Gândacii de bucătărie, ploșnițele și muștele nu au ce căuta în spitale sau în alte unități medicale. Cu toate acestea, medicii se lovesc adesea de ele. Insectele ajung în saloane pe hainele pacienților, mișună pe podele și, conform unui sondaj realizat în rândul firmelor de dezinsecție, apar chiar și în sălile de operație sau în aparatele RMN.
Atunci când își fac apariția, aceste creaturi dau naștere unor dileme clinice majore. Specialiștii în prevenirea infecțiilor și medicii care s-au confruntat direct cu astfel de situații încearcă acum să stabilească cele mai bune practici pentru gestionarea infestațiilor. În paralel, aceștia derulează studii pentru a înțelege mai bine riscurile reale la care sunt expuși pacienții, potrivit Medscape.
Prezența ploșnițelor de pat și teama de a le aduce acasă de la serviciu provoacă un stres uriaș în rândul personalului medical. Impactul psihologic este atât de mare, încât asistenții medicali folosesc uneori mai multe echipamente de protecție pentru ploșnițe decât în cazul unor infecții bacteriene severe.
În comunitățile online ale asistenților medicali, jocurile de tipul "ce ai alege?" dezvăluie o realitate surprinzătoare. Întrebați dacă preferă să intre în salonul unui pacient cu Clostridium difficile sau în cel al unuia cu ploșnițe, majoritatea covârșitoare a ales bacteria.
O altă variantă a dilemei pune în balanță cinci pacienți cu COVID-19 și un singur pacient cu ploșnițe, iar rezultatul a fost similar.
"Dacă pronunți cuvântul "ploșniță", te trezești dintr-odată cu tot personalul îmbrăcat în costume pentru materiale periculoase", afirmă dr. Stephanie Stroever, specialist în cadrul Centrului de Științe ale Sănătății de la Universitatea Texas Tech din Lubbock.
În trecut, Stroever a condus departamentul de prevenire a infecțiilor într-un spital unde au fost descoperite muște de canalizare chiar în zona chirurgicală centrală.
"Mi-am spus: "Oare de unde au apărut astea?". În funcție de modul în care evaluezi riscul, opțiunile sunt radicale: fie închizi totul și resterilizezi fiecare obiect, fie găsești o cale să continui activitatea și să protejezi pacienții în același timp. Provocarea a fost că nu existau dovezi clare legate de riscul direct asupra bolnavilor", explică dr. Stephanie Stroever.
Stroever a prezentat această situație la o conferință de specialitate în anul 2024, iar opiniile colegilor au fost împărțite. Unii au sugerat eliminarea muștelor fără întreruperea operațiilor, în timp ce alții au cerut reprocesarea întregului echipament, o măsură extrem de costisitoare care ar fi dat peste cap programul spitalului.
În final, conducerea a decis să reproceseze doar obiectele care prezentau urme vizibile de murdărie lăsate de insecte. Celelalte truse, fiind ambalate etanș, au rămas pe poziție.
Ulterior, Stroever a publicat o analiză amplă în revista Antimicrobial Stewardship & Healthcare Epidemiology. Concluzia a fost clară. Deși insectele din spitale poartă agenți patogeni periculoși, legăturile directe cu infecțiile apărute la pacienți sunt greu de demonstrat cu date certe.
Studiul a scos la iveală o altă problemă: spitalele evită să publice date despre aceste incidente de teamă că își vor distruge reputația.
"Cred că ne place să pretindem că insectele nu există. Ele sunt acolo, dar nimeni nu scrie despre asta", declară Stroever.
Din cele 73 de studii analizate în revizuire, doar patru au încercat să demonstreze capacitatea insectelor de a transmite boli. Unul dintre ele a investigat rolul gândacilor de bucătărie într-un focar de infecție dintr-o secție de terapie intensivă. După aplicarea măsurilor stricte de dezinsecție, pacienții nu au mai luat bacteria respectivă timp de trei luni. Când a reapărut un gândac, a apărut și un nou caz de infecție.
În primăvara acestui an, dr. Jennifer R. Long, medic oftalmolog la Kaiser Permanente în California, a prezentat o strategie concretă pentru gestionarea acestei crize în cazul operațiilor de cataractă.
Decizia de a crea un protocol a apărut după ce doi pacienți cu ploșnițe au fost programați pentru chirurgie în aceeași zi. Unul a fost operat, iar celălalt a fost reprogramat din cauza insectelor. Această abordare inconsecventă a demonstrat că ghidurile existente erau insuficiente.
Noul protocol include pași clari:
Creșterea numărului de cazuri nu înseamnă că spitalele au devenit medii propice pentru înmulțirea insectelor. Aceste instituții sunt doar spații cu un trafic intens de persoane. Oamenii aduc paraziții fără să își dea seama.
Dacă în cazul ploșnițelor sursa este clară, muștele pot apărea din locuri neașteptate. La un spital din Statele Unite, deși ușile erau protejate, muștele invadaseră clădirea. După montarea unor capcane de monitorizare, echipa tehnică a descoperit că insectele pătrundeau printr-o fisură din placa de beton de sub fundație.
Insectele se înmulțesc exponențial, iar reacția spitalelor trebuie să fie imediată. Într-un mediu steril, chiar și prezența unei singure furnici devine o problemă majoră de siguranță medicală.