Microplasticele nu se află doar în apă și alimente. Un nou studiu arată că aceste particule de plastic sunt prezente și în plămânii oamenilor, iar pacienții diagnosticați cu cancer pulmonar au mai multe astfel de particule.
70% dintre cei 100 de pacienți analizați aveau microplastice detectabile în cel puțin o probă pulmonară.
Persoanele cu cancer pulmonar au avut mai frecvent microplastice în plămâni și o încărcătură totală mai mare decât cele fără cancer.
În probele analizate, polipropilena și polietilena au fost cele mai comune tipuri de plastic.
Studiul arată o asociere, nu o relație cauză-efect: cercetătorii nu pot spune deocamdată dacă microplasticele contribuie la apariția cancerului sau dacă plămânii bolnavi rețin aceste particule diferit.
Microplasticele au devenit aproape omniprezente în mediul înconjurător, însă oamenii de știință încă încearcă să afle ce se întâmplă cu ele după ce ajung în organism.
Un studiu care urmează să fie prezentat la Congresul Societății Europene de Pneumologie (ERS), organizat la Barcelona, Spania, aduce noi indicii: microplasticele pot fi găsite în plămânii umani, iar pacienții cu cancer pulmonar au prezentat, în medie, o cantitate mai mare de astfel de particule.
Cercetarea a fost realizată de o echipă condusă de dr. Ilias Dimeas, de la Facultatea de Medicină a University College Dublin, Irlanda, și de la Universitatea din Tesalia, Larissa, Grecia.
„Microplasticele au devenit o parte inevitabilă a mediului nostru, dar încă știm extrem de puțin despre ce se întâmplă odată ce acestea pătrund în organismul uman”, a explicat cercetătorul, conform Medical Xpress.
Una dintre întrebările esențiale este cât de multe microplastice se găsesc în mod normal în plămânii unei persoane, cât de mult diferă această cantitate de la un om la altul și, mai ales, dacă aceste particule au vreun rol în apariția bolilor.
Studiul a inclus 100 de persoane care au fost supuse unei bronhoscopii la Spitalul Universitar din Larissa, Grecia, pentru investigarea unor simptome pulmonare.
Bronhoscopia este o procedură prin care medicul introduce în căile respiratorii un tub subțire și flexibil, prevăzut cu o cameră. Astfel, poate examina plămânii și poate preleva probe atunci când este necesar.
În cadrul procedurii, fiecare participant a furnizat o probă de lavaj pulmonar. Practic, o soluție salină este utilizată pentru a „spăla” o anumită zonă a plămânului, iar lichidul rezultat este colectat împreună cu celulele și alte materiale din acea regiune.
La jumătate dintre participanți, cercetătorii au prelevat și o mică probă de țesut pulmonar.
Toate probele au fost analizate pentru identificarea microplasticelor, iar o parte dintre acestea au fost supuse unor teste suplimentare pentru a determina tipul de plastic.
Dintre cei 100 de participanți, 50 au fost diagnosticați ulterior cu cancer pulmonar, iar 50 nu au avut cancer pulmonar.
În total, cercetătorii au identificat 232 de particule de microplastic în probele analizate.
Privind toate persoanele participante la studiu, 70% aveau microplastice detectabile în cel puțin una dintre probele pulmonare, fie în lavajul pulmonar, fie în țesut, fie în ambele.
Diferența devine însă mai interesantă atunci când cercetătorii au comparat grupurile.
Persoanele cu cancer pulmonar au avut o probabilitate mai mare de a prezenta microplastice detectabile, dar și o încărcătură totală mai mare de microplastice decât participanții fără cancer.
În cazul probelor de lavaj pulmonar, microplasticele au fost detectate la 66% dintre pacienții cu cancer pulmonar, comparativ cu 46% dintre cei fără cancer.
Mai mult, pacienții cu cancer au prezentat și o cantitate mai mare de microplastice în aceste probe.
Cercetătorii au făcut o observație interesantă atunci când au comparat lavajul pulmonar cu probele de țesut provenite de la aceeași persoană.
În general, persoanele care aveau o cantitate mai mare de microplastice în lavajul pulmonar aveau o cantitate mai mică în proba de țesut corespunzătoare și invers.
Explicația ar putea avea legătură cu locul în care sunt reținute particulele.
Lavajul pulmonar colectează particule aflate în spațiile aeriene ale plămânului, în timp ce proba de țesut poate identifica particule care au ajuns și au rămas încorporate în țesutul pulmonar propriu-zis.
Acest lucru sugerează că microplasticele nu sunt distribuite uniform în plămâni. Unele regiuni pulmonare ar putea reține aceste particule într-un mod diferit față de altele.
Analiza probelor a arătat că polipropilena și polietilena au fost cele mai frecvent întâlnite tipuri de plastic.
Nu este surprinzător că acestea se numără printre cele mai răspândite materiale plastice din viața de zi cu zi. Sunt utilizate într-o gamă foarte largă de produse, de la ambalaje și textile până la materiale de uz casnic și diverse bunuri de consum.
