Orele petrecute în fața ecranelor sunt adesea puse pe lista obiceiurilor nocive pentru copii. Însă un nou studiu arată că timpul petrecut în fața ecranelor încă din copilărie a fost asociat cu o mai bună procesare cognitivă în adolescență.
Mai mult timp în fața ecranului în copilărie a fost asociat cu o procesare cognitivă mai bună în adolescență.
Contează foarte mult ce face copilul pe ecran: activitățile care implică învățare, rezolvarea problemelor și creativitatea pot stimula gândirea activă.
Activitatea fizică nu are aceeași asociere la fete și băieți: anumite forme de mișcare au fost legate de o memorie de lucru mai bună.
Cercetătorii spun că nu trebuie demonizat timpul petrecut în fața ecranelor, ci găsit un echilibru între mișcare, activități sedentare și utilizarea activă a tehnologiei.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Jyväskylä și Universitatea din Finlanda de Est schimbă puțin perspectiva asupra unei întrebări care îi preocupă pe mulți părinți: cât de rău este, de fapt, pentru creierul copilului timpul petrecut în fața ecranelor?
Cercetarea, publicată recent în revista Pediatric Exercise Science, a urmărit timp de opt ani relația dintre activitatea fizică, comportamentul sedentar, timpul petrecut în fața ecranelor și procesele cognitive.
Iar una dintre concluzii este cel puțin neașteptată: un timp mai îndelungat petrecut în fața ecranului încă din copilărie a fost asociat cu o mai bună procesare cognitivă în adolescență.
Asta nu înseamnă că cercetătorii recomandă copiilor să stea cât mai multe ore pe telefon sau tabletă. Dimpotrivă. Rezultatele sugerează că trebuie să privim mai atent ce se întâmplă în timpul acestor ore.
„Rezultatele sugerează că timpul petrecut în fața ecranului poate sprijini procesarea cognitivă a copiilor și adolescenților”, explică Petri Jalanko, doctorand la Universitatea din Jyväskylä, conform Medical Xpress.
Un copil poate petrece o oră în fața unui ecran urmărind pasiv videoclipuri, dar poate folosi aceeași oră pentru a învăța o limbă străină, a rezolva un joc logic, a programa, a crea o prezentare sau a căuta informații pentru un proiect.
Din punct de vedere cognitiv, aceste activități nu sunt echivalente.
Tocmai de aceea, cercetătorii atrag atenția că nu este suficient să numărăm minutele petrecute în fața ecranului. Conținutul și modul în care este utilizată tehnologia pot fi la fel de importante.
„Probabil, aspectul esențial este ceea ce fac aceștia în timpul petrecut în fața ecranului”, spune Jalanko.
Pentru părinți și profesori, mesajul este important: tehnologia poate fi folosită astfel încât să stimuleze gândirea activă, rezolvarea problemelor, creativitatea și învățarea, în loc să fie doar o activitate pasivă.
Nivelurile scăzute de activitate fizică în rândul adolescenților reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Un stil de viață sedentar a fost asociat în cercetări anterioare cu performanțe școlare mai slabe, în timp ce activitatea fizică este cunoscută pentru efectele sale benefice asupra funcționării creierului, în special la adulți.
Copilăria și adolescența sunt însă perioade speciale. Creierul trece prin transformări importante, iar procesele cognitive dezvoltate în acești ani pot avea consecințe pe termen lung, inclusiv asupra alegerilor educaționale și a vieții profesionale.
De aceea, cercetătorii au vrut să afle dacă activitatea fizică și timpul petrecut în poziție sedentară în copilărie sunt legate de modul în care funcționează memoria, atenția și capacitatea de învățare mai târziu, în adolescență.
Rezultatele arată că relația este mult mai complexă decât simpla formulă „mai multă mișcare = creier mai bun”.
Una dintre observațiile interesante ale studiului este că anumite asocieri au diferit în funcție de sex.
La fete, un nivel mai ridicat de activitate fizică de intensitate ușoară încă din copilărie a fost asociat cu o memorie de lucru mai bună în adolescență.
La băieți, în schimb, un nivel mai ridicat de activitate fizică ghidată, urmărit de-a lungul perioadei dintre copilărie și adolescență, a fost asociat cu o memorie de lucru mai bună în adolescență.
