Un studiu publicat în revista The BMJ ridică semne de întrebare privind utilitatea injecțiilor folosite pentru tratarea tendinopatiei ahiliene și atrage atenția asupra compromisurilor pe care le presupune folosirea corticosteroizilor.
Injecțiile nu au redus semnificativ durerea după 12 luni. Participanții care au primit injecții cu volum mare nu au avut rezultate mai bune decât cei care au primit tratamentul simulat.
Corticosteroizii au avut efecte limitate în timp. Injecțiile care conțineau aceste medicamente au adus o ameliorare modestă după șase săptămâni, dar avantajul nu s-a menținut pe termen lung.
Studiul a inclus 192 de adulți cu dureri persistente. Participanții aveau, în medie, 49 de ani, iar simptomele durau de aproximativ doi ani.
Cercetătorii nu susțin utilizarea de rutină a acestor injecții. Rezultatele sugerează că procedura nu oferă un avantaj clinic semnificativ pe termen lung, chiar dacă unele efecte pe termen scurt au fost observate.
Tendinopatia ahiliană este o afecțiune care provoacă durere, rigiditate și uneori umflarea tendonului lui Ahile, structura care leagă mușchii gambei de osul călcâiului. Această problemă poate îngreuna activități aparent simple, precum mersul pe jos, urcatul scărilor sau practicarea sportului.
Potrivit datelor prezentate de autorii studiului, aproximativ 6% dintre oameni se confruntă cu această afecțiune de-a lungul vieții. Deși exercițiile fizice reprezintă una dintre principalele abordări recomandate pentru recuperare, până la 44% dintre pacienți nu se recuperează.
În aceste condiții, unii caută alternative care să le reducă durerea și să le permită să își reia activitățile obișnuite. Printre opțiunile utilizate se numără injecțiile administrate în jurul tendonului, însă beneficiile lor pe termen lung nu erau suficient de clare.
Unele date anterioare sugerau că injecțiile care conțin corticosteroizi ar putea ameliora simptomele pentru o perioadă scurtă. Rămânea însă întrebarea dacă această îmbunătățire se menține și dacă procedura merită utilizată în raport cu rezultatele și costurile sale.
Pentru a evalua eficiența acestor tratamente, cercetătorii au recrutat 192 de adulți dintr-o clinică de radiologie din Melbourne, Australia, în perioada decembrie 2019 – iulie 2022.
Participanții aveau tendinopatie a porțiunii medii a tendonului lui Ahile, iar vârsta medie era de 49 de ani. Dintre aceștia, 55% erau bărbați.
Cercetătorii i-au repartizat aleatoriu în trei grupuri:
64 de persoane au primit o injecție simulată;
63 au primit o injecție cu volum mare, fără corticosteroizi;
65 au primit o injecție cu volum mare, care conținea și corticosteroizi.
Injecțiile cu volum mare presupun administrarea unei cantități mai mari de soluție în jurul tendonului. În cadrul procedurii analizate, aceasta conținea soluție salină și anestezic local, iar în unul dintre grupuri a fost adăugată și o doză mică de corticosteroizi.
Important este că toate cele trei grupuri au beneficiat de același program de exerciții, de instruire și de recomandări privind modificarea activităților. Astfel, cercetătorii au putut compara mai bine rezultatele asociate diferitelor tipuri de injecții, în condițiile în care participanții au primit același sprijin pentru recuperare.
La începutul studiului, participanții aveau simptome moderate până la severe. Scorul mediu pe scala VISA-A, utilizată pentru evaluarea durerii și a limitărilor provocate de tendinopatia ahiliană, era de 48,7 din 100. Pe această scală, un scor de 100 indică absența durerii și a dizabilității.
De asemenea, durata mediană a simptomelor era de doi ani, ceea ce arată că cercetarea a vizat persoane cu probleme persistente, nu doar pacienți cu dureri apărute recent.
Principalul obiectiv al studiului a fost să evalueze durerea și dizabilitatea raportate de pacienți după 52 de săptămâni, adică la aproximativ un an de la tratament.
Rezultatele pentru 181 dintre cei 192 de participanți, reprezentând 94% din total, nu au evidențiat diferențe clare între injecția simulată și cele două tipuri de injecții cu volum mare.
Cu alte cuvinte, persoanele care au primit injecții cu soluție salină și anestezic local, cu sau fără corticosteroizi, nu au obținut o ameliorare semnificativ mai mare a durerii și a limitărilor funcționale decât cele din grupul de control.
Injecțiile cu volum mare fără corticosteroizi nu au prezentat un avantaj față de tratamentul simulat în niciunul dintre momentele evaluate.
În cazul injecțiilor care conțineau corticosteroizi, cercetătorii au observat o ameliorare modestă după șase săptămâni. Totuși, acest avantaj nu s-a menținut pe termen lung. Mai mult, după 26 de săptămâni, rezultatele acestui grup au fost mai slabe decât cele obținute de participanții care au primit injecții cu volum mare fără corticosteroizi.
Aceste rezultate sugerează că o eventuală ameliorare de scurtă durată nu înseamnă neapărat că tratamentul va aduce beneficii importante după mai multe luni.
Pe lângă efectele asupra durerii și capacității de mișcare, cercetătorii au analizat și raportul dintre costuri și beneficiile pentru sănătate.
Evaluarea a inclus QALY, o măsură care combină durata vieții cu calitatea acesteia și care este utilizată pentru a compara eficiența economică a tratamentelor medicale.
În această analiză, injecțiile cu volum mare care conțineau corticosteroizi au fost considerate mai eficiente din perspectiva QALY-urilor câștigate și mai puțin costisitoare decât injecțiile simulate.
Cu toate acestea, rezultatul economic nu schimbă concluzia principală a cercetării: beneficiile clinice globale nu justifică utilizarea de rutină a injecțiilor pentru tendinopatia ahiliană, în condițiile în care nu a fost demonstrată o ameliorare semnificativă a durerii și dizabilității după un an.
Cercetătorii nu au înregistrat evenimente adverse grave legate de studiu. Totuși, absența unor astfel de evenimente în această cercetare nu înseamnă că orice procedură de acest tip este lipsită de riscuri.
Rezultatele studiului sunt însoțite de un editorial semnat de John Orchard, de la Universitatea din Sydney, care atrage atenția asupra modului în care trebuie folosiți corticosteroizii în tratarea tendinopatiilor.
Potrivit acestuia, corticosteroizii nu sunt medicamente care trebuie considerați exclusiv benefici sau exclusiv nocivi. Efectele lor trebuie evaluate în funcție de situația clinică și de obiectivele tratamentului.
Există contexte în care reducerea simptomelor pe termen scurt poate fi importantă, dar aceasta trebuie pusă în balanță cu nevoile pacientului pe termen lung.
Un aspect esențial subliniat de autorul editorialului este că pacienților nu ar trebui să li se promită că o injecție cu corticosteroizi va remedia sau va vindeca tendinopatia.
„Toți clinicienii care recomandă sau efectuează injecții cu corticosteroizi pentru tendinopatie trebuie să înțeleagă acest compromis și să depună toate eforturile pentru a explica pacientului imaginea de ansamblu, ca parte a procesului de consimțământ informat”, concluzionează John Orchard.
Cercetătorii recunosc și câteva limite ale analizei. Participanții au fost recrutați în principal prin intermediul rețelelor sociale, ceea ce ar putea influența măsura în care rezultatele pot fi aplicate tuturor persoanelor cu tendinopatie ahiliană.
De asemenea, cercetătorii nu au reușit să păstreze necunoscută identitatea persoanelor care au administrat injecțiile. Autorii atrag atenția și asupra posibilității ca unele dintre diferențele observate între grupuri să fie rezultatul întâmplării, nu al unui efect real al tratamentului.
Chiar și ținând cont de aceste limite, rezultatele pun sub semnul întrebării utilitatea injecțiilor cu volum mare ca soluție de rutină pentru durerea persistentă de tendon Ahile.
Autorii consideră că dovezile obținute „ar trebui să îi determine pe clinicieni să reconsidere rațiunea utilizării acestor injecții la persoanele cu tendinopatie ahiliană”.
Studiul nu demonstrează că nicio persoană nu poate avea parte de o ameliorare după o astfel de procedură, ci că, la nivelul grupurilor analizate, injecțiile nu au oferit un avantaj clinic semnificativ față de tratamentul simulat după un an.
Studiul: „Eficacitatea și rentabilitatea injecțiilor cu volum mare, cu și fără corticosteroizi, comparativ cu tratamentul simulat, în cazul tendinopatiei ahiliene de porțiune medie (studiul Inject): studiu randomizat controlat”, publicat în The BMJ (2026).
DOI: 10.1136/bmj-2026-100807