Limitarea consumului de dulciuri îi poate face pe copii să mănânce mai mult. Greșeala pe care mulți părinți o fac

Ce trebuie să știi:

• Interzicerea dulciurilor poate crește interesul copiilor pentru alimentele pe care nu au voie să le consume.

• Restricțiile alimentare îi pot determina pe cei mici să mănânce mai mult atunci când au, în sfârșit, acces la dulciuri.

• Alimentația intuitivă îi încurajează pe copii să recunoască singuri când le este foame și când s-au săturat.

• Părinții pot contribui la o relație mai sănătoasă cu mâncarea printr-un limbaj neutru și prin oferirea unei varietăți de alimente, fără a împărți permanent produsele în „bune” și „rele”.

Pentru mulți părinți, dulciurile sunt una dintre cele mai dificile provocări atunci când vine vorba despre alimentația copiilor. Fie că este vorba despre bomboanele primite de Halloween, ouăle de ciocolată de Paște sau tortul de la o aniversare, cei mici găsesc aproape întotdeauna motive să mai ceară ceva dulce.

De aici începe, de multe ori, negocierea: câte bomboane au voie să mănânce, dacă mai pot primi o ciocolată și de ce trebuie să se oprească atunci când încă își doresc să continue.

Intenția părinților este, în general, una bună: să-i protejeze pe copii de consumul excesiv de zahăr și să-i încurajeze să mănânce mai sănătos. Totuși, cercetările sugerează că interdicțiile prea stricte ar putea avea efectul opus celui dorit.

O abordare mai puțin restrictivă, în care copiii au ocazia să consume dulciuri fără ca acestea să fie prezentate drept alimente interzise, i-ar putea ajuta să-și dezvolte capacitatea de a-și asculta propriul organism și de a-și regla mai bine apetitul.

De ce nu este bine să împărțim alimentele în „bune” și „rele”

Există diferențe evidente între valoarea nutritivă a alimentelor. O salată de legume furnizează vitamine și minerale pe care o felie de tort nu le poate înlocui. Cu toate acestea, specialiștii atrag atenția asupra unei probleme care apare atunci când aceste diferențe sunt transformate în judecăți morale.

Etichetarea alimentelor drept „bune” sau „rele” poate influența felul în care copiii ajung să privească mâncarea. În loc să înțeleagă că anumite produse oferă nutrienți diferiți și contribuie în moduri diferite la funcționarea organismului, ei pot ajunge să creadă că unele alegeri alimentare sunt motive de mândrie, iar altele trebuie să le provoace vinovăție.

Această percepție se poate forma încă din copilărie, prin limbajul folosit în familie și prin regulile impuse la masă.

De exemplu, atunci când dulciurile sunt prezentate constant drept ceva rău, iar legumele drept alegerea corectă, copilul poate ajunge să-și dorească și mai mult alimentele interzise. În același timp, mâncarea nu mai este privită doar ca o sursă de energie și plăcere, ci devine un test de autocontrol.

Dulciurile interzise pot deveni și mai tentante

Restricționarea alimentelor este adesea o metodă prin care părinții încearcă să controleze consumul de zahăr. Însă, pentru copii, interdicția poate transforma un aliment obișnuit într-unul extrem de dorit.

Există două forme de restricție alimentară. Prima este cea evidentă, atunci când părinții le spun copiilor că nu au voie să mănânce anumite produse sau păstrează dulciurile într-un loc în care cei mici nu pot ajunge la ele, deși știu că există în casă.

A doua este restricția ascunsă. În acest caz, adulții aleg pur și simplu să nu cumpere dulciuri, pentru a evita tentațiile și a încuraja o alimentație pe care o consideră mai echilibrată.

Problema apare mai ales atunci când copilul percepe anumite alimente ca fiind inaccesibile. Cercetările sugerează că restricția alimentară evidentă poate crește interesul pentru produsele interzise și preocuparea față de acestea.

Mai mult, atunci când copilul primește în sfârșit acces la dulciurile pe care le-a așteptat, poate avea tendința de a mânca mai mult decât și-ar dori în mod obișnuit. În astfel de situații, îi poate fi mai greu să recunoască senzația de sațietate și să se oprească atunci când organismul îi transmite că a mâncat suficient.

Astfel, ceea ce părinții au intenționat să fie o metodă de control al consumului poate ajunge să încurajeze exact comportamentul pe care încercau să-l evite.

Alimentația intuitivă îi învață pe copii să-și asculte corpul

O alternativă la interdicțiile stricte este alimentația intuitivă, o abordare care pune accent pe recunoașterea semnalelor interne de foame și sațietate.

Cu alte cuvinte, copilul este încurajat să învețe când îi este foame, când s-a săturat și cum se simte după ce consumă anumite alimente.

Această abordare presupune și renunțarea la presiunea de a termina tot ce se află în farfurie. În loc să insiste ca cel mic să mai ia câteva înghițituri, părinții îl pot încuraja să fie atent la propriile senzații și să se bucure de experiența mesei.