Memoria de lucru este esențială pentru viața de zi cu zi. Ea ne permite să păstrăm temporar informații și să le folosim pentru a rezolva o problemă, a urma instrucțiuni, a face calcule sau a înțelege un text.
Cercetarea a oferit și un rezultat aparent paradoxal.
Un nivel mai redus de activitate fizică nesupravegheată, raportat de participanți, a fost asociat cu o procesare cognitivă mai bună în adolescență.
De asemenea, atunci când activitatea fizică și timpul petrecut sedentar au fost măsurate obiectiv cu ajutorul unui dispozitiv care combina monitorizarea ritmului cardiac și a mișcării, cercetătorii nu au identificat o asociere cu procesarea cognitivă.
De ce?
Una dintre explicații este că un senzor poate măsura cât de mult se mișcă o persoană sau cât timp stă nemișcată, dar nu poate spune ce face efectiv în acele momente.
Două persoane pot sta 60 de minute pe scaun, însă una poate rezolva probleme de matematică, iar cealaltă poate urmări pasiv conținut online. Din punct de vedere cognitiv, situațiile sunt complet diferite.
Petri Jalanko subliniază tocmai această idee.
În loc să privim timpul petrecut în fața ecranului exclusiv ca pe un comportament nociv, cercetătorii recomandă găsirea unui echilibru între activitatea fizică și utilizarea ecranelor într-un mod care stimulează gândirea.
„Nu ar trebui să considerăm timpul petrecut în fața ecranului doar ca fiind dăunător, ci să căutăm un echilibru între activitatea fizică și timpul petrecut în fața ecranului, care să promoveze gândirea activă”, rezumă cercetătorul.
Așadar, problema nu pare să fie doar „cât timp stă copilul la ecran?”, ci și „ce face copilul în acel timp?”.
Rezultatele provin dintr-o urmărire de opt ani a studiului PANIC privind activitatea fizică și nutriția copiilor.
Cercetarea actuală a inclus 260 de adolescenți – 124 de fete și 136 de băieți, cu o vârstă medie de 15,8 ani.
Activitatea fizică și comportamentul sedentar au fost evaluate prin două metode. Cercetătorii au utilizat un dispozitiv care combina măsurarea ritmului cardiac și a mișcării, dar și un chestionar completat de participanți.
Pentru evaluarea funcțiilor cognitive au fost folosite teste din bateria CogState, care au analizat mai multe componente importante, printre care capacitatea de învățare, atenția și memoria de lucru.
Studiul a încercat astfel să privească dezvoltarea copiilor pe termen lung, nu doar să compare comportamentul unei persoane la un singur moment.
Este probabil cea mai importantă nuanță a cercetării.
Faptul că timpul mai îndelungat petrecut în fața ecranelor a fost asociat cu o procesare cognitivă mai bună nu demonstrează că ecranele au provocat această îmbunătățire.
Cercetătorii subliniază că sunt necesare mai multe studii de intervenție pentru a putea stabili relații cauzale și pentru a înțelege mai bine diferențele dintre fete și băieți.
Cu alte cuvinte, studiul arată o legătură observată în date, nu dovedește că telefonul, tableta sau computerul „fac creierul mai bun”.
De asemenea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica exact cum influențează intensitatea activității fizice modificările procesării cognitive.
Mesajul cercetătorilor nu este „lăsați copiii cât mai mult la ecrane”.
Mai degrabă, studiul sugerează că discuția despre tehnologie și copii trebuie să fie mai nuanțată.
O zi echilibrată poate include mișcare, odihnă, interacțiune socială, activități școlare, joacă și timp petrecut în fața ecranelor. Iar atunci când copilul folosește tehnologia, contează dacă aceasta îl încurajează să gândească, să creeze, să învețe și să rezolve probleme.
În definitiv, același ecran poate fi o fereastră către învățare sau doar un instrument de consum pasiv.
Iar noul studiu sugerează că, atunci când vorbim despre efectele tehnologiei asupra creierului aflat în dezvoltare, nu doar numărul de ore contează, ci și ce se întâmplă în spatele acelui ecran.
