Osteoporoza: Ce înseamnă scorul T la DEXA și cum se administrează calciul

Ce înseamnă scorul T la testul DEXA pentru osteoporoză - FOTO: Magnific@marimejiagir

Osteoporoza este o boală sistemică a scheletului care se manifestă prin scăderea densității osoase. Acest proces transformă oasele în structuri fragile, predispuse la fracturi.

Afecțiunea este complet asimptomatică până la prima fractură, motiv pentru care medicii o numesc "afecțiunea tăcută". Diagnosticul precoce prin testul DEXA și adoptarea unui stil de viață activ sunt armele principale pentru menținerea sănătății osoase.

Ce este osteoporoza și de ce apare?

Osteoporoza reprezintă o provocare majoră pentru sistemul osos. Pe măsură ce organismul înaintează în vârstă, echilibrul dintre formarea de țesut osos nou și resorbția celui vechi se modifică. Atunci când pierderea de masă osoasă depășește ritmul de reconstrucție, oasele își pierd densitatea și devin poroase, asemenea unui burete.

Deoarece boala nu provoacă durere în stadiile inițiale, majoritatea pacienților află de existența ei abia în momentul unei căzături ușoare care se soldează cu o fractură de șold, de încheietură sau de coloană vertebrală.

Cum citim corect rezultatele examenului DEXA

Diagnosticarea standard de aur în cazul osteoporozei este osteodensitometria DEXA (Dual-Energy X-ray Absorptiometry). Această investigație imagistică măsoară densitatea minerală osoasă în zonele cele mai expuse riscului de fractură: coloana lombară și șoldul.

Rezultatul testului se exprimă prin Scorul T, care compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult tânăr sănătos. Iată interpretarea oficială a valorilor:

  • Scor T peste -1 (Normal): Oasele au o densitate optimă și un risc minim de fractură.
  • Scor T între -1 și -2.5 (Osteopenie): Densitatea osoasă este scăzută. Aceasta reprezintă faza de alarmă care necesită măsuri imediate de prevenție.
  • Scor T sub -2.5 (Osteoporoză): Structura osoasă este sever afectată. Riscul de fractură este ridicat și se impune un tratament medical de specialitate.

Calciu, Vitamina D3 și mișcare, protocolul de prevenție

Gestionarea corectă a osteoporozei implică o strategie triplă. Vorbim despre nutriție adecvată, activitate fizică și, atunci când este cazul, medicație specifică.

1. Aportul corect de Calciu și Vitamina D3

Oasele au nevoie de substanțe nutritive zilnice pentru a-și păstra rezistența. Recomandările medicale actuale includ:

  • Calciu: Un aport zilnic de 1000–1200 mg. Acesta se poate obține din alimentație (lactate, legume cu frunze verzi, tofu) sau din suplimente alimentare de calitate.
  • Vitamina D3: Este esențială deoarece asigură absorbția eficientă a calciului în organism și fixarea lui în oase.

2. Exercițiile fizice cu greutate proprie

Sedentarismul accelerează pierderea de masă osoasă. Pentru a stimula celulele formatoare de os (osteoblastele), medicii recomandă exerciții de impact moderat:

  • Mersul pe jos în ritm alert
  • Gimnastica aerobică ușoară
  • Urcatul scărilor
  • Exercițiile cu greutăți mici sau benzi elastice

3. Tratamentul medicamentos medicamentos administrat la recomandarea medicului

În cazurile severe, unde riscul de fractură este iminent sau scorul T este mult sub limita de -2.5, simpla schimbare a stilului de viață nu este suficientă. Medicul reumatolog poate prescrie tratamente avansate cu bifosfonați sau agenți biologici, substanțe care stopează degradarea osului și ajută la reconstrucția acestuia.

Exercițiile de impact (cum sunt mersul pe jos sau alergarea ușoară) transmit semnale mecanice directe către schelet. Aceste impulsuri stimulează activitatea osteoblastelor, celulele responsabile de formarea de țesut osos nou.

Cât de des trebuie efectuat testul DEXA?

Frecvența testării depinde de factorii de risc individuali și de recomandarea medicului reumatolog. În general, femeile aflate la menopauză și bărbații de peste 65 de ani au indicație de screening o dată la 1-2 ani.

Tratamentul și managementul osteoporozei se realizează exclusiv sub monitorizare medicală de specialitate. Automedicația sau ignorarea simptomelor pot avea consecințe grave asupra mobilității pe termen lung.

Articole similare