„Doriți bonul?” Cât de periculoase sunt substanțele chimice de pe el

Ce trebuie să știi

• Bonurile tipărite pe hârtie termică pot conține bisfenoli, precum BPA sau BPS, folosiți pentru ca hârtia să se înnegrească atunci când este încălzită.

• Bisfenolii pot fi absorbiți prin piele, iar absorbția poate fi mai mare în anumite condiții, inclusiv atunci când mâinile au intrat în contact cu anumite produse cosmetice sau dezinfectante.

• Pentru majoritatea oamenilor, o atingere ocazională a unui bon reprezintă o expunere redusă, iar cea mai mare parte a expunerii generale la bisfenoli provine din alte surse, inclusiv alimente și băuturi.

• Riscul este mai relevant pentru persoanele care manipulează sute de bonuri zilnic, cum sunt unii angajați din comerț, motiv pentru care reducerea contactului repetat poate fi o măsură rezonabilă.

„Doriți bonul?” Este una dintre cele mai banale întrebări pe care le auzim la magazin, la cafenea sau la restaurant. Pentru mulți dintre noi, răspunsul este automat. Totuși, de mai bine de un deceniu există avertismente privind substanțele chimice din hârtia termică a bonurilor fiscale.

În ultimii ani, atenția s-a mutat de la bisfenolul A (BPA) către bisfenolul S (BPS), folosit în unele produse ca înlocuitor, conform Medical Xpress. Iar întrebarea devine inevitabilă: poate un obiect pe care îl atingem câteva secunde să reprezinte un pericol real pentru sănătate?

Răspunsul toxicologiei este mai nuanțat decât un simplu „da” sau „nu”: contează substanța, cantitatea, durata și frecvența expunerii.

De ce bonurile au nevoie de o substanță chimică pentru a se imprima?

Bonurile fiscale sunt adesea realizate dintr-un tip special de hârtie, numită hârtie termică. Spre deosebire de hârtia obișnuită, aceasta nu are nevoie de cerneală clasică pentru ca textul să apară.

Pe suprafața hârtiei există un strat microscopic care conține un colorant și un agent de developare. Atunci când capul imprimantei încălzește hârtia, aceste substanțe reacționează, iar zona respectivă devine neagră.

Printre substanțele folosite în acest proces s-au numărat BPA și BPS, membri ai familiei bisfenolilor. Cercetările au identificat bisfenoli în numeroase tipuri de hârtie termică, deși compoziția diferă de la un produs la altul.

Așadar, faptul că un bon pare un simplu petic de hârtie nu înseamnă că suprafața lui este identică din punct de vedere chimic cu o coală obișnuită.

BPA a fost înlocuit, dar povestea nu s-a încheiat

Bisfenolul A, cunoscut drept BPA, este probabil cel mai cunoscut membru al acestei familii. Substanța a fost utilizată pe scară largă în industria materialelor plastice și a rășinilor, dar și în hârtia termică.

BPA este considerat un perturbator endocrin, adică o substanță care poate interfera cu sistemul hormonal. Tocmai această posibilitate a atras atenția cercetătorilor și autorităților de reglementare.

În Uniunea Europeană, utilizarea BPA în hârtia termică este interzisă din ianuarie 2020.

Problema este că înlocuirea unei substanțe nu înseamnă automat că noua substanță este lipsită de orice risc.

Unul dintre înlocuitorii utilizați este bisfenolul S (BPS). Structura și proprietățile sale sunt diferite de cele ale BPA, însă cercetările au ridicat, la rândul lor, preocupări privind efectele sale asupra sistemului endocrin. Studiile efectuate pe hârtie termică au găsit BPS în numeroase probe.

Ce se întâmplă când bisfenolii ajung pe piele?

O parte importantă a discuției despre bonuri este reprezentată de absorbția cutanată.

