” căldura poate transmite și durerea

Cercetătorii de la Facultatea de Științe ale Vieții a Universității din Warwick au analizat canalul TRPM2, o proteină aflată pe celulele nervoase senzoriale.

TRPM2 era cunoscut ca un „senzor de căldură”, contribuind la capacitatea organismului de a detecta temperaturi calde, dar nedureroase. Noul studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, indică însă că rolul său este mai complex.

Echipa a descoperit că TRPM2 poate funcționa și ca un transmițător direct al durerii. Mai exact, două tipuri de semnale asociate inflamației și răspunsului imun, prostaglandina E2 și autoanticorpii, pot acționa direct asupra acestui canal.

Prostaglandina E2 este o substanță produsă în organism în timpul proceselor inflamatorii, în timp ce autoanticorpii sunt anticorpi care reacționează împotriva unor componente ale propriului organism.

Potrivit autorului principal, dr. Xuming Zhang, aceste mecanisme ajung să aibă aceeași „destinație”: TRPM2.

„Am descoperit că TRPM2 funcționează ca un comutator de durere convergent, preluând semnale imune și inflamatorii foarte diferite și transformându-le în impulsuri electrice pe care creierul le interpretează ca durere”, a declarat dr. Xuming Zhang, de la Facultatea de Științe ale Vieții a Universității din Warwick.

Cercetătorul a precizat că aceste semnale activează TRPM2 prin mecanisme neașteptate, care ocolesc căile obișnuite de semnalizare ale celulei.

Ce s-a întâmplat când cercetătorii au eliminat TRPM2

Pentru a verifica dacă TRPM2 este într-adevăr implicat în apariția durerii, oamenii de știință au folosit modele de șoareci la care canalul a fost eliminat din celulele nervoase.

Rezultatul a fost relevant: durerea produsă de prostaglandina E2 și de autoanticorpi a fost complet prevenită.

Mai mult, animalele au prezentat reduceri importante ale durerii cronice asociate atât cu artrita, cât și cu leziunile nervoase.

Un aspect important este că răspunsul inflamator și imunitar de bază a continuat în mare parte să funcționeze normal.

Asta sugerează că TRPM2 nu este pur și simplu o componentă a inflamației, ci poate reprezenta o cale separată prin care inflamația și semnalele imune sunt transformate în durere.

Cu alte cuvinte, inflamația și durerea nu trebuie neapărat să fie privite ca un singur mecanism. Descoperirea indică existența unei „porți” nervoase prin care organismul poate transforma anumite semnale inflamatorii în senzația dureroasă propriu-zisă.

O singură injecție a redus durerea artritică timp de două zile

Una dintre cele mai interesante observații a apărut atunci când cercetătorii au încercat să blocheze TRPM2.

La șoarecii cu artrită, un medicament administrat prin injecție direct în articulație pentru blocarea canalului a inversat complet durerea artritică.

Și mai surprinzător, efectul nu a fost de scurtă durată. După o singură administrare, ameliorarea durerii a persistat timp de aproximativ două zile.

În același timp, tratamentul nu a redus inflamația din articulație.

Această diferență este importantă deoarece sugerează că, cel puțin în modelul experimental, durerea poate fi redusă fără ca procesul inflamator subiacent să fie complet suprimat.

Dr. Zhang a subliniat că durata și amploarea efectului au fost printre aspectele care au surprins cel mai mult echipa:

„Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost cât de complet și cât de mult timp a ameliorat blocarea TRPM2 durerea artritică cronică.”

Potrivit cercetătorului, rezultatele indică faptul că TRPM2 ar putea reprezenta o țintă terapeutică promițătoare pentru durerea cronică.

De ce este important dacă inflamația rămâne?

În prezent, unele dintre tratamentele utilizate pentru afecțiuni inflamatorii, inclusiv artrita, urmăresc reducerea activității sistemului imunitar sau a proceselor inflamatorii.

Metotrexatul și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt exemple de tratamente folosite în funcție de afecțiune și de situația pacientului, însă efectul lor asupra durerii nu este întotdeauna complet sau de durată.

În plus, unele terapii care modifică răspunsul imun pot crește vulnerabilitatea la anumite infecții.

Noua cercetare explorează o abordare diferită: în loc să încerce să oprească întregul proces inflamator, oamenii de știință caută să întrerupă transmiterea semnalului dureros către sistemul nervos.

Deocamdată, rezultatele provin din modele experimentale pe șoareci. Prin urmare, descoperirea nu înseamnă că există deja un tratament disponibil pentru pacienții cu artrită și nici că blocarea TRPM2 va avea automat același efect la oameni.

Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a determina dacă mecanismul poate fi exploatat în siguranță și eficient în tratamentele umane.

Cum poate un „senzor de căldură” să devină un generator de durere?

Descoperirea ridică o întrebare biologică interesantă: de ce ar avea organismul un canal capabil să detecteze căldura care poate participa și la producerea durerii cronice?

Echipa condusă de Zhang suspectează că răspunsul ar putea sta în diversitatea celulelor nervoase.

Este posibil ca populații diferite de neuroni care conțin TRPM2 să îndeplinească funcții diferite. Unele ar putea participa în principal la detectarea temperaturii, în timp ce altele ar putea fi implicate în transmiterea durerii.

Cercetătorii intenționează să investigheze în continuare această posibilitate.

Dacă mecanismul va fi confirmat și în cercetările viitoare, TRPM2 ar putea oferi o perspectivă nouă asupra durerii cronice: nu neapărat prin oprirea inflamației, ci prin blocarea „comutatorului” nervos care transformă semnalele inflamatorii în durere.

Detalii privind studiul

Studiul „TRPM2 is a direct pain transducer”, realizat de Linda Varghese și colegii săi, a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences în 2026.

DOI: 10.1073/pnas.2532289123