Problema ridicată de cercetători este însă una mai amplă: dacă aceste materiale ajung constant în mediul înconjurător, iar unele particule sunt suficient de mici pentru a fi inhalate, unde se acumulează ele în organism și ce efecte au asupra celulelor?
Deși rezultatele sunt spectaculoase, ele nu demonstrează că microplasticele provoacă cancer pulmonar.
Dr. Ilias Dimeas subliniază că există mai multe explicații posibile pentru diferența observată între cele două grupuri.
Una dintre ipoteze este că microplasticele inhalate ar putea contribui la inflamație sau la alte procese biologice care, în anumite condiții, ar putea favoriza apariția unor boli.
Există însă și o altă posibilitate: plămânii afectați de cancer ar putea pur și simplu să rețină microplasticele într-un mod diferit față de plămânii sănătoși.
Prin urmare, faptul că cercetătorii au găsit mai multe particule la pacienții cu cancer nu înseamnă automat că particulele au cauzat boala.
„Ceea ce arată studiul este că microplasticele au fost găsite mai des și în cantități mai mari la pacienții cu cancer pulmonar, ceea ce ridică întrebări importante pentru cercetările viitoare”, a explicat Dimeas.
Echipa a început deja experimente de laborator pentru a afla mai multe despre tipurile de materiale plastice implicate și despre modul în care acestea pot interacționa cu celulele pulmonare.
Cercetătorii nu se opresc la cancerul pulmonar.
Dimeas și colegii săi analizează în prezent și probe provenite de la persoane cu boli pulmonare cronice. Scopul este să afle dacă microplasticele ar putea avea un rol în procese precum formarea cicatricilor pulmonare și progresia bolii.
Aceste cercetări ar putea contribui la înțelegerea unei probleme despre care medicina are încă foarte multe necunoscute: cât de mult din poluarea cu particule extrem de mici ajunge efectiv în organism și ce se întâmplă după ce acestea sunt inhalate.
Descoperirile despre microplastice trebuie puse în context. Fumatul rămâne, de departe, cea mai importantă cauză a cancerului pulmonar.
Profesoara Barbara Hoffmann, președinta Consiliului de Advocacy al Societății Europene de Pneumologie, de la Universitatea din Düsseldorf, Germania, și care nu a participat la studiu, atrage însă atenția că sănătatea plămânilor este influențată și de ceea ce respirăm.
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial și principala cauză de deces prin cancer, cu aproximativ 2,5 milioane de cazuri și 1,8 milioane de decese anual.
În plus față de fumat, există deja dovezi că poluarea aerului poate provoca cancer pulmonar și contribuie la apariția sau agravarea altor boli respiratorii, inclusiv astmul și BPOC.
Microplasticele ar putea reprezenta o piesă suplimentară din acest puzzle, însă cercetarea este încă într-un stadiu incipient.
Potrivit Barbarei Hoffmann, cercetările recente încep să arate cât de răspândite sunt microplasticele în organism, însă sunt necesare mult mai multe studii pentru a înțelege impactul lor real.
Cercetarea prezentată la congresul ERS se adaugă dovezilor că microplasticele pot fi inhalate prin aer și se pot depune în plămâni.
Deocamdată, nu se poate spune dacă aceste particule contribuie direct la apariția cancerului pulmonar. Dar rezultatele ridică o întrebare importantă pentru viitor: dacă respirăm microplastice în fiecare zi, cât de mult contează această expunere pentru sănătatea plămânilor pe termen lung?
„Susținem dreptul fundamental al omului de a respira aer curat”, a transmis Hoffmann, subliniind că acest lucru înseamnă și un aer cât mai puțin poluat cu microplastice.
Durerea de braț poate fi semn al unui cancer devastator, greu de diagnosticat. Prognosticul privind șansele de supraviețuire este redus.
Asta s-a descoperit în plămânii nefumătorilor, iar medicii sunt îngrijorați și lansează un semnal de alarmă.
OMS anunţă prima precalificare a unui test pentru diagnosticarea tuberculozei.
Semnele timpurii ale cancerului pulmonar care pot apărea pe vârful degetelor. Un indiciu surprinzător care ar putea salva vieți.
Care sunt efectele poluării aerului asupra aparatului respirator, dar și asupra întregului organism.
Aceste tratamente vindecă cel mai frecvent tip de cancer. Sunt eficiente și în cazurile avansate.
Care este diferența între insuficiența respiratorie acută și cea cronică și ce afecțiuni le pot declanșa.
Cercetătorii au descoperit că drojdia Saccharomyces cerevisiae UFMG A-905, utilizată în pâinea fermentată, poate reduce simptomele astmului.
Acest tratament pentru BPOC este eficient în cazul pacienților în cazul cărora nu funcționează medicamentele inhalate standard.
Aceste trei plante purifică aerul din casă și curăță plămânii. Acționează precum niște filtre naturale și elimină toate toxinele.