Un nivel crescut al glucozei din sânge este asociat cu o îmbătrânire accelerată a creierului. Descoperirea ar putea schimba modul în care este evaluat riscul de demență, Alzheimer, Parkinson și alte afecțiuni neurologice.
Creierul uman trece prin modificări naturale odată cu înaintarea în vârstă. După 30-40 de ani, volumul cerebral începe să scadă treptat, iar unele regiuni implicate în memorie, atenție și procesarea informațiilor își reduc dimensiunea. Acesta este un proces normal.
Însă, la unele persoane, acest fenomen pare să se accelereze, iar creierul ajunge să fie biologic „mai bătrân” decât indică vârsta din buletin. Acest lucru este asociat cu un risc mai mare de pierdere a memoriei, declin cognitiv și apariția unor boli neurologice.
Până acum, oamenii de știință nu știau exact ce factori contribuie cel mai mult la această accelerare.
Cercetători de la Universitatea Jilin și Universitatea Medicală din China au analizat date din UK Biobank, una dintre cele mai mari baze de date biomedicale din lume, care conține informații genetice, biologice și imagistice de la zeci de mii de voluntari din Regatul Unit.
Folosind imagini RMN ale creierului, cercetătorii au extras nu mai puțin de 1.079 de caracteristici cerebrale, inclusiv dimensiunea diferitelor regiuni, structura țesuturilor și alte modificări anatomice.
Cu ajutorul inteligenței artificiale și al unui algoritm statistic numit LASSO, cercetătorii au reușit să estimeze vârsta biologică a creierului cu o eroare medie de numai 3,26 ani, o precizie remarcabilă pentru astfel de analize.
Modelul a fost antrenat pe date provenite de la 4.333 de participanți sănătoși, apoi aplicat asupra altor 37.458 de persoane, conform Medical Xpress.
Specialiștii au calculat un indicator denumit Brain Age Gap (BAG), adică diferența dintre vârsta estimată a creierului și vârsta reală a persoanei.
Dacă această diferență este pozitivă, înseamnă că, din punct de vedere biologic, creierul pare mai îmbătrânit decât ar trebui.
Acest indicator este din ce în ce mai folosit în cercetare deoarece poate identifica din timp persoane cu risc crescut de declin cognitiv sau boli neurodegenerative.
După analiza probelor de sânge, cercetătorii au identificat nouă metaboliți asociați cu îmbătrânirea cerebrală.
Dintre toți, glucoza a avut cea mai puternică asociere.
Cu alte cuvinte, persoanele cu valori mai mari ale glicemiei aveau, în medie, creiere care păreau mai îmbătrânite pe imaginile RMN decât ar fi fost de așteptat pentru vârsta lor.
Analiza efectuată pe 21.780 de participanți a confirmat această legătură, glucoza având cel mai puternic efect statistic dintre toți metaboliții identificați.
Mai mult, cercetătorii au identificat 392 de variante genetice asociate cu îmbătrânirea creierului, iar analizele genetice de tip randomizare mendeliană au sugerat că nivelurile crescute ale glucozei ar putea avea un rol cauzal în accelerarea acestui proces, nu doar o simplă asociere.
Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este că efectele glucozei crescute par să depășească riscul clasic de diabet.
Nivelurile ridicate ale glicemiei au fost asociate cu un risc mai mare pentru șapte afecțiuni care afectează funcționarea creierului:
demența de orice cauză;
boala Alzheimer;
demența vasculară;
boala Parkinson;
accidentul vascular cerebral;
depresia;
anxietatea.
În același timp, persoanele cu glicemie mai mare au obținut rezultate mai slabe la testele cognitive, au avut performanțe motrice reduse și o stare de sănătate mintală mai puțin bună.
Un alt rezultat impresionant al cercetării este faptul că nivelurile ridicate de glucoză au fost asociate cu reducerea volumului cerebral în 80 de regiuni diferite ale creierului.
Aceste modificări au fost observate atât în zone corticale, cât și subcorticale și cerebeloase, regiuni implicate în memorie, coordonare, atenție, mișcare și procesarea informațiilor.
Descoperirea sugerează că efectele glicemiei asupra creierului nu sunt limitate la o singură zonă, ci pot influența structura cerebrală într-un mod extins.
Spre deosebire de vârstă sau de moștenirea genetică, metabolismul glucozei reprezintă un factor asupra căruia se poate interveni.
Autorii studiului consideră că monitorizarea și controlul glicemiei ar putea deveni o strategie importantă pentru protejarea sănătății creierului pe termen lung și pentru reducerea riscului unor boli neurologice.
Rezultatele nu demonstrează că fiecare persoană cu glicemie crescută va dezvolta demență sau Alzheimer, însă indică faptul că glucoza ar putea reprezenta una dintre verigile importante în procesul de îmbătrânire cerebrală.
Publicat în prestigioasa revistă Molecular Psychiatry, studiul deschide o nouă direcție de cercetare privind legătura dintre metabolism și sănătatea creierului.
Oamenii de știință vor încerca în continuare să afle dacă reducerea glicemiei prin alimentație, activitate fizică sau tratament poate încetini efectiv îmbătrânirea biologică a creierului și poate reduce riscul unor afecțiuni precum Alzheimer, Parkinson sau demența vasculară.
Dacă aceste rezultate vor fi confirmate și de alte studii, o analiză de sânge obișnuită ar putea deveni, în viitor, unul dintre cele mai importante instrumente pentru protejarea sănătății creierului încă dinaintea apariției simptomelor.