Țânțarii nu aleg oamenii la întâmplare. Dacă vreți să treceți mai ușor printr-o vară plină de țânțari, musculițe, tăuni și căpușe, experții au câteva explicații surprinzătoare și câteva trucuri care chiar funcționează.
Mirosul corporal este unul dintre cei mai importanți factori care îi ajută pe țânțari să aleagă între oameni, iar o mare parte din acest miros este determinată genetic.
Hainele largi și de culoare deschisă pot ajuta, iar hainele cu dungi ar putea deruta anumite specii de tăuni, potrivit unor cercetări.
DEET, picaridina, IR3535 și uleiul de eucalipt de lămâie (OLE) sunt printre repelenții recomandați; citronella nu oferă aceeași protecție.
O căpușă trebuie îndepărtată cât mai repede, iar apariția unei erupții circulare în jurul mușcăturii sau a unor simptome asemănătoare gripei necesită evaluare medicală.
Vara înseamnă seri lungi petrecute afară, vacanțe, grătare, plimbări și terase. Dar pentru milioane de oameni, sezonul cald vine la pachet cu un adversar minuscul și extrem de insistent: insectele hematofage.
Țânțarii, musculițele, tăunii și căpușele sunt mai active atunci când temperaturile și umiditatea le oferă condiții favorabile. Iar unii oameni par pur și simplu să fie „magnet” pentru mușcături.
De ce? Nu este doar ghinion. Unele persoane emit combinația de mirosuri pe care insectele o preferă, respiră mai mult dioxid de carbon sau sunt mai ușor de detectat din cauza căldurii și mișcării corpului.
„Toți mirosim diferit, iar țânțarii pot detecta acest lucru”, explică James Logan, profesor de entomologie medicală la London School of Hygiene and Tropical Medicine și director general al companiei Dot, specializată în cercetarea mirosurilor, conform The Guardian.
În plus, schimbările climatice pot modifica distribuția și comportamentul unor specii. În Europa continentală există deja țânțari capabili să transmită dengue, iar specialiștii avertizează că temperaturile mai ridicate și iernile mai blânde pot favoriza, în timp, extinderea unor insecte și a bolilor pe care le pot transmite.
Malaria rămâne una dintre cele mai grave boli transmise prin vectori la nivel mondial, provocând anual peste 600.000 de decese. În Marea Britanie, de exemplu, riscul actual este diferit de cel din zonele tropicale, însă experții urmăresc cu atenție evoluția speciilor de țânțari.
Pentru moment, însă, cea mai mare problemă pentru majoritatea oamenilor este mult mai simplă: cum să nu mai fie mușcați.
Dacă un țânțar vă caută sângele, există șanse foarte mari să fie o femelă.
La majoritatea insectelor zburătoare hematofage, masculii se hrănesc în principal cu nectar și alte surse de zaharuri. Femelele au însă nevoie de sânge pentru proteinele necesare dezvoltării ouălor.
Cu alte cuvinte, ceea ce noi numim „mușcătură” este, biologic vorbind, o masă.
Femela își introduce aparatul bucal în piele și caută un vas de sânge. În același timp, injectează salivă care împiedică sângele să se coaguleze și conține substanțe care reduc senzația inițială provocată de înțepătură.
Tocmai de aceea, uneori nici nu vă dați seama că ați fost înțepați până când apare celebra umflătură care începe să mănânce.
Primul indiciu important este dioxidul de carbon.
Îl eliminăm când respirăm, iar insectele îl pot detecta și îl folosesc pentru a identifica direcția în care se află o potențială gazdă.
Jennifer Mordue, entomolog și profesor emerit la Universitatea din Aberdeen, explică faptul că, după ce detectează dioxidul de carbon, insectele încep să zboare împotriva vântului. Dacă pierd semnalul, pot schimba direcția pentru a-l detecta din nou.
Așadar, ideea de a vă ține respirația pentru a scăpa de țânțari nu este o strategie prea bună. În plus, dioxidul de carbon este eliberat și prin piele.
Pe măsură ce insecta se apropie, intră în joc alte indicii: mirosul pielii, căldura corpului și substanțele chimice pe care le producem.
Tăunii nu sunt la fel de discreți.
Erica McAlister, curator principal pentru diptere și sifonaptere la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, explică faptul că aceste insecte sunt atrase de obiecte mari, de mișcare, căldură și contrast.
Pentru un tăun, un om care merge printr-un peisaj poate fi exact ceea ce caută: un vertebrat mare, cald și în mișcare.
De aceea, combinațiile vestimentare cu contraste puternice pot deveni interesante pentru unele insecte. Un tricou alb și pantaloni negri, de exemplu, pot crea un contrast vizibil.
Hainele de culoare deschisă sunt considerate o opțiune mai bună, iar un avantaj suplimentar este că puteți observa mai ușor insectele care se așază pe material.
Căpușele sunt arahnide, fiind înrudite cu păianjenii și scorpionii, nu cu țânțarii sau muștele.
Și ele pot detecta indicii precum dioxidul de carbon, căldura, transpirația și mirosurile corporale. În multe situații însă, strategia lor este mai degrabă oportunistă.
Stau în vegetație și așteaptă ca un om sau un animal să treacă suficient de aproape pentru a se agăța.
De aceea, pantalonii lungi și hainele care acoperă pielea sunt importante mai ales atunci când mergeți prin iarbă înaltă, pădure sau zone cu vegetație.
Aici apare una dintre cele mai interesante explicații: mirosul individual.
Oamenii nu miros identic. Pielea noastră eliberează permanent sute de substanțe chimice, iar combinația lor diferă de la o persoană la alta.
Unele dintre aceste substanțe atrag insectele, în timp ce altele pot avea un efect mai puțin atractiv.
„Mirosul este, fără îndoială, factorul determinant cel mai puternic”, spune Logan.
Iar genetica pare să joace un rol important.
Cercetările pe gemeni au oferit indicii interesante: gemenii identici tind să fie mușcați într-o măsură similară, în timp ce gemenii neidentici pot avea niveluri diferite de atractivitate pentru țânțari.
Așadar, dacă o persoană de lângă dumneavoastră stă liniștită, iar dumneavoastră sunteți „atacat” din toate direcțiile, nu înseamnă neapărat că aveți o problemă de igienă. Este posibil ca insectele pur și simplu să prefere chimia pielii dumneavoastră.
Grupa sanguină a fost analizată în mai multe cercetări pentru a vedea dacă influențează preferința țânțarilor.
Există studii care au sugerat o legătură și chiar posibilitatea ca anumite grupe să fie mai atractive sau să favorizeze reproducerea țânțarilor după hrănire.
Dar dovezile sunt încă limitate.
Prin urmare, nu este corect să spunem că grupa sanguină explică de ce o anumită persoană este permanent „preferata” țânțarilor.
Aici internetul este plin de mituri.
Usturoi, drojdie de bere, Marmite, diverse băuturi sau combinații alimentare sunt promovate uneori drept metode de a ține țânțarii la distanță.
Experții sunt mult mai sceptici.
Jennifer Mordue spune că nu există dovezi solide că astfel de trucuri schimbă suficient de mult chimia pielii pentru a face o persoană neatractivă pentru insecte.
Nici parfumul nu este soluția-minune.
Țânțarii au evoluat de milioane de ani pentru a-și identifica gazdele și sunt foarte buni la detectarea mirosurilor. Un parfum puternic nu înseamnă că mirosul natural al pielii a dispărut.
Repelenții pentru insecte funcționează prin reducerea atractivității persoanei pentru insectă.
Printre substanțele recomandate de Logan se numără DEET, picaridina, IR3535 și uleiul de eucalipt de lămâie (OLE).
În schimb, citronella, folosită frecvent în lumânări și produse pentru exterior, nu oferă aceeași protecție și nu este considerată o metodă deosebit de eficientă de protecție.