Un model care urmărește să pună în practică aceste principii este „Diviziunea responsabilității în alimentație”, dezvoltat de Ellyn Satter și promovat prin intermediul institutului care îi poartă numele.

Principiul este simplu: părinții decid când se servește masa și ce alimente sunt oferite, în timp ce copiii decid ce și cât mănâncă dintre alimentele puse la dispoziție.

În acest fel, adulții păstrează responsabilitatea pentru organizarea alimentației, dar nu încearcă să controleze fiecare înghițitură a copilului.

Scopul nu este ca cei mici să mănânce orice, oricând și în orice cantitate, ci să învețe treptat să-și recunoască propriile nevoi, într-un mediu în care există varietate și reguli alimentare echilibrate.

De ce ar trebui să existe și dulciurile în alimentația obișnuită

Un alt principiu important al acestei abordări este că dulciurile nu trebuie să apară exclusiv la sărbători sau la ocazii speciale, conform Medical Xpress.

Oferirea lor din când în când, alături de o varietate de alte alimente, poate reduce senzația că sunt produse rare, speciale sau interzise. În acest fel, copilul poate înțelege că o bomboană nu este un motiv de vinovăție și nici un aliment pe care trebuie să-l consume imediat, de teamă că nu va mai avea ocazia.

Discuțiile despre mâncare pot fi orientate și către efectele diferitelor alimente asupra organismului. Unele contribuie la dezvoltarea mușchilor, altele susțin sănătatea ochilor, iar dulciurile oferă energie, fără să poată înlocui nutrienții de care corpul are nevoie.

Ideea este ca cei mici să înțeleagă diferențele dintre alimente fără să ajungă să le asocieze cu rușinea sau cu recompensele.

Ce pot face părinții pentru a schimba relația copiilor cu dulciurile

Schimbarea nu presupune renunțarea la regulile alimentare sau ignorarea importanței unei alimentații echilibrate. Există câteva obiceiuri pe care părinții le pot introduce în viața de zi cu zi pentru a-i ajuta pe copii să aibă o relație mai relaxată cu mâncarea.

Implicarea copiilor în alegerea alimentelor este un prim pas. Cei mici pot participa la planificarea meniului și la cumpărături, alegând inclusiv câte o gustare pe care și-ar dori să o consume alături de mesele obișnuite.

De asemenea, prezentarea mai multor alimente în același timp, inclusiv a desertului, poate transmite ideea că mâncarea nu trebuie câștigată prin consumarea altor produse. Copilul nu trebuie să termine legumele pentru a merita o bomboană.

Evitarea comentariilor permanente despre ceea ce mănâncă este la fel de importantă. Chiar dacă părinții sunt tentați să laude copilul pentru că a ales broccoli în locul unui desert, astfel de reacții pot crea impresia că anumite alimente sunt mai valoroase decât altele și că mâncatul devine o modalitate de a obține aprobarea adulților.

Exemplul părinților contează foarte mult. Copiii observă comportamentul adulților și pot prelua inclusiv felul în care aceștia se raportează la propriile pofte. Dacă părinții vorbesc frecvent despre alimentele pe care nu au voie să le consume, se simt vinovați după ce mănâncă un desert sau încearcă să-și controleze excesiv alimentația, cei mici pot ajunge să reproducă aceleași comportamente.

O seară cu multe bomboane nu definește sănătatea copilului

Un exemplu interesant este cel al unei familii în care părintele, dietetician autorizat și mamă a trei copii, alege să nu limiteze cantitatea de dulciuri consumată de cei mici în seara de Halloween.

Copiii ajung, de obicei, să mănânce destul de multe bomboane și uneori se plâng ulterior de dureri de burtă. În loc să fie certați, părintele discută cu ei despre felul în care se simt după ce au consumat prea multe dulciuri.

În zilele următoare, interesul pentru bomboane scade treptat, mai ales când acestea continuă să fie disponibile și nu sunt transformate într-un aliment interzis. Unele ajung chiar să fie folosite în jocurile copiilor.

Exemplul nu înseamnă că orice cantitate de dulciuri este lipsită de riscuri sau că părinții ar trebui să ignore alimentația echilibrată. El ilustrează însă o idee importantă: o ocazie în care copilul mănâncă mai multe dulciuri decât de obicei nu îi definește sănătatea și nu trebuie transformată într-un motiv de rușine.

În locul interdicțiilor și al negocierilor fără sfârșit, părinții pot încerca să construiască un mediu în care copiii au acces la o varietate de alimente și învață să-și recunoască propriile senzații de foame și sațietate.

Astfel, bomboanele, tortul și gogoșile pot rămâne ceea ce sunt: alimente savuroase, de care copiii se pot bucura, fără ca dorința de a le consuma să devină o preocupare permanentă.