Republica Democratică Congo (RDC) se confruntă din nou cu o epidemie de Ebola, iar amploarea situației îi îngrijorează pe specialiști. Până la 20 mai, autoritățile au raportat 139 de decese și aproape 600 de cazuri suspecte. Dintre acestea, 51 au fost confirmate în provincia Ituri, o regiune izolată și dens împădurită din nord-estul țării. Uganda a confirmat deja două cazuri.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat urgență de sănătate publică de interes internațional, unul dintre cele mai ridicate niveluri de alertă. Totuși, directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a precizat că situația „nu constituie o urgență pandemică”.
Pentru medicii specializați în boli infecțioase, semnele sunt însă alarmante. Nahid Bhadelia, expert în boli emergente la Universitatea din Boston, spune că situația seamănă periculos de mult cu epidemia catastrofală din Africa de Vest din 2014.
„Întârzierea identificării cazurilor, răspândirea în mai multe orașe înainte de detectare și apariția cazurilor în regiuni foarte îndepărtate sugerează că virusul a circulat nedetectat o perioadă lungă”, explică aceasta, conform National Geographic.
Virusurile Ebola fac parte din aceeași familie cu virusul Marburg, una dintre cele mai letale categorii de virusuri cunoscute. Există patru specii care provoacă boală la oameni, însă actualul focar este provocat de tulpina Bundibugyo, o variantă rară și insuficient studiată.
Aici apare una dintre cele mai mari probleme: spre deosebire de tulpina Zaire, pentru Bundibugyo nu există vaccin aprobat și nici tratamente specifice.
Boala începe, de regulă, cu simptome care seamănă cu o gripă severă:
Ulterior pot apărea:
Medicii spun că infecția poate fi confundată ușor cu malaria sau febra tifoidă, mai ales în zonele unde accesul la teste este limitat. Tocmai această asemănare face ca virusul să circule uneori săptămâni întregi înainte să fie identificat.
Rata mortalității este extrem de ridicată: între o treime și jumătate dintre persoanele infectate mor.
Spre deosebire de COVID-19 sau gripă, Ebola nu se transmite prin aer. Virusul se răspândește prin contact direct cu fluidele corporale ale unei persoane infectate sau decedate:
În multe regiuni afectate din Africa subsahariană, ritualurile funerare tradiționale joacă un rol major în transmitere. Membrii familiei ating trupul persoanei decedate înainte de înmormântare, iar virusul poate trece rapid de la o persoană la alta.
OMS crede că actuala epidemie a explodat după moartea unei persoane în orașul Bunia, pe 5 mai. Sicriul ar fi fost schimbat în timpul transportului trupului, iar contactul apropiat dintre rude și corpul neînsuflețit ar fi favorizat răspândirea.
Controlul Ebola înseamnă o cursă contra cronometru. Autoritățile trebuie simultan:
În RDC, toate acestea sunt complicate de sărăcie, conflicte armate și lipsa infrastructurii sanitare.
Regiunea Ituri este cunoscută pentru exploatările miniere unde muncitorii trăiesc în condiții aglomerate, cu igienă precară și acces minim la îngrijiri medicale. Aceste zone favorizează atât contactul cu animale purtătoare de virus, cât și transmiterea rapidă între oameni.
Mai mult, neîncrederea față de autorități și personalul medical îngreunează intervențiile. În multe comunități afectate de războaie și violențe, oamenii evită spitalele sau ascund cazurile suspecte.
Vaccinul Erevbo, folosit împotriva tulpinii Zaire de Ebola, ar putea avea o anumită eficiență și împotriva Bundibugyo, însă datele sunt limitate.
OMS analizează și alte variante experimentale, inclusiv vaccinuri bazate pe aceeași tehnologie folosită la vaccinul AstraZeneca anti-COVID. Problema este că aceste formule trebuie testate mai întâi pe oameni, iar procesul poate dura luni.
Cu alte cuvinte, epidemia actuală trebuie controlată fără un „scut” eficient deja disponibil.
Specialiștii spun că riscul unei pandemii globale este redus. Ebola are nevoie de contact foarte apropiat pentru a se transmite, iar persoanele fără simptome răspândesc greu virusul.
În țările cu sisteme medicale dezvoltate, cazurile importate pot fi detectate și izolate rapid. Acesta este motivul pentru care experții nu se așteaptă la focare majore în Europa sau SUA.
Totuși, medicii avertizează că adevărata problemă este fragilitatea sistemelor globale de sănătate.
„Nu cred că trebuie să intrăm în panică din cauza Ebola. Dar cred că trebuie să fim îngrijorați de starea sistemului global de sănătate”, spune Bhadelia.