Un mini-AVC poate avea efecte pe termen lung. Un studiu pe peste 113.000 de pacienți arată cum se modifică riscul de demență în timp.
Un accident ischemic tranzitoriu (AIT) poate avea implicații care depășesc riscul unui accident vascular cerebral. Un studiu amplu, publicat în revista Neurology, arată că persoanele care au trecut printr-un AIT au avut un risc mai mare de demență, iar diferența față de populația de control s-a menținut pe termen lung.
Cercetarea a analizat date din Ontario, Canada, colectate pe parcursul a două decenii. Rezultatele atrag atenția asupra sănătății cognitive după un AIT, nu doar asupra prevenirii unui AVC.
Cercetătorii au realizat un studiu de cohortă la nivel populațional, pe baza datelor medicale administrative din provincia Ontario, din perioada 2002–2022.
Au fost incluși adulți care au avut un prim AIT și care s-au prezentat la departamentul de urgență sau au fost internați în spital.
Analiza principală a cuprins 113.081 de pacienți cu AIT. Vârsta medie a fost de 70 de ani, iar femeile au reprezentat 50% dintre participanți.
Cercetătorii au exclus persoanele care aveau anterior demență sau AVC, precum și pacienții care au decedat precoce ori au fost internați într-o unitate de îngrijire pe termen lung.
Persoanele cu AIT au fost comparate cu participanți din populația generală cu caracteristici similare în ceea ce privește vârsta, sexul, nivelul de deprivare al zonei de domiciliu, mediul rural sau urban și comorbiditățile vasculare. O altă comparație a fost făcută cu pacienți care suferiseră un prim AVC.
Rezultatele arată amploarea problemei. În grupul celor 113.081 de pacienți cu AIT, 19,3% au primit un diagnostic de demență pe parcursul perioadei de urmărire. Durata medie de monitorizare a fost de 7,11 ani.
Rata demenței a fost mai mare după un AIT decât în grupul de control la toate intervalele de timp analizate.
Cercetătorii au calculat o rată generală de 2,71 cazuri de demență la 100 persoane-ani în grupul AIT, comparativ cu 2,03 cazuri la 100 persoane-ani în populația de control.
Diferența cea mai mare a apărut în primul an. În această perioadă, persoanele care trecuseră printr-un AIT au avut un risc relativ de demență cu 75% mai mare față de persoanele din grupul de control. Raportul de risc a fost de 1,75, cu un interval de încredere de 95% cuprins între 1,66 și 1,85.
Ulterior, diferența s-a redus, dar nu a dispărut. Pe întreaga perioadă analizată, AIT a fost asociat cu un risc relativ de demență cu 34% mai mare față de populația de control. Asocierea a rămas prezentă chiar și pe parcursul unei monitorizări de până la 20 de ani.
Acest rezultat este important deoarece arată că efectele asociate unui AIT nu se limitează la perioada imediat următoare evenimentului.
Cercetătorii au vrut să afle și cum se compară riscul de demență după AIT cu cel observat după un accident vascular cerebral.
În primul an, riscul a fost mai mic după AIT decât după AVC. Raportul de risc a fost de 0,67, ceea ce corespunde unui risc relativ cu aproximativ 33% mai mic în grupul AIT.
Diferența nu s-a menținut însă pe termen lung. După cinci ani de monitorizare, riscul de demență al persoanelor care trecuseră printr-un AIT a ajuns la un nivel similar cu cel observat în rândul pacienților care avuseseră un AVC.
Un alt rezultat al studiului schimbă perspectiva asupra consecințelor pe termen lung ale AIT. Incidența demenței a depășit considerabil incidența unui AVC ulterior. Potrivit cercetătorilor, ajustarea rezultatelor pentru accidentele vasculare cerebrale apărute ulterior a redus foarte puțin asocierea observată între AIT și demență.
Cu alte cuvinte, riscul crescut de demență identificat în studiu nu a putut fi explicat în principal prin apariția ulterioară a unui AVC.
Autorii consideră că declinul cognitiv trebuie privit drept o complicație majoră pe termen lung după AIT și drept o posibilă țintă pentru noi strategii de prevenție.
Rezultatele trebuie interpretate cu atenție. Studiul este observațional. El arată o asociere între AIT și un risc ulterior mai mare de demență, dar nu demonstrează că AIT provoacă direct demența.
În plus, autorii semnalează limite importante ale cercetării. Datele administrative nu au inclus informații imagistice cerebrale suficient de detaliate pentru a stabili dacă unii participanți aveau deja modificări cerebrale nediagnosticate la începutul studiului sau dacă acestea au apărut ulterior.
Diagnosticul de demență a fost identificat printr-un algoritm validat care a utilizat diagnosticele din spitale, solicitările medicale și medicamentele specifice demenței.
Mesajul central al cercetării este că un accident ischemic tranzitoriu nu trebuie privit exclusiv prin prisma riscului unui AVC ulterior. În această cohortă amplă, AIT a fost asociat cu o creștere importantă și persistentă a riscului de demență. Asocierea a fost cea mai puternică în primul an, dar a rămas prezentă pe parcursul unei perioade de până la două decenii.
Pe termen lung, riscul de demență după AIT s-a apropiat de cel observat după AVC. Autorii concluzionează că strategiile aplicate după un AIT ar putea avea nevoie de o perspectivă mai largă, care să ia în calcul sănătatea cognitivă și prevenirea demenței, nu doar prevenirea unui accident vascular cerebral.