Atunci când ținem un bon în mână, substanțele de pe suprafața acestuia pot intra în contact direct cu pielea. Cercetările au arătat că bisfenolii pot fi absorbiți prin piele, motiv pentru care hârtia termică reprezintă o sursă posibilă de expunere.

Există însă o diferență importantă între posibilitatea de absorbție și apariția unei intoxicații.

Faptul că o substanță poate trece prin piele nu înseamnă automat că o cantitate suficient de mare ajunge în organism pentru a produce un efect toxic.

În toxicologie, una dintre regulile fundamentale este simplă: doza contează.

„Doza face otrava”

Principiul „doza face otrava”, asociat cu medicul și chimistul elvețian Paracelsus, stă la baza toxicologiei moderne.

Aceeași substanță poate fi inofensivă într-o anumită cantitate și periculoasă într-o cantitate mult mai mare. Contează, de asemenea, cât de des are loc expunerea și prin ce cale ajunge substanța în organism.

În cazul bonurilor, diferența dintre un client care ia un bon de la casă și îl pune imediat în buzunar și un angajat care manipulează sute de bonuri în fiecare zi este importantă.

Un studiu privind hârtia termică de pe piața italiană, de exemplu, a estimat că expunerea cutanată a populației generale este mult mai mică decât cea a persoanelor expuse profesional. Chiar și în scenariul profesional analizat, estimările pentru BPA și BPS au fost sub doza zilnică tolerabilă stabilită la acel moment de EFSA, însă autorii au subliniat importanța expunerii cumulate din mai multe surse.

Dar ce spune studiul care a speriat consumatorii în 2025?

În 2025, Center for Environmental Health (CEH) din Statele Unite a atras din nou atenția asupra bonurilor care conțin BPS.

Organizația a raportat că testările sale au identificat BPS în hârtia termică utilizată de numeroși comercianți și a susținut, pe baza concentrațiilor măsurate și a unor studii disponibile, că atingerea unei chitanțe timp de doar 10 secunde putea conduce la o expunere care depășea pragul de siguranță relevant pentru avertizarea consumatorilor în California.

Este însă important de înțeles ce înseamnă această afirmație.

Nu înseamnă că o persoană este otrăvită după ce ține un bon în mână timp de 10 secunde. Pragul menționat de CEH este unul utilizat în cadrul legislației californiene pentru avertizarea privind expunerea la anumite substanțe și nu trebuie confundat cu o doză la care apare o intoxicație acută.

Mai mult, rezultatele CEH se referă la produse și reglementări din Statele Unite și nu demonstrează că toate bonurile din România sau din Uniunea Europeană conțin BPS în aceleași concentrații.

Bisfenolii pot influența hormonii

De ce sunt totuși cercetați cu atât de multă atenție?

Pentru că BPA și alți bisfenoli fac parte din categoria substanțelor care pot interacționa cu sistemul endocrin.

Hormonii sunt mesageri chimici care coordonează procese precum creșterea, reproducerea, metabolismul și dezvoltarea. BPA poate interacționa, printre altele, cu căile de semnalizare asociate estrogenului.

Estrogenul nu este însă un hormon prezent exclusiv la femei. Atât femeile, cât și bărbații produc estrogen, iar acesta are numeroase roluri biologice.

Problema perturbatorilor endocrini este studiată în special în perioadele în care organismul se dezvoltă rapid. Cercetările privind BPA au analizat inclusiv posibile legături cu dezvoltarea fetală, metabolismul, reproducerea și alte efecte asupra sănătății.

Totuși, o asociere observată în studii experimentale sau epidemiologice nu înseamnă automat că o anumită expunere cotidiană la un bon produce boala respectivă. Pentru evaluarea riscului trebuie analizate doza, durata expunerii, calea de absorbție și toate celelalte surse de expunere.

Cea mai mare expunere nu vine neapărat de la bon

Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe.

