De ce singurătatea ar trebui tratată ca o problemă socială. De ce terapia nu este soluția și telefonul nu e adevăratul vinovat

Singurătatea este o experiență profund personală: o resimțim atunci când nevoile noastre sociale și emoționale nu sunt împlinite. Din acest motiv, psihologia s-a concentrat adesea pe soluții individuale cum ar fi terapia - pentru a combate singurătatea.

Însă, potrivit unui articol publicat de Reuters, această abordare ratează esența problemei: lipsa conexiunilor reale și semnificative cu ceilalți.

Într-adevăr, ratele mari de singurătate în rândul tinerilor sunt alarmante, mai ales având în vedere efectele negative asupra sănătății fizice și mentale. Unii dau vina pe tehnologie, pe telefoane și rețele sociale, însă studiile arată o relație mai complexă: tinerii nu sunt neapărat mai singuri din cauza internetului, ci poate folosesc internetul mai mult pentru că sunt singuri.

Activitățile online ale tinerilor reflectă adesea comportamentele lor offline, mai ales când vine vorba de căutarea de conexiuni și comunicarea cu prietenii. Așadar, e greșit să punem întreaga responsabilitate pe umerii individului.

Soluții mai largi, cu impact mai mare

Deși intervențiile psihologice (precum terapia cognitiv-comportamentală sau antrenamentele de abilități sociale) pot funcționa în cazuri de singurătate severă, acestea sunt scumpe, necesită specialiști și adesea au efecte de scurtă durată. În schimb, soluțiile la nivel societal pot avea un impact mai larg și mai durabil.

Acestea includ crearea de spații pentru conexiuni sociale autentice și rezolvarea condițiilor sociale care generează singurătate. Conexiunea socială nu înseamnă doar să ai pe cine suna, ci să te simți sprijinit și inclus în relațiile tale.

Locurile de întâlnire dispar

Problema? Oportunitățile de conectare scad. În Marea Britanie, de exemplu, sute de milioane de lire au fost tăiate din finanțarea pentru tineri, iar jumătate din cluburile de tineret au fost închise între 2011 și 2021.

În paralel, criza globală a costului vieții lasă mulți tineri fără bani de ieșit la cafenele sau baruri, iar bibliotecile publice și centrele comunitare se închid. Nu e de mirare, astfel, că socializarea online a crescut: pur și simplu sunt tot mai puține spații accesibile pentru întâlniri față în față.

Inegalitățile care amplifică singurătatea

Singurătatea nu vine doar din deciziile noastre individuale, pentru că suntem parte din comunități și sisteme. Tinerii din medii marginalizate, cum ar fi cei din familii cu venituri mici sau cei din comunitatea LGBTQ+, sunt mult mai expuși riscului de a se simți singuri. Excluderea și discriminarea, nu neapărat lipsa de „abilități sociale”, contribuie la această stare.

Ce trebuie să facem?

Dacă vrem cu adevărat să reducem singurătatea în rândul tinerilor, trebuie să facem mai mult decât să le spunem să meargă la terapie sau să stea mai puțin pe telefon.

Este nevoie de investiții publice în spații care încurajează conexiunile și de abordarea problemelor structurale care fac ca unii tineri să fie mai vulnerabili.

Focusul exclusiv pe individ nu va fi suficient, mai ales pentru cei care se confruntă cu cele mai mari obstacole în a-și găsi locul în societate.