Violența domestică poate lăsa urme ascunse pe creier

Ce trebuie să știi

• Capul, gâtul și fața sunt frecvent vizate în violența în cuplu, iar unele dintre leziuni pot să nu lase urme vizibile.

• Traumatismele craniene și problemele de sănătate mintală se pot suprapune, ceea ce poate face simptomele dificil de identificat.

• Într-un studiu pilot pe 125 de soții de militari, femeile cu traumatisme craniene asociate violenței în cuplu au raportat mai multă anxietate, depresie și stres post-traumatic.

• Cercetătorii analizează posibilitatea ca screeningul pentru leziuni cerebrale să fie inclus în îngrijirea persoanelor afectate de violența în cuplu.

Violența domestică nu lasă întotdeauna o vânătaie sau o rană care poate fi văzută. Uneori, efectele se pot ascunde în spatele unor simptome precum anxietatea, depresia, durerile persistente sau stresul post-traumatic.

Un nou studiu realizat la Universitatea din Florida atrage atenția tocmai asupra acestei probleme. Cercetarea examinează relația dintre violența în cuplu și traumatismele craniene în rândul soțiilor personalului militar și sugerează că cele două probleme trebuie privite împreună atunci când este evaluată starea de sănătate a unei victime.

Loviturile la cap pot trece neobservate

„Aproape 90% sau mai mult din cazurile de IPV vizează capul, gâtul și fața. Nu se observă neapărat ceva, deoarece nu lasă întotdeauna urme”, a declarat Sam Goldstein, cercetătoarea principală a studiului, studentă la Departamentul de Educație și Comportament în Sănătate al Universității din Florida și supraviețuitoare a violenței domestice, precum și soție a unui militar.

Violența în cuplu poate include abuz fizic, sexual, psihologic sau financiar. Atunci când este vorba despre agresiune fizică, capul, gâtul și fața pot fi ținte frecvente. Printre acțiunile asociate acestor leziuni se numără strangularea, sufocarea, scuturarea, împingerea și lovirea directă.

Problema este că o leziune cerebrală nu este întotdeauna evidentă imediat. Iar atunci când simptomele sale se suprapun cu cele ale anxietății, depresiei sau tulburării de stres post-traumatic, cauza poate fi dificil de identificat.

Anxietatea, depresia și trauma se pot confunda cu simptomele unei leziuni cerebrale

„Când analizezi IPV separat și apoi traumatismele craniene separat, acestea au adesea consecințe negative similare asupra sănătății fizice și mentale. Tulburarea de stres posttraumatic, în special, prezintă o suprapunere semnificativă a simptomelor cu leziunile cerebrale, precum și cu anxietatea și depresia. Toate aceste emoții sunt exacerbate de aceste două situații diferite”, a explicat Goldstein.

Această suprapunere este una dintre problemele importante evidențiate de cercetare. O persoană care a trecut prin violență poate avea simultan efectele psihologice ale abuzului și consecințele unei leziuni craniene.

În astfel de situații, simptome precum dificultățile emoționale, anxietatea sau depresia nu ar trebui privite automat separat de eventualele traumatisme fizice.

Ce au descoperit cercetătorii la soțiile militarilor

În studiul său pilot transversal, Goldstein a analizat 125 de soții de militari care au trecut prin violență în cuplu, cu sau fără traumatisme craniene.

Rezultatele preliminare au arătat diferențe importante între participante. Femeile care raportaseră traumatisme craniene asociate violenței în cuplu au prezentat niveluri mai ridicate de anxietate, depresie și stres post-traumatic.

Un procent mai mare dintre acestea a raportat, de asemenea, dureri cronice și consum de canabis. Multe dintre participante au indicat că au trecut, de-a lungul vieții, și prin violență sexuală din partea unui partener intim.

Fiind vorba despre un studiu pilot transversal, rezultatele arată o asociere observată în grupul analizat și nu demonstrează, prin ele însele, că traumatismele craniene au cauzat aceste probleme de sănătate mintală.

Violența în cuplu poate afecta mai multe sisteme ale organismului

Problema este mai largă decât o posibilă leziune la nivelul creierului. Violența în cuplu este asociată cu numeroase consecințe asupra sănătății, care pot implica inima, mușchii și oasele, dar și sistemele digestiv, reproductiv și nervos.

Datele Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) arată că, de-a lungul vieții, mai mult de 1 din 3 femei și 1 din 6 bărbați sunt victime ale violenței în cuplu.

În plus, datele din Sistemul Național de Raportare a Deceselor Violente sugerează că aproximativ 1 din 5 victime ale omuciderilor sunt ucise de un partener intim.

Aceste date arată amploarea fenomenului, în timp ce cercetarea de la Universitatea din Florida aduce în discuție un aspect care poate fi mai greu de observat: efectele neurologice ale violenței.

De ce sunt importante aceste leziuni pentru familiile militarilor

Soțiile personalului militar se pot confrunta cu o situație particulară în ceea ce privește accesul la servicii medicale.

„Experiențele soțiilor personalului militar sunt destul de diferite de cele ale femeilor civile care trăiesc în comunitate”, a spus Goldstein. „Ele nu rămân mult timp într-un singur loc și, din această cauză, există o probabilitate mai mare ca îngrijirea lor să fie întreruptă sau să nu mai fie o prioritate.”

Schimbările frecvente de locație pot însemna întreruperea continuității îngrijirii, ceea ce poate face mai dificilă urmărirea pe termen lung a unor simptome sau probleme medicale.

Pentru Goldstein, tocmai de aceea este important ca traumatismele craniene asociate violenței în cuplu să fie recunoscute și investigate atunci când există suspiciuni.

Cercetătoarea propune screening pentru posibile leziuni cerebrale

Următorul pas al cercetării este analizarea posibilității de a introduce screeninguri pentru potențiale leziuni cerebrale asociate violenței în cuplu în cadrul Administrației de Sănătate a Veteranilor și al unităților de îngrijire afiliate Departamentului Apărării.

Goldstein și colegii săi din cadrul Laboratorului de Cercetare privind Prevenirea Agresiunilor Sexuale și a Abuzului de Alcool al Universității din Florida studiază nevoile nesatisfăcute ale mai multor categorii de persoane și dezvoltarea unor intervenții pentru adolescenți, studenți și membri ai forțelor armate.

Cercetătoarea intenționează să își trimită studiul spre publicare în această lună.

„Și ele au nevoie de sprijin fizic și emoțional”

Dincolo de statistici și de investigațiile medicale, cercetarea ridică o întrebare simplă: ce se întâmplă atunci când persoana care îi sprijină pe ceilalți are, la rândul său, nevoie de ajutor?

„Soțiile militarilor sunt considerate principalele persoane de sprijin ale membrilor forțelor armate, dar și ele au nevoie de sprijin fizic și emoțional. Atunci când există leziuni cerebrale netratate, care agravează alte probleme de sănătate mintală, acest lucru ar putea contribui la dificultăți în ceea ce privește creșterea copiilor, reglarea emoțională, sprijinirea soțului/soției și accesarea serviciilor de îngrijire”, a declarat Goldstein.

Cercetătoarea rezumă această idee printr-o comparație devenită cunoscută în situații de urgență: „Trebuie să-ți pui propria mască de oxigen înainte de a ajuta o altă persoană să și-o pună pe a sa.”

În cazul victimelor violenței în cuplu, mesajul cercetării este că sprijinul nu ar trebui să se limiteze la tratarea rănilor vizibile. Traumatismele craniene, simptomele neurologice și problemele de sănătate mintală pot necesita, uneori, o evaluare privită ca un întreg.