Pui mereu hârtia igienică în același fel? De ce o simplă preferință poate deveni un ritual și când ar putea avea legătură cu TOC.
Foile hârtiei igienice trebuie să fie spre exterior sau spre perete? Pentru cei mai mulți oameni, este doar o preferință. Pentru unele persoane, însă, modul în care este așezată rola poate deveni un adevărat ritual, iar nerespectarea lui poate provoca disconfort sau anxietate.
Important este că simpla preferință pentru una dintre cele două poziții ale rolei nu înseamnă TOC. Diferența apare atunci când persoana simte că trebuie să respecte regula și nu poate tolera altă variantă.
Există oameni care vor ca foile să cadă peste rolă, spre exterior, și alții care preferă ca hârtia să fie orientată spre perete. În cele mai multe cazuri, nu este nimic neobișnuit. Oamenii au preferințe diferite pentru lucruri aparent banale: cum stă prosopul, cum sunt așezate obiectele pe birou sau în ce direcție se deschide o ușă.
Situația se schimbă atunci când regula devine foarte strictă. Dacă o persoană simte că rola trebuie așezată într-un singur fel și nu poate tolera ca altcineva să o întoarcă, comportamentul poate avea o componentă compulsivă. Nu poziția hârtiei este problema, ci reacția pe care o produce încălcarea regulii.
"Aranjarea hârtiei igienice într-o anumită direcție sau conform unui ritual strict reprezintă un comportament compulsiv care, deși pare banal la prima vedere, ascunde mecanisme psihologice profunde și complexe. Din perspectivă clinică, obsesia se înscrie adesea în spectrul tulburării obsesiv-compulsive (TOC), fiind un exemplu clasic de ritual de control menit să reducă anxietatea generată de gânduri intruzive", a explicat psihologul Radu Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.
Potrivit psihologului Radu Leca, persoana care respectă un astfel de ritual poate să nu îl perceapă ca pe o simplă preferință.
"Individul care prezintă acest comportament nu acționează dintr-o preferință estetică sau practică, ci este condus de o tensiune interioară insuportabilă, o senzație de "ceva nu este în regulă" care poate fi temporar anihilată doar prin executarea exactă a ritualului", mai spune psihologul.
Aici apare diferența esențială. Un om poate spune: "Prefer să fie cu foile în exterior." Dacă altcineva pune rola invers, poate să o întoarcă sau poate pur și simplu să o lase așa.
În cazul unui comportament compulsiv, reacția poate fi diferită: apare senzația că ceva este greșit, că lucrurile nu sunt în ordine sau că trebuie neapărat corectată poziția rolei.
Un ritual compulsiv poate funcționa ca o metodă prin care persoana încearcă să reducă o stare de neliniște.
"Individul experimentează inițial o gândire intruzivă, de exemplu "dacă hârtia nu este așezată corect, ceva groaznic se va întâmpla" sau "bacteriile vor invada spațiul meu". Această cogniție disfuncțională generează o anxietate acută, iar comportamentul compulsiv de aranjare acționează ca un mecanism de reducere a tensiunii", a subliniat Radu Leca.
Astfel se poate forma un cerc: apare disconfortul, persoana schimbă poziția rolei, tensiunea scade, iar creierul "învață" că ritualul a oferit o soluție.
"Prin recompensare negativă - eliminarea anxietății - comportamentul este consolidat și automatizat, transformându-se într-un obicei rigid, greu de întrerupt", mai precizează Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.
Un detaliu important este că preferința nu este același lucru cu o compulsie. Dacă cineva preferă ca hârtia să cadă spre exterior pentru că i se pare mai comodă, mai igienică sau mai ușor de rupt, avem o preferință.
Dacă însă persoana verifică permanent poziția rolei, o schimbă imediat după ce altcineva a atins-o, se enervează puternic sau simte anxietate dacă nu poate respecta regula, situația poate avea o altă semnificație.
"Beck și colaboratorii săi subliniază că persoanele cu TOC prezintă o supraestimare a pericolului și o responsabilitate inflaționată; astfel, aranjarea hârtiei igienice este percepută nu ca o preferință, ci ca o datorie morală, o acțiune necesară pentru a preveni catastrofe personale sau colective", mai spune Radu Leca.
Psihologul descrie și o posibilă legătură între aceste ritualuri și nevoia de control asupra mediului.
"Din perspectiva psihologiei existențialiste și umaniste, obsesia pentru aranjarea hârtiei igienice reflectă o anxietate ontologică profundă, o frică de haos, de absurd și de lipsa de sens. Într-o lume percepută ca imprevizibilă și ostilă, individul se agață de ritualuri microscopice care îi oferă iluzia controlului", ne-a spus Radu Leca.
În acest context, poziția rolei poate deveni un mic spațiu asupra căruia persoana simte că are control. Lumea din jur rămâne imprevizibilă, dar acel obiect trebuie să fie exact acolo unde "trebuie".
Nu orice comportament repetitiv este o tulburare psihică. Devine important atunci când ocupă mult timp, produce suferință sau afectează relațiile și activitățile de zi cu zi.
"Partenerii de viață pot percebe comportamentul ca excentric sau controlant, generând conflicte interpersonale. Individul obsedat poate petrece zeci de minute zilnic verificând și rearanjând hârtia igienică, timp care se acumulează și afectează productivitatea", a subliniat psihologul.
Pot apărea și situații aparent banale, dar greu de gestionat pentru persoana care are ritualul. O vizită la prieteni, o noapte la hotel sau folosirea unei toalete publice pot deveni surse de disconfort dacă lucrurile nu respectă regula obișnuită.
"Rușinea asociată cu ritualul duce la izolare socială, pacientul evitând vizitele la prieteni sau hoteluri pentru a nu-și expune comportamentul", atrage atenția Radu Leca.
Atunci când ritualul face parte dintr-o tulburare obsesiv-compulsivă, există metode de tratament. Psihologul Radu Leca menționează terapia cognitiv-comportamentală și, în special, expunerea cu prevenirea răspunsului.
"Terapia cognitiv-comportamentală, în special expunerea cu prevenirea răspunsului (ERP), reprezintă standardul de aur. Pacientul este expus treptat la anxietatea declanșată de o hârtie igienică "greșit" așezată, fără a-i permite să execute ritualul de aranjare. Tehnicile de restructurare cognitivă vizează contestarea gândurilor catastrofice și a responsabilității inflaționate", subliniază Radu Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.
În funcție de situație, tratamentul poate include și medicamente recomandate de medicul psihiatru.
"Medicamentos, ISRS-urile și clomipramina reduc intensitatea obsesiilor și a compulsiiilor. Terapia de acceptare și angajament (ACT) îl învață pe pacient să tolereze incertitudinea și disconfortul, renunțând la lupta cu gândurile intruzive", precizează Radu Leca.
Așadar, cum îți dai seama dacă este doar o preferință? Îți place să pui hârtia cu foile spre exterior? Nu înseamnă că ai o problemă. La fel, dacă preferi ca foile să fie spre perete, acest lucru poate fi doar un obicei personal.
Semnalul de alarmă apare atunci când regula devine imposibil de încălcat, iar nerespectarea ei provoacă anxietate puternică, gânduri intruzive sau nevoia repetată de a corecta obiectul.
"În concluzie, obsesia pentru aranjarea hârtiei igienice este mult mai mult decât o ciudățenie sau un capriciu. Este o fereastră către universul interior al unui individ care luptă cu anxietatea, cu nevoia de control și cu frica de contaminare fizică sau psihică", a concluzionat Radu Leca
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.