De ce are succes Beach, Please? Un psiholog explică mecanismele cognitive care ne influențează percepția și felul în care ne formăm opiniile
De ce reținem mai ușor imaginile cu scene spectaculoase și mulțimi entuziaste decât incidentele care au loc la același eveniment? Psihologul Mihai Copăceanu spune că răspunsul nu ține doar de Beach, Please, ci de modul în care funcționează creierul uman. La această ecuație se adaugă algoritmii rețelelor sociale și felul în care mass-media alege să prezinte realitatea.
Beach, Please a dominat conversațiile din mediul online. Pe rețelele sociale și în numeroase reportaje au predominat imaginile cu artiști internaționali, focuri de artificii și sute de mii de oameni care cântau și dansau. Au existat însă și imagini cu altercații, persoane căzute la pământ, mizerie, cozi sau acuzații privind intervenția forțelor de ordine, însă acestea au avut o vizibilitate mult mai redusă.
Într-o analiză publicată pe Facebook, psihologul Mihai Copăceanu explică de ce astfel de contraste nu sunt întâmplătoare.
Primul mecanism despre care vorbește specialistul este efectul Halo, descris de psihologul american Edward Thorndike. Atunci când un fenomen impresionează printr-o caracteristică puternică, oamenii tind să creadă că este valoros și din toate celelalte puncte de vedere.
"În cazul Beach, Please: este cel mai mare festival de trap și hip-hop din România, aduce artiști internaționali, are sute de mii de participanți și apare peste tot pe social media", scrie dr. Ph.D. Mihai Copăceanu, medic psiholog, pe pagina sa de Facebook.
În aceste condiții, spune psihologul, creierul completează singur imaginea.
"Creierul trage automat concluzia: «Dacă este atât de mare și de popular, înseamnă că este și foarte bun». Succesul mediatic și economic devine, fără să ne dăm seama, o dovadă a calității", completează psihologul.
Atunci când oamenii nu sunt siguri cum să evalueze un fenomen, caută indicii în comