Sindromul impostorului reprezintă o luptă psihologică cu îndoiala de sine și nevrednicia percepută, afectând felul în care persoanele își percep succesul și...
Sindromul impostorului este o afecțiune psihică caracterizată prin sentimente nefondate de îndoială de sine și incompetență. Este un conflict între percepția de sine a unei persoane și modul în care ceilalți o percep.
Persoanele cu sindromul impostorului se pot teme sau pot crede că nu merită să fie într-o poziție actuală, chiar dacă alții le laudă talentele. Ei consideră că succesele lor sunt datorate momentului și norocului, temându-se că și alții vor realiza în cele din urmă același lucru.
Acestea pot încerca să compenseze sentimentul de impostor muncind mai mult sau trăind în suferință din cauza acestui lucru. Acest lucru poate duce la conștiință de sine, stimă de sine scăzută, anxietate și depresie.
Munca pe care o depun poate menține ciclul, iar orice recunoaștere pe care o obțin este văzută ca simpatie sau milă. Ei își asumă toată vina pentru orice greșeală pe care o fac, consolidându-și credința în lipsa lor de inteligență și capacitate.
În timp, acest lucru poate alimenta un ciclu de anxietate, depresie și vinovăție. Persoanele se pot simți vinovate sau lipsite de valoare atunci când nu pot atinge un obiectiv și sunt epuizate sau copleșite de eforturile lor continue.
Reducerea acestor sentimente poate fi realizată prin discuții cu persoanele apropiate sau prin solicitarea ajutorului unui psihoterapeut.
Valerie Young, în cartea sa "Gândurile secrete ale femeilor de succes: de ce oamenii capabili suferă de sindromul impostorului și cum să prosperi în ciuda acestuia" identifică cinci tipuri principale de impostori. Aceste tipuri reflectă convingerile interne cu privire la ceea ce înseamnă competența pentru cineva.
1. Perfecționistul: se concentrează pe modul în care faci lucrurile, cerând perfecțiune în fiecare aspect al vieții tale. Acest lucru poate duce la autocritică și rușine atunci când nu reușești să îndeplinești aceste standarde.
2. Geniul natural: și-a petrecut viața învățând noi abilități cu puțin efort, crezând că ar trebui să înțeleagă imediat noul material. Acest lucru poate duce la sentimente de rușine și jenă atunci când ceva nu vine ușor pentru ei.
3. Individualist robust: crede că se poate descurca singur cu totul, considerându-se nevrednic dacă nu poate obține succesul în mod independent.
4. Expert: urmărește cunoașterea pentru a fi considerat un succes, pierzând timpul cu sarcina principală. Acest lucru poate duce la sentimente de fraudă sau eșec atunci când nu puteți răspunde la o întrebare sau nu vă puteți confrunta cu cunoștințe noi.
5. Supererou: leagă competența de succesul în orice rol, nereușind să navigheze printre cerințele acestor roluri. Acest lucru poate duce la sentimente de inadecvare, deoarece puteți gândi: „Ar trebui să fiu capabil să fac mai mult” sau „Acest lucru ar trebui să fie mai ușor”.
Sentimentele de impostură sunt declanșate de diverși factori, inclusiv presiunea părinților, mediul din copilărie, trăsăturile de personalitate și simptomele de sănătate mintală. Părinții își pot presa copiii să aibă rezultate bune la școală, îi pot compara cu frații lor, îi pot controla sau supraproteja, le pot sublinia inteligența naturală și le pot critica dur greșelile.
Succesul academic din copilărie poate contribui, de asemenea, la sentimentele de impostor mai târziu în viață.
Trăsăturile de personalitate legate de sentimentele de impostor includ ciclul impostorului, perfecționismul, super-eroismul, teama de eșec (aticifobia), negarea competenței și a capacității și mefobia față de realizări.
Teama de eșec poate duce la tulburări emoționale, anxietate și depresie, care pot duce la îndoială de sine, la scăderea încrederii în sine și la îngrijorări legate de modul în care vă percep ceilalți. Această mentalitate poate consolida convingerea că nu aparții mediului tău actual și poate crea un ciclu greu de evadat.