Bisfenolii pot fi întâlniți în mai multe produse, astfel încât organismul poate fi expus prin mai multe căi. În cazul BPA, de exemplu, autoritățile europene au analizat inclusiv expunerea alimentară și non-alimentară.

Prin urmare, un bon ținut câteva secunde în mână nu trebuie privit izolat ca și cum ar reprezenta întreaga expunere a unei persoane la bisfenoli.

Pentru un consumator obișnuit, contactul ocazional cu un bon este foarte diferit de expunerea repetată, zi de zi, a unei persoane care lucrează la o casă de marcat.

Această diferență este esențială atunci când vorbim despre riscuri chimice.

Cine ar trebui să fie mai atent?

Persoanele care manipulează bonuri timp îndelungat, în special angajații din comerț, pot avea o expunere mai mare decât un client obișnuit.

Cercetările și testările recente au atras atenția tocmai asupra acestei categorii de lucrători.

În plus, cercetătorii acordă o atenție deosebită perioadelor de dezvoltare, deoarece sistemul endocrin joacă un rol important în dezvoltarea organismului.

Nu este însă corect să concluzionăm că orice femeie însărcinată, copil sau adult care atinge un bon se află automat în pericol. Riscul depinde de nivelul și durata expunerii.

Un detaliu surprinzător: crema și dezinfectantul pot conta

Un aspect interesant este că absorbția cutanată nu depinde doar de bon.

Unele cercetări indică faptul că anumite produse aplicate pe mâini pot modifica absorbția substanțelor de pe hârtia termică. CEH recomandă în special lucrătorilor care manipulează frecvent bonuri să evite utilizarea produselor dezinfectante pe bază de alcool chiar înainte de contactul cu hârtia termică, deoarece acestea pot favoriza absorbția BPS.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la igiena mâinilor. Este vorba despre momentul contactului repetat cu bonurile și despre reducerea expunerii profesionale, nu despre evitarea dezinfectantului în situațiile în care igiena este necesară.

Trebuie să renunțăm la bon?

Pentru majoritatea oamenilor, nu există motiv pentru panică după fiecare cumpărătură.

O strategie simplă este însă să reducem contactul inutil atunci când avem această posibilitate. Dacă magazinul oferă bon electronic, acesta elimină contactul cu hârtia termică.

Dacă primești un bon, îl poți pune direct în portofel sau în geantă, în loc să îl ții mult timp între degete. Iar după cumpărături, spălatul mâinilor rămâne o măsură simplă de igienă.

Pentru cei care manipulează sute de bonuri pe zi, discuția este diferită. În acest caz, utilizarea hârtiei fără bisfenoli sau fără alți developeri fenolici problematici poate reduce expunerea profesională.

De altfel, în august 2026, CEH a anunțat acorduri obligatorii din punct de vedere juridic cu 163 de retaileri, producători și distribuitori din Statele Unite, prin care aceștia s-au angajat să utilizeze hârtie de bonuri fără BPS sau, în unele cazuri, fără aditivi fenolici.

Așadar, bonul este toxic?

Nu este corect să spunem că simplul fapt că atingem un bon ne „otrăvește”.

Unele bonuri din hârtie termică pot conține bisfenoli, iar aceștia pot fi absorbiți prin piele și au proprietăți de perturbare endocrină. În același timp, expunerea unui client care atinge ocazional un bon este, în general, mult mai mică decât expunerea unei persoane care manipulează astfel de hârtii în fiecare zi.

În toxicologie, întrebarea relevantă nu este doar „există o substanță chimică?”, ci și „cât de mult ajunge în organism și cât de des?”

Prin urmare, data viitoare când auzi „Doriți bonul?”, poți alege fără panică varianta electronică, dacă este disponibilă. Iar dacă iei bonul de hârtie, nu există motiv să te temi că o atingere de câteva secunde te-a intoxicat.

În schimb, pentru persoanele expuse zilnic și repetat, reducerea contactului cu hârtia termică reprezintă o măsură rezonabilă de precauție.