Dacă vă place să beți o bere în aer liber într-o seară de vară, țânțarii s-ar putea să nu fie la fel de încântați de alegerea dumneavoastră.
Există dovezi că berea poate crește atractivitatea pentru țânțari.
Explicația nu este complet clară. Alcoolul poate modifica temporar compușii eliminați prin respirație și piele și poate crește ușor temperatura corpului, ceea ce poate duce și la o transpirație mai mare.
Asta nu înseamnă că o bere garantează că veți fi mușcat, dar ar putea contribui la atractivitatea dumneavoastră pentru anumite specii.
Așadar, „renunțați la bere” nu este o metodă universală de protecție, însă cercetările oferă un motiv pentru care alcoolul poate fi asociat cu mai multe mușcături.
Un alt detaliu aparent banal poate avea importanță: igiena.
Țânțarii sunt atrași de transpirație și de anumite substanțe produse sau acumulate pe piele.
James Logan subliniază că transpirația „stătută”, inclusiv cea de la nivelul picioarelor, poate contribui la atractivitatea unei persoane.
Un duș după o zi călduroasă și spălarea pielii pot elimina temporar o parte dintre substanțele care atrag insectele.
Nu înseamnă că un duș vă transformă într-o persoană complet „invizibilă”, dar este un pas simplu care poate reduce factorii atractivi.
Hainele lungi sunt o barieră importantă, dar există o capcană.
Un țânțar poate înțepa printr-o țesătură care stă lipită de piele.
De aceea, pantalonii largi pot fi mai utili decât blugii foarte strâmți.
„Ceea ce vă trebuie sunt haine largi”, explică Logan, deoarece reduc șansa ca insecta să ajungă la o porțiune de material lipită de piele.
Ideal este să combinați hainele lungi și largi cu un repelent eficient, mai ales în zonele în care țânțarii sunt numeroși.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteți face este să eliminați apa stagnantă.
Unele specii de țânțari se pot reproduce în cantități surprinzător de mici de apă. Chiar și un recipient mic, un ghiveci, o găleată, o jucărie uitată afară sau un capac în care s-a strâns apă pot deveni un loc de reproducere.
În plus, pentru protecția locuinței, ferestrele și ușile trebuie protejate corespunzător, mai ales în perioadele cu activitate intensă a țânțarilor.
Depinde de specie.
Unii țânțari sunt mai activi la răsărit și la apus. Alții se hrănesc în timpul nopții, în timp ce anumite specii sunt active și ziua.
Musculițele au, de asemenea, preferințe legate de condițiile meteorologice.
Jennifer Mordue explică faptul că aceste insecte mici au dificultăți în a zbura atunci când vântul este mai puternic, iar temperaturile scăzute le reduc activitatea. Sub aproximativ 13°C, multe dintre ele nu mai zboară.
Le plac însă umiditatea și anumite condiții de nori și vânt slab.
Prin urmare, înainte de o seară petrecută afară, prognoza meteo poate spune mai mult decât pare despre probabilitatea de a deveni „cină” pentru insecte.
Una dintre cele mai neobișnuite strategii vine din cercetările efectuate pe cai.
Într-un experiment, caii au fost îmbrăcați în materiale cu dungi asemănătoare celor ale zebrelor. Cercetătorii au observat că tăunii se așezau mai rar pe caii care purtau aceste haine.
Ipoteza este că dungile pot deruta insectele în apropierea țintei, făcând mai dificilă identificarea sau aterizarea pe corp.
Asta nu înseamnă că trebuie să ieșiți din casă costumat ca o zebră. Dar hainele cu imprimeuri și contraste care perturbă conturul corpului ar putea fi o strategie interesantă împotriva anumitor tăuni.
McAlister recomandă, în special în zonele unde există căpușe și tăuni, haine largi, culori mai deschise și acoperirea pielii.
Iar dacă vreți să mergeți până la capăt cu protecția, o pălărie cu boruri largi și manșete la încheieturi vă pot ajuta.
