O variantă genetică extrem de rară pare să ofere un avantaj metabolic surprinzător: mai puțină grăsime corporală, un ficat mai sănătos și valori mai bune ale glicemiei.
Aproximativ 1 din 7.000 de persoane poartă o variantă genetică rară care inactivează o copie a genei FNIP1.
Purtătorii acestei variante au, în medie, mai puțină grăsime corporală, mai puțină grăsime în ficat și valori mai bune ale glicemiei și grăsimilor din sânge.
Analiza a peste 1 milion de persoane de pe trei continente a identificat 59 de gene implicate în modul în care organismul stochează, utilizează și arde energia.
Descoperirea ar putea deschide calea către noi tratamente pentru obezitate, diabet și bolile cardiovasculare, însă gena FNIP1 nu este încă o țintă terapeutică validată pentru oameni.
De ce unii oameni par să poată mânca mai mult fără să acumuleze kilograme, în timp ce alții se îngrașă mult mai ușor? Răspunsul nu ține doar de voință, dietă sau mișcare. O parte din explicație pare să fie ascunsă chiar în ADN.
Un nou studiu de amploare, publicat în revista Nature, oferă una dintre cele mai interesante dovezi de până acum că anumite variante genetice rare pot influența profund modul în care organismul folosește și depozitează energia. Cercetătorii au analizat date genetice și medicale de la 1.032.116 persoane, provenite din 11 grupuri de studiu din America de Nord, Europa și Asia.
Iar printre cele mai spectaculoase rezultate se află o genă numită FNIP1. La persoanele care poartă o variantă rară ce inactivează una dintre copiile acestei gene, cercetătorii au observat un profil metabolic surprinzător de favorabil: mai puțină grăsime corporală, mai puțină grăsime acumulată în ficat, glicemie mai scăzută și un risc mai mic pentru probleme cardiometabolice.
Pentru a înțelege descoperirea, trebuie să ne imaginăm metabolismul drept un sistem extrem de complex care decide permanent ce face organismul cu energia pe care o primește.
Energia poate fi consumată imediat, depozitată sub formă de grăsime sau utilizată ulterior. Genele participă la reglarea tuturor acestor procese.
Una dintre genele care au atras atenția cercetătorilor este FNIP1, acronim pentru folliculin interacting protein 1.
În esență, această genă este implicată în reglarea proceselor prin care celulele gestionează energia. Datele studiului sugerează că FNIP1 poate acționa asemenea unei „frâne” metabolice, limitând anumite procese prin care celulele consumă energie.
Atunci când una dintre cele două copii ale genei este dezactivată printr-o variantă genetică rară, această frână pare să fie slăbită.
Rezultatul? Organismul poate deveni mai eficient în activarea unor procese implicate în consumul și reciclarea energiei.
Studierea variantelor genetice rare este extrem de dificilă.
Spre deosebire de variantele genetice comune, care pot fi întâlnite la milioane de oameni, o mutație rară poate apărea la doar câteva sute sau chiar câteva zeci de persoane într-un set de date.
Tocmai de aceea, cercetătorii au avut nevoie de o bază de date uriașă.
Au analizat 1.032.116 persoane din 11 cohorte de cercetare din America de Nord, Europa și Asia, combinând informațiile genetice cu date medicale.
Echipa s-a concentrat pe exom, partea genomului care conține instrucțiunile pentru producerea proteinelor. Deși reprezintă aproximativ 1% din ADN, exomul este extrem de important deoarece modificările din aceste regiuni pot schimba direct funcția proteinelor produse de organism.
Cercetătorii au căutat variante genetice rare și efectul lor asupra raportului dintre trigliceride și colesterolul HDL, cunoscut sub forma TG:HDL.
Trigliceridele sunt o formă de grăsime din sânge, în timp ce HDL este colesterolul asociat, în mod obișnuit, cu un rol protector cardiovascular.
Raportul TG:HDL oferă cercetătorilor o modalitate de a privi, indirect, mai multe aspecte ale sănătății metabolice.
În cadrul studiului, un raport TG:HDL mai ridicat a fost asociat cu mai multă grăsime corporală, acumularea de grăsime în jurul organelor, rezistența la insulină și tensiunea arterială crescută.
Cu ajutorul programului REGENIE, cercetătorii au căutat variante genetice asociate cu valori mai mari sau mai mici ale acestui raport.
Rezultatul a fost impresionant: 59 de gene independente au fost asociate cu raportul TG:HDL.
Multe dintre aceste gene sunt implicate în ficat și țesutul adipos — două dintre principalele „centre de comandă” ale metabolismului energetic.
Descoperirea nu înseamnă că există o singură „genă a slăbitului”.
Dimpotrivă, rezultatele arată cât de complex este metabolismul.
Cele 59 de gene identificate participă, în diferite moduri, la procese care determină cum sunt produse, depozitate, transportate și consumate grăsimile și energia.
Unele influențează funcția ficatului, altele țesutul adipos, iar altele căile celulare care controlează producerea și utilizarea energiei.
Mai mult, 23 dintre genele identificate — aproape 40% — aveau deja medicamente care le vizează, fie aprobate, fie aflate în cercetare clinică.
Această observație este importantă deoarece sugerează că descoperirile genetice ar putea contribui la identificarea unor noi ținte pentru medicamente.
Cea mai interesantă descoperire a fost asocierea dintre variantele rare ale FNIP1 și un profil metabolic favorabil.
Aproximativ una din 7.000 de persoane este purtătoarea unei variante genetice rare care dezactivează o copie a genei.
Comparativ cu persoanele care nu au această variantă, purtătorii au prezentat:
niveluri mai scăzute ale trigliceridelor;
valori mai mici ale colesterolului LDL, cunoscut drept colesterolul „rău”;
greutate corporală mai redusă;
un procent mai mic de grăsime corporală;
o distribuție mai favorabilă a țesutului adipos;
glicemie mai scăzută;
o cantitate semnificativ mai mică de grăsime acumulată în ficat.
Cu alte cuvinte, aceeași variantă genetică rară a fost asociată cu mai multe caracteristici care, împreună, descriu un profil metabolic mai sănătos.
Cercetătorii au estimat, de asemenea, o probabilitate cu aproximativ 60% mai mică de a dezvolta boli cardiometabolice în rândul purtătorilor variantei.
Una dintre cele mai importante observații a fost cantitatea mai mică de grăsime acumulată în ficat.
Ficatul joacă un rol fundamental în metabolism. El participă la procesarea grăsimilor, zaharurilor și proteinelor și contribuie la menținerea echilibrului energetic al organismului.
Atunci când se acumulează prea multă grăsime în ficat, pot apărea modificări metabolice importante, iar riscul unor afecțiuni hepatice și cardiometabolice poate crește.
În cazul persoanelor cu varianta rară FNIP1, cercetătorii au observat exact opusul: mai puțină grăsime hepatică.
Asta a ridicat o întrebare esențială: este FNIP1 doar asociată cu aceste caracteristici sau chiar contribuie la producerea lor?
Pentru a testa această ipoteză, oamenii de știință au mers mai departe decât simpla analiză statistică a genomului.
Au dezactivat gena FNIP1 în celule hepatice umane.
Rezultatul a fost rapid: celulele au început să activeze gene implicate în descompunerea grăsimilor și eliminarea deșeurilor celulare.
Acest experiment a oferit un argument biologic suplimentar că FNIP1 ar putea participa direct la modul în care ficatul gestionează energia și lipidele.
Dar cercetătorii nu s-au oprit aici.
Pentru a testa efectul asupra unui organism întreg, echipa a dezactivat calea FNIP1 în ficatul șoarecilor.
Animalele au fost apoi hrănite timp de până la 30 de săptămâni cu o dietă bogată în grăsimi și zahăr, concepută pentru a favoriza creșterea în greutate și acumularea de grăsime.
Șoarecii la care calea FNIP1 fusese dezactivată au fost însă puternic protejați împotriva creșterii în greutate și a acumulării de grăsime în ficat.
Experimentul este important deoarece arată că legătura observată la oameni are și o posibilă explicație biologică.
Totuși, rezultatele obținute la șoareci nu înseamnă că aceeași intervenție poate fi aplicată oamenilor. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă manipularea FNIP1 ar putea fi sigură și eficientă ca tratament.
Descoperirea poate fi spectaculoasă, dar nu trebuie interpretată ca dovada existenței unei „gene care te face slab”.
Greutatea corporală și riscul de obezitate sunt influențate de o combinație complexă de factori: numeroase gene, alimentație, activitate fizică, somn, mediu, medicamente, hormoni și alte caracteristici biologice.
FNIP1 reprezintă doar una dintre piesele acestui puzzle.
Ceea ce face descoperirea specială este faptul că o singură variantă genetică rară pare să aibă efecte simultane asupra mai multor componente ale metabolismului.
Poate cel mai interesant aspect al studiului este perspectiva terapeutică.
Dacă cercetătorii vor putea înțelege exact cum funcționează FNIP1 și cum poate fi modificată în siguranță, această cale biologică ar putea deveni, în viitor, o țintă pentru tratamente împotriva unor boli precum obezitatea, diabetul de tip 2, boala ficatului asociată disfuncției metabolice și bolile cardiovasculare.
Ideea este asemănătoare cu cea care a stat la baza dezvoltării altor medicamente moderne: uneori, oamenii cu o anumită variantă genetică oferă cercetătorilor un fel de „experiment natural”.
Dacă acești oameni prezintă în mod spontan o protecție împotriva unei boli, cercetătorii pot încerca să afle ce mecanism biologic se află în spatele protecției și dacă acel mecanism poate fi transformat într-un tratament.
Miza este mult mai mare decât găsirea unei metode prin care oamenii să slăbească.
Obezitatea, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare sunt strâns legate de modul în care organismul gestionează energia, glucoza și grăsimile.
Bolile cardiovasculare rămân printre principalele cauze de deces la nivel mondial. Potrivit datelor citate în studiul publicat în Nature, acestea au provocat aproximativ 19,8 milioane de decese în 2022.
În Statele Unite, povara metabolică este deosebit de mare: aproape jumătate dintre adulți au hipertensiune arterială, iar proporția persoanelor cu greutate considerată nesănătoasă este foarte ridicată. În același timp, diabetul de tip 2 și prediabetul afectează o parte importantă a populației.
În acest context, înțelegerea mecanismelor care controlează metabolismul poate fi la fel de importantă ca tratarea consecințelor sale.
Descoperirea FNIP1 oferă cercetătorilor o perspectivă nouă asupra metabolismului energetic.
În loc să privească obezitatea și bolile metabolice doar prin prisma alimentației și a comportamentului, oamenii de știință încearcă să înțeleagă din ce în ce mai bine circuitele biologice care stabilesc câtă energie consumă, depozitează sau ard celulele.
Iar FNIP1 pare să fie una dintre aceste piese importante.
Pentru aproximativ una din 7.000 de persoane, natura pare să fi realizat deja experimentul: o copie a genei este dezactivată, iar organismul pare să funcționeze într-un mod metabolic mai favorabil.
Acum, provocarea oamenilor de știință este să afle dacă acest „avantaj” genetic poate fi transformat într-o strategie medicală sigură pentru milioane de oameni care nu s-au născut cu această variantă.
Studiul a fost publicat în revista Nature în 2026, cu DOI: 10.1038/s41586-026-10864-2.