De ce, în cazul cancerului, anumite teste biologice pot ajuta medicii să aleagă tratamentul, în timp ce pentru depresie, schizofrenie și alte afecțiuni psihiatrice pacienții trebuie adesea să încerce medicamente pe rând?
În psihiatrie, găsirea medicamentului potrivit poate presupune încercări repetate și săptămâni de așteptare pentru a vedea dacă tratamentul funcționează.
Două persoane cu același diagnostic psihiatric pot avea caracteristici biologice foarte diferite.
Cercetătorii propun folosirea unor biomarkeri din sânge, a datelor genetice, a activității cerebrale și a informațiilor colectate de dispozitive purtabile.
Scopul este ca studiile clinice și, ulterior, tratamentele să poată fi adaptate mai precis la caracteristicile biologice ale pacienților.
Pentru multe persoane care suferă de depresie, schizofrenie sau alte afecțiuni psihiatrice, găsirea medicamentului potrivit înseamnă să încerce un medicament, să aștepte săptămâni întregi pentru a vedea cum reacționează organismul și, dacă rezultatul nu este cel dorit, să încerce altul.
Spre deosebire de afecțiuni precum cancerul și boala Alzheimer, există puține teste biologice fiabile care să prezică ce tratament va ajuta o persoană cu o anumită tulburare psihiatrică.
Un nou document de poziție al Colegiului American de Neuropsihofarmacologie (ACNP), coordonat de UCLA Health, prezintă însă un plan pentru a schimba această situație.
Documentul de consens, publicat în revista NPP-Digital Psychiatry and Neuroscience, a fost elaborat de Grupul de lucru precompetitiv al părților interesate al ACNP. Printre autorii săi se numără cercetători universitari, inclusiv de la UCLA Health, reprezentanți ai industriei farmaceutice, oameni de știință de la Institutul Național de Sănătate Mentală și de la Biroul de Neuroștiințe al FDA.
Problema centrală identificată de cercetători este că două persoane cu același diagnostic pot avea caracteristici biologice foarte diferite. Cu toate acestea, studiile clinice actuale privind medicamentele psihiatrice grupează de obicei participanții doar pe baza simptomelor.
Astfel, un medicament care funcționează bine pentru un anumit subgrup de pacienți poate părea ineficient atunci când este testat pe o populație mixtă.
Autorii propun utilizarea biomarkerilor, semnale măsurabile din sânge, activitatea cerebrală sau dispozitive purtabile, pentru a identifica mai precis aceste subgrupuri și pentru a concepe studii clinice mai bune.
Pe termen lung, aceleași instrumente ar putea contribui la orientarea alegerilor terapeutice pentru fiecare pacient în parte, afirmă autorii.
Biomarkerii de precizie s-au dovedit deja promițători în tratamentul cancerului, al afecțiunilor cardiace și al bolilor cerebrale, precum boala Alzheimer și boala Parkinson. Autorii susțin că psihiatria poate urma o cale similară.
Ideea este ca diagnosticul bazat pe simptome să poată fi completat, în timp, de informații despre particularitățile biologice ale persoanei.
„În prezent, pacienții se bazează pe încercări repetate pentru a afla dacă un medicament are efect în cazul lor, ceea ce este costisitor și consumă mult timp”, a declarat primul autor al articolului, dr. Sahib Khalsa, psihiatru și director al departamentului de Cercetare a Tulburărilor de Anxietate la Institutul Semel pentru Neuroștiințe și Comportament Uman al UCLA.
Acesta explică faptul că scopul proiectului este să îi ajute pe clinicieni, cercetători, dezvoltatorii de medicamente și autoritățile de reglementare să colaboreze mai bine.
„Scopul acestui demers este de a oferi clinicienilor, cercetătorilor, dezvoltatorilor de medicamente și autorităților de reglementare din domeniul farmaceutic modalități mai bune de a colabora și de a înțelege mecanismele biologice care stau la baza simptomelor unei persoane, astfel încât tratamentele să poată fi adaptate mai precis încă de la început.”
Printre recomandările documentului se numără realizarea unor studii de mică amploare, cu obiective precise, privind mai multe tipuri de date.
Cercetătorii indică analizele de sânge, datele genetice, înregistrările undelor cerebrale prin EEG și datele colectate de dispozitive purtabile. Acestea ar putea indica semne timpurii ale răspunsului la tratament.
Un astfel de sistem ar putea ajuta la identificarea unor subgrupuri de pacienți care au caracteristici biologice comune, chiar dacă au primit același diagnostic pe baza simptomelor.
Autorii recomandă ca biomarkerii promițători să fie testați în seturi de date existente de mare amploare înainte de lansarea unor noi studii clinice costisitoare.
În acest fel, cercetătorii pot verifica mai întâi dacă un anumit indicator biologic este suficient de promițător pentru a merita studiat în cercetări noi.
Documentul recomandă și crearea unui cadru precompetitiv pentru partajarea datelor, inclusiv a rezultatelor care nu au dat rezultate, astfel încât acestea să fie accesibile cercetătorilor și companiilor.
Un alt obiectiv este standardizarea modului în care datele privind biomarkerii sunt colectate și analizate în toate centrele de cercetare.
Fără metode comune, rezultatele obținute în locuri diferite pot fi mai greu de comparat. Autorii propun, astfel, convenirea unor definiții comune și a unor utilizări prevăzute clare pentru biomarkerii psihiatrici.
Documentul recomandă și consultarea din timp a FDA și a autorităților de reglementare europene, inclusiv în ceea ce privește abordările mai noi care combină mai multe tipuri de date.
Autorii subliniază că biomarkerii pot fi deja utilizați în studiile clinice fără un proces îndelungat de aprobare de către FDA.
Potrivit documentului, aceasta este o neînțelegere comună care ar putea încetini progresul.
În același timp, autorii susțin că industria farmaceutică și plătitorii trebuie să vadă concret cum studiile clinice ghidate de biomarkeri ar putea reduce costurile și îmbunătăți rezultatele.
Foaia de parcurs propusă de cercetători se concentrează pe colaborarea precompetitivă pentru dezvoltarea medicamentelor.
Autorii fac însă o distincție importantă: introducerea testelor validate în îngrijirea de zi cu zi reprezintă o etapă separată, ulterioară.
Așadar, propunerea nu înseamnă că pacienții cu depresie sau schizofrenie vor putea face imediat o analiză și vor afla ce medicament li se potrivește. Mai întâi este nevoie ca biomarkerii promițători să fie identificați, testați și validați.
Cercetătorii susțin că schimbarea nu poate veni dintr-o singură descoperire sau dintr-un singur laborator.
„Psihiatria de precizie nu va apărea din descoperiri izolate”, concluzionează autorii.
„Aceasta va necesita o colaborare susținută în jurul unor standarde și date comune.”
Mai multe informații: Sahib S. Khalsa et al., „Către biomarkeri aplicabili în psihiatrie: o foaie de parcurs colaborativă pentru studiile clinice de precizie. Un document de poziție al ACNP”, NPP-Digital Psychiatry and Neuroscience (2026). DOI: 10.1038/s44277-026-00069-w.
Cât de frecventă este bipolaritatea și cum ne afectează.
De ce unele persoanele nu vor cont pe rețelele sociale. Acest lucru poate indica anumite afecțiuni psihice.
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
Cum îți dai seama ce calmante funcționează pentru tine? Care pastilă e mai potrivită?
Află mai multe despre diferențele și asemănările dintre gândurile intruzive și cele impulsive.
Autismul este o tulburare cu o gamă largă de manifestări și severități,, iar unele semne pot apărea chiar din primele luni de la naștere.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
Ce este și cum se manifestă furia narcisistă. Psihiatrul Raluca Ioana Modoranu ne-a vorbit despre primele semne.
Află mai multe despre o tulburare gravă de alimentație care cuprinde provocări emoționale și fizice complexe.