Partea cea mai enervantă nu este întotdeauna înțepătura, ci ceea ce urmează.
Țânțarul injectează salivă în timp ce se hrănește. Saliva conține substanțe care împiedică sângele să coaguleze.
Sistemul imunitar recunoaște însă saliva ca pe o substanță străină.
Apare reacția inflamatorie, iar histamina contribuie la mâncărime și umflătură.
De aceea, uneori o înțepătură minusculă poate produce o umflătură mult mai mare decât v-ați aștepta.
Dacă un țânțar este un hoț aproape invizibil, tăunul este mai degrabă un atacator brutal.
Tăunii nu fac o simplă înțepătură. Pot tăia pielea și apoi se hrănesc cu sângele care se adună la suprafață.
Tocmai această leziune mecanică explică de ce mușcătura lor poate fi mult mai dureroasă.
Sunt întâlniți frecvent în zone rurale și sunt adaptați să atace animale mari. Pentru oameni, apropierea lor poate fi extrem de neplăcută.
Primul lucru: nu vă scărpinați.
Este greu, mai ales când mâncărimea devine intensă, însă scărpinatul poate transforma o mică leziune într-o rană mai mare.
Iar o rană deschisă, combinată cu căldura, transpirația și bacteriile din mediul exterior, poate favoriza infectarea.
Pentru persoanele care dezvoltă reacții importante la înțepături, antihistaminicele pot fi utile, însă alegerea tratamentului trebuie făcută în funcție de situația individuală și, când este necesar, cu recomandarea medicului sau farmacistului.
Cremele antihistaminice disponibile fără prescripție pot fi utilizate în anumite situații, iar aplicarea precoce poate ajuta la reducerea mâncărimii.
Mușcătura trebuie menținută curată și urmărită în zilele următoare.
Dacă zona devine din ce în ce mai roșie, caldă, dureroasă, se umflă important, apare puroi sau apar simptome generale, este nevoie de evaluare medicală.
Dacă găsiți o căpușă prinsă de piele, aceasta trebuie îndepărtată cât mai repede și corect.
Majoritatea mușcăturilor de căpușă nu duc automat la o boală, dar unele căpușe pot transmite infecții.
Un semnal de alarmă este apariția unei erupții circulare care se extinde în jurul locului mușcăturii, descrisă uneori ca un „model de țintă”.
De asemenea, trebuie cerut sfat medical dacă după o posibilă mușcătură apar simptome precum oboseală neobișnuită, dureri de cap, febră sau dureri musculare.
Țânțarii sunt enervanți. Tăunii dor. Musculițele pot transforma o plimbare într-o adevărată luptă, iar căpușele pot reprezenta un risc medical.
Dar insectele hematofage fac parte din ecosistem.
Erica McAlister atrage atenția că multe dintre aceste insecte sunt importante pentru lanțurile trofice și pentru ecosisteme. Larvele și adulții sunt hrană pentru numeroase alte organisme, inclusiv păsări.
De aceea, ideea de a eradica pur și simplu toate insectele nu este nici realistă, nici neapărat dezirabilă.
Soluția este mai degrabă să învățăm să ne protejăm.
Haine largi, de preferat de culoare deschisă. Repelent eficient. Îndepărtarea apei stagnante. Plase la ferestre. Duș după transpirație abundentă. Verificarea pielii după drumeții. Îndepărtarea rapidă a căpușelor.
Și, poate cel mai important, puțină strategie.
Nu trebuie să renunțați la vară, la plimbări sau la serile petrecute în aer liber. Dar dacă știți ce caută insectele și cum vă detectează, puteți face ca întâlnirea cu ele să fie mult mai rară și, mai ales, mult mai puțin neplăcută.
Pentru că, în această confruntare aparent disproporționată dintre om și insectă, dimensiunea nu este totul. Țânțarul are milioane de ani de evoluție de partea lui. Noi avem hainele, repelentul și, spre deosebire de el, posibilitatea de a închide geamul.