Noile responsabilități pot provoca, de asemenea, sentimente de nevrednicie, deoarece persoanele se pot teme că nu se vor ridica la înălțimea așteptărilor sau cred că abilitățile lor nu se vor potrivi cu cele ale colegilor de muncă sau de clasă.
Aceste sentimente pot dispărea pe măsură ce vă acomodați și vă familiarizați cu rolul, dar se pot agrava dacă nu primiți sprijin, validare și încurajare din partea superiorilor sau a colegilor.
Foto: Freepik @tongpatong
Prejudecățile de gen și prejudecățile instituționalizate pot contribui în mod semnificativ la sentimentul de impostură, în special pentru persoanele subreprezentate în mediile profesionale.
Acest lucru poate duce la un efort sporit de a dezminți stereotipurile dăunătoare, ceea ce duce la o fixare pe greșeli și la îndoieli cu privire la abilități. Microagresiunile și discriminarea pot consolida sentimentul de neapartenență și îndoiala de sine.
Termenul „sindromul impostorului” poate agrava aceste sentimente, deoarece „impostor” are o conotație puternică de înșelăciune și manipulare, în timp ce „sindromul” implică în general ideea de boală, accentuând sentimentele de nevrednicie.
Sindromul impostorului este o problemă complexă care implică îndoiala de sine, nesiguranța cu privire la propriile abilități și un sentiment de nevrednicie care nu se aliniază cu percepția celorlalți.
O cercetare mai cuprinzătoare asupra sentimentelor de impostură poate ajuta la înțelegerea acestor experiențe. Promovarea unor culturi academice și profesionale incluzive și crearea unui mediu favorabil pot contribui la reducerea sentimentului de impostură.
Terapeuții empatici și atenți pot oferi sprijin în depășirea acestor dificultăți și în explorarea strategiilor de coping și de dezvoltare personală.
Citește și: Carnea de gâscă, secretul unui gust desăvârșit. O sursă incredibilă de proteine și vitamine
Sindromul impostorului poate fi depășit prin recunoașterea sentimentelor, oferirea unui context exterior, reducerea fricii de a te simți copleșit și crearea de legături cu colegii de clasă, colegii universitari și colegii de muncă. Împărtășirea sentimentelor de impostor îi poate ajuta pe ceilalți să se simtă mai puțin singuri și să încurajeze dezvoltarea.
Atunci când sentimentele de impostor ies la suprafață, întrebați-vă dacă există fapte care susțin aceste convingeri și căutați dovezi pentru a le contracara.
De exemplu, dacă vă gândiți să aplicați pentru o promovare, dar nu credeți că aveți ceea ce trebuie, gândiți-vă dacă primiți în mod constant încurajări și recunoaștere. Dacă primiți în mod constant încurajări și recunoaștere, acesta este un semn bun că faceți multe lucruri bine și că meritați o șansă la promovare.
Evitați să vă comparați cu alții, deoarece fiecare are abilități unice și se poate confrunta cu dificultăți de care nu sunteți conștienți. Concentrează-te pe ceea ce te face unic și explorează modalități de a dezvolta în continuare aceste abilități pentru a stimula o creștere sănătoasă de sine.
Sindromul impostorului vă poate face să vă simțiți ca și cum ați fi undeva unde nu vă este locul, dar succesul nu necesită perfecțiune. Adevărata perfecțiune este practic imposibilă, așa că eșecul de a o atinge nu te face un impostor sau un escroc.
Oferirea unei perspective mai realiste poate contracara judecata și îndoiala de sine și poate contribui la încurajarea și susținerea ta în căutarea unei creșteri de sine sănătoase.
Dacă în continuare trăiți cu sentimente de impostor, luați în considerare discuția cu un terapeut care vă poate oferi sprijin în depășirea sentimentelor de nevrednicie sau de fraudă percepută, în abordarea anxietății, depresiei sau a altor suferințe emoționale și în provocarea și reformularea convingerilor nedorite.
Aceasta este una din cauzele pentru care nu poți dormi, iar dimineață te trezești obosit.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
De ce scaunele de la cinematograf sunt roșii. Impactul culorii asupra creierului.
Expunerea strategică la frig poate activa răspunsurile naturale ale corpului pentru a contracara anxietatea și a aduce o stare de calm.
