O experiență aproape de moarte apare atunci când o persoană este extrem de aproape de moarte, în urma unui stop cardiac, accident grav sau intervenție chirurgicală. Aceste momente pot aduce pace și lumină, dar și singurătate și confuzie. Un nou studiu dezvăluie partea întunecată a "luminii de la capătul tunelului".
Experiențele aproape de moarte schimbă profund viața celor care le trăiesc. Ele oferă momente de pace și iluminare, dar adesea vin și cu confuzie, singurătate și dificultăți în adaptarea la lumea de dincolo de "lumina de la capătul tunelului".
Sarah a murit timp de trei minute în timpul unei operații. Când s-a întors, totul părea schimbat. Simțise o iubire infinită și o pace totală, dar viața de zi cu zi i s-a părut brusc lipsită de sens. În mai puțin de doi ani, căsnicia ei s-a destrămat.
O nouă cercetare de la Universitatea din Virginia arată că multe persoane care trăiesc experiențe aproape de moarte (EAM) se confruntă cu schimbări spirituale majore, dar și cu o criză personală adâncă.
O experiență aproape de moarte apare atunci când o persoană este foarte aproape să moară - în urma unui stop cardiac, accident grav sau intervenție chirurgicală.
Cei care trec prin astfel de momente povestesc despre:
Conform studiilor, una din șase persoane aflate în stare critică relatează o astfel de experiență.
Cercetarea publicată în revista Psychology of Consciousness: Theory, Research, and Practice a analizat 167 de persoane care au avut o experiență aproape de moarte.
Aproape 70% dintre ele au spus că, după revenire, și-au schimbat complet credințele spirituale sau religioase. Mulți și-au modificat radical stilul de viață, cariera sau activitățile zilnice.
Schimbările interioare vin adesea cu un preț. Mai mult de 20% dintre participanți au spus că relațiile cu familia sau prietenii s-au deteriorat, iar alți 22% au divorțat.
După ce trăiesc o iubire universală și pacea absolută, mulți nu mai pot accepta rutina, certurile sau grijile mărunte. În comparație cu "lumea de dincolo", realitatea pare banală.
Cercetătorii numesc această etapă "șocul revenirii" - momentul în care o persoană încearcă să se reconecteze la o lume care nu mai are sens.
Deși 85% dintre cei care au trecut prin moarte clinică simt nevoia să povestească experiența, peste jumătate se tem să o facă.
Mulți se tem să nu fie catalogați drept instabili sau "halucinanți". Iar temerile lor nu sunt nefondate: aproape una din cinci persoane a spus că discuțiile cu medici sau psihologi au fost negative, pline de neîncredere sau chiar ironie.
"Am încercat să vorbesc, dar reacțiile au fost atât de superficiale încât am renunțat", a spus un participant.
Studiul arată că 64% dintre participanți au apelat la sprijin psihologic sau spiritual. Cei care au avut experiențe mai intense sau probleme de sănătate persistente după episod au fost mai predispuși să caute ajutor.
Persoanele cu copilării fericite și stabilitate emoțională s-au adaptat mai ușor, arătând că reziliența timpurie poate ajuta la procesarea experienței.
Totuși, terapia clasică s-a dovedit adesea insuficientă. Mulți participanți au spus că profesioniștii din sănătate nu sunt pregătiți să înțeleagă astfel de trăiri.
Experiențele aproape de moarte nu sunt boli, ci trăiri spirituale profunde. Ceea ce contează cel mai mult este reacția primei persoane care ascultă povestea.
Cei care s-au simțit crezuți și sprijiniți au reușit să se adapteze mai bine. În schimb, respingerea sau minimalizarea trăirii pot accentua izolarea.
Multe persoane au găsit alinare în grupurile de suport dedicate EAM, cum este International Association for Near-Death Studies (IANDS), unde pot vorbi liber, fără teamă de judecată.
Dr. Bruce Greyson, coautor al studiului, explică faptul că Asociația Americană de Psihiatrie recunoaște categoria "probleme spirituale sau religioase" ca motive legitime pentru consiliere, dar nu ca tulburări psihice.
Cu toate acestea, majoritatea terapeuților și medicilor nu sunt instruiți să gestioneze experiențele aproape de moarte, deși ele pot avea impact major asupra sănătății mintale și a relațiilor.
Pentru mulți, integrarea trăirii durează ani întregi. Sprijinul emoțional, timpul petrecut în natură, meditația și comunitățile empatice pot ajuta în procesul de adaptare.
"Am simțit o iubire pură, universală. Dar după ce m-am întors, lumea mi s-a părut rece și străină", a spus o femeie care a trecut printr-o moarte clinică.
Experiența poate aduce liniște profundă, dar și singurătate, dacă cei din jur nu înțeleg transformarea.
Experiențele aproape de moarte ne arată cât de complexă este conștiința umană. Ele pot oferi pace și sens, dar și durere și izolare.
Cercetătorii cer acum formarea specialiștilor medicali și psihologici pentru a oferi sprijin empatic celor care au trecut prin astfel de evenimente.
Pentru unii, "lumina de la capătul tunelului" nu este sfârșitul, ci începutul unei noi lupte - aceea de a găsi din nou sensul vieții, după ce au văzut ce există dincolo de ea.
Ce se întâmplă când ții doliu. Impactul tulburător pe care îl are asupra creierului.
Acest lucru extrem de frecvent ne poate trimite la Psihiatrie, iar complicațiile sunt semnificative.
De ce auzi o voce în cap când citești sau vrei să dormi. De ce apare și cum scapi de ea. Când devine o problemă reală.
Tratamentele incorecte pentru depresie pot agrava starea pacienților. Când ajungem, de fapt, la psihiatru.
Un studiu recent aduce în discuție eficacitatea terapiei cu realitate virtuală în tratarea tulburării depresive majore.
Află mai multe despre o tulburare gravă de alimentație care cuprinde provocări emoționale și fizice complexe.
Descoperă de ce creierul este responsabil pentru o activitate metabolică considerabilă și ce poți face să previi declinul cognitiv.
Pierderea memoriei este adesea percepută drept o consecință a îmbătrânirii sau a afecțiunilor neurologice, dar depresia este o cauză din ce în ce mai probabilă.