Noile ghiduri ESC schimbă tot ce știai despre legătura dintre inimă și rinichi. Două analize simple pot arăta riscul înainte de complicații.
Boala de inimă poate afecta rinichii, iar boala cronică de rinichi poate crește semnificativ riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă. Noile ghiduri europene arată de ce cele două organe trebuie evaluate împreună.
Inima și rinichii formează un adevărat "duo" atunci când vine vorba despre sănătate. Dacă unul dintre aceste organe are probleme, celălalt poate avea de suferit.
Noile Ghiduri ale Societății Europene de Cardiologie (ESC) pentru managementul bolilor cardiovasculare și al bolii cronice de rinichi, elaborate împreună cu European Renal Association, pun accent pe depistarea timpurie și pe tratamentul celor două afecțiuni în paralel.
Mesajul pentru pacienți este simplu: dacă ai o boală de inimă, trebuie verificată și funcția rinichilor. Dacă ai boală cronică de rinichi, riscul cardiovascular trebuie evaluat cu atenție.
Rinichii filtrează sângele și elimină produșii reziduali prin urină. Ei contribuie și la reglarea cantității de apă și sare din organism.
Când rinichii nu mai funcționează normal, substanțele care ar trebui eliminate se pot acumula în organism. În același timp, afectarea rinichilor poate favoriza apariția sau agravarea unor probleme cardiovasculare.
La rândul ei, boala cardiovasculară poate afecta rinichii. Persoanele cu boală cronică de rinichi au un risc mai mare de:
Riscul devine și mai mare atunci când boala renală apare împreună cu diabetul.
Potrivit recomandărilor ESC, persoanele cu boli cardiovasculare ar trebui evaluate pentru boală cronică de rinichi.
Medicii folosesc în principal două informații.
O analiză de sânge măsoară creatinina. Pe baza acesteia și a altor date se calculează rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR).
Cu cât eGFR scade, cu atât funcția rinichilor este mai afectată.
O probă de urină poate arăta dacă există albumină în urină. Prezența unei cantități crescute de albumină poate fi un semn timpuriu de afectare renală.
Medicii folosesc raportul albumină-creatinină urinară, numit UACR, pentru evaluarea riscului.
O singură analiză nu este suficientă pentru stabilirea caracterului cronic al bolii. Testele trebuie repetate după cel puțin trei luni.
Boala cronică de rinichi apare atunci când afectarea renală persistă mai mult de trei luni. Important de precizat este faptul că termenul "cronic" nu înseamnă automat că boala este severă.
Există cinci stadii ale bolii cronice de rinichi, de la G1 la G5. În stadiile avansate, funcția renală scade foarte mult, iar pacientul poate avea nevoie de evaluare pentru dializă, transplant renal sau îngrijire conservatoare.
Dar nu toate persoanele cu boală cronică de rinichi ajung la insuficiență renală severă.
Problemele cardiovasculare pot avea simptome ușor de trecut cu vederea. ESC recomandă atenție la:
Aceste simptome pot apărea în mai multe afecțiuni și nu înseamnă automat că există o problemă cardiacă. Totuși, ele trebuie discutate cu medicul.
Noile recomandări acordă o atenție importantă tratamentelor care pot reduce atât riscul de agravare a bolii renale, cât și riscul cardiovascular.
Printre acestea se află inhibitorii SGLT2, recomandați pentru majoritatea pacienților cu boală cronică de rinichi.
În funcție de situație, medicul poate prescrie și:
Aceste medicamente nu sunt potrivite automat pentru orice pacient. Alegerea tratamentului depinde de funcția renală, bolile asociate și riscurile individuale.
Hipertensiunea arterială poate deteriora rinichii și, în același timp, crește riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.
Pentru multe persoane cu boală cronică de rinichi, tratamentul este recomandat atunci când tensiunea arterială din cabinet ajunge la 130/80 mmHg sau mai mult.
La unii pacienți, o tensiune sistolică între 120 și 129 mmHg poate reduce riscul cardiovascular, dacă această valoare este bine tolerată.
Ținta nu este însă identică pentru toată lumea. Vârsta, stadiul bolii renale, simptomele și celelalte afecțiuni contează.
LDL-colesterolul, cunoscut drept "colesterolul rău", contribuie la formarea plăcilor de aterom în artere.
Pentru majoritatea persoanelor cu boală cronică de rinichi, ghidurile recomandă tratament cu statine. În anumite cazuri poate fi necesară asocierea cu ezetimib sau cu alte medicamente care reduc colesterolul.
Scopul este reducerea riscului de infarct și accident vascular cerebral.
Nu toate măsurile de protecție presupun medicamente. Recomandările europene pun accent pe câteva lucruri simple:
Rinichii elimină din organism numeroase substanțe, inclusiv unele medicamente. Când funcția renală scade, anumite medicamente pot necesita doze mai mici. Unele pot fi chiar nepotrivite pentru persoanele cu boală renală.
De aceea, pacientul trebuie să îi spună fiecărui medic că are boală cronică de rinichi, mai ales atunci când primește un tratament nou.
Lipsa de aer, oboseala și picioarele umflate pot apărea atât în insuficiența cardiacă, cât și în boala renală.
Pentru evaluare, medicii pot folosi analize de sânge, ecografie cardiacă și alte investigații.
Există însă o particularitate importantă: la persoanele cu boală renală, valorile unor markeri folosiți pentru insuficiența cardiacă, precum BNP și NT-proBNP, pot fi în mod natural mai mari.
De aceea, rezultatele trebuie interpretate împreună cu simptomele, examenul medical și investigațiile cardiace.
Boala cronică de rinichi crește riscul de accident vascular cerebral și atac ischemic tranzitoriu. Persoanele cu boală renală au și o probabilitate mai mare de a dezvolta fibrilație atrială, cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac.
Depistarea fibrilației atriale este importantă deoarece această afecțiune poate favoriza formarea cheagurilor și apariția unui accident vascular cerebral.
În funcție de situație, medicul poate recomanda tratament anticoagulant.
Unul dintre cele mai importante mesaje ale ghidului european este că inima și rinichii nu trebuie privite separat.
Dacă ai o boală cardiovasculară, întreabă medicul despre funcția renală și despre analizele eGFR și UACR.
Dacă ai boală cronică de rinichi, nu este suficient să urmărești doar creatinina. Tensiunea arterială, colesterolul, diabetul și riscul cardiovascular trebuie și ele controlate.
Iar dacă apar dureri în piept, lipsă de aer, palpitații, umflarea picioarelor sau o scădere clară a toleranței la efort, discută cu medicul.
Depistarea din timp a problemelor de inimă și rinichi poate permite intervenții care reduc riscul de complicații și pot proteja ambele organe pe termen lung.