Un control mai strict al tensiunii arteriale poate reduce riscul de infarct, accident vascular cerebral și deces, inclusiv la persoanele cu boală renală cronică.
Riscul cardiovascular scade: fiecare reducere cu 10 mmHg a tensiunii arteriale sistolice, obținută prin tratament intensiv, a fost asociată cu o scădere de 15% a evenimentelor cardiovasculare majore.
Beneficiile se observă și la persoanele cu boală renală cronică: acestea au beneficiat de protecție cardiovasculară cel puțin la fel de mare ca persoanele fără această afecțiune.
Nu a fost identificat un risc mai mare de insuficiență renală: tratamentul intensiv nu a crescut riscul de a ajunge la dializă sau de a avea nevoie de transplant renal.
Funcția rinichilor poate prezenta modificări: scăderea tensiunii arteriale a fost asociată cu un risc mai mare de reducere susținută a ratei de filtrare renală, fără ca aceasta să însemne neapărat o deteriorare permanentă.
Hipertensiunea arterială nu înseamnă doar valori mari pe aparatul de măsurare. În timp, presiunea crescută obligă inima să lucreze mai mult pentru a împinge sângele prin vase. Această solicitare suplimentară poate duce la îngroșarea mușchiului cardiac și la afectarea arterelor, crescând riscul de complicații cardiovasculare.
Reducerea tensiunii arteriale ajută la protejarea inimii și a vaselor de sânge. Întrebarea este însă cât de mult trebuie coborâte valorile pentru a obține cele mai bune rezultate, fără a pune în pericol alte organe.
Țintele mai stricte, precum o tensiune sistolică sub 120 sau 130 mmHg, au fost îndelung dezbătute. O preocupare importantă a fost dacă beneficiile cardiovasculare justifică eventualele riscuri pentru rinichi, mai ales în cazul persoanelor care suferă deja de boală renală cronică.
O meta-analiză publicată în revista JAMA Cardiology a analizat această problemă, comparând rezultatele tratamentului intensiv, care urmărește valori sub 120 sau 130 mmHg, cu cele ale tratamentului standard, orientat către valori sub 140 mmHg.
Pentru a evalua mai clar efectele tratamentului, cercetătorii au analizat datele din 27 de studii clinice, care au implicat aproape 90.000 de participanți.
Au fost urmărite atât rezultatele cardiovasculare, cât și efectele asupra funcției renale. O atenție deosebită a fost acordată diferențelor dintre persoanele cu boală renală cronică și cele fără această afecțiune.
Rezultatele au arătat că reducerea intensivă a tensiunii arteriale a fost asociată cu o scădere de 15% a riscului de evenimente cardiovasculare majore pentru fiecare reducere cu 10 mmHg a tensiunii sistolice. Beneficiul a fost observat indiferent dacă participanții aveau sau nu boală renală cronică.
Cu alte cuvinte, protecția cardiovasculară oferită de un control mai strict al tensiunii arteriale nu s-a limitat la persoanele cu rinichi sănătoși.
Boala renală cronică afectează treptat capacitatea rinichilor de a filtra sângele și de a elimina produșii reziduali. Problema este că afecțiunea poate evolua mult timp fără simptome evidente, iar în stadiile avansate poate ajunge la insuficiență renală, când poate fi necesară dializa sau chiar transplantul.
În plus, persoanele cu boală renală cronică au un risc cardiovascular mai ridicat. De aceea, stabilirea unei ținte potrivite pentru tensiunea arterială este deosebit de importantă în cazul lor.
Analiza a arătat că tratamentul intensiv a prevenit 4,2 evenimente cardiovasculare la 1.000 de persoane-ani în rândul celor cu boală renală cronică, comparativ cu 2,7 evenimente la 1.000 de persoane-ani în rândul celor fără această afecțiune.
Aceste rezultate sugerează că persoanele cu probleme renale pot obține beneficii cardiovasculare importante prin controlul mai strict al tensiunii arteriale. Totuși, protejarea inimii trebuie privită împreună cu monitorizarea funcției renale.
Deși rezultatele cardiovasculare au fost favorabile, cercetătorii au identificat și modificări ale unor indicatori ai funcției renale.
Tratamentul intensiv nu a crescut riscul de insuficiență renală care necesită dializă sau transplant. În schimb, fiecare reducere cu 10 mmHg a tensiunii arteriale sistolice a fost asociată cu o creștere a riscului relativ de scădere susținută a ratei de filtrare glomerulară estimate (eGFR) cu cel puțin 30%, respectiv 40%.
eGFR este un indicator calculat pe baza analizelor de sânge, care estimează cât de eficient filtrează rinichii sângele. O valoare mai mică poate indica o reducere a funcției renale, dar interpretarea depinde de contextul medical și de evoluția valorilor în timp.
Cercetătorii subliniază că aceste scăderi nu indică automat leziuni renale permanente. Ele ar putea reflecta și modificări ale fluxului de sânge prin rinichi, produse de scăderea tensiunii arteriale sau de efectul medicamentelor folosite în tratament, inclusiv al diureticelor.
Prin urmare, o modificare a eGFR în timpul tratamentului nu trebuie interpretată automat ca insuficiență renală. Este important ca rezultatele să fie evaluate în context și urmărite de medic.
În trecut, unele studii observaționale au sugerat existența unei relații în formă de J între tensiunea arterială și riscul cardiovascular. Potrivit acestei ipoteze, atât valorile ridicate, cât și cele foarte scăzute ar putea fi asociate cu un risc mai mare de complicații la anumite persoane.
Totuși, relația observată în aceste studii nu demonstrează că scăderea tensiunii arteriale a provocat direct problemele. Afecțiunile preexistente ar fi putut contribui la apariția rezultatelor respective.
Noua analiză, bazată pe studii clinice, oferă o imagine mai clară asupra efectelor tratamentului intensiv. Beneficiile cardiovasculare au fost observate atât la persoanele cu boală renală cronică, cât și la cele fără această afecțiune, fără o creștere identificată a riscului de insuficiență renală.
În același timp, rezultatele privind eGFR arată de ce funcția rinichilor nu trebuie neglijată atunci când tratamentul pentru hipertensiune este intensificat.
Un alt rezultat important al analizei a fost reducerea cu 11% a riscului de deces din orice cauză pentru fiecare scădere cu 10 mmHg a tensiunii arteriale sistolice obținută prin tratament intensiv.
Acest rezultat completează dovezile privind beneficiile cardiovasculare și sugerează că un control mai strict al tensiunii poate avea efecte importante asupra sănătății generale.
Totuși, rezultatele nu înseamnă că fiecare persoană ar trebui să urmărească aceeași valoare a tensiunii arteriale. Alegerea țintei terapeutice trebuie să țină cont de starea generală de sănătate, funcția renală și răspunsul la tratament.
Concluzia cercetării: controlul intensiv al tensiunii arteriale poate proteja inima inclusiv în cazul persoanelor cu boală renală cronică, fără să crească riscul de insuficiență renală care necesită dializă sau transplant. Monitorizarea funcției rinichilor rămâne însă importantă, deoarece pot apărea scăderi ale eGFR care trebuie evaluate medical.
Sursa: Fotini Iatridi și colab., „Intensive vs Standard Blood Pressure Lowering in People With and Without Chronic Kidney Disease”, JAMA Cardiology (2026). DOI: 10.1001/jamacardio.2026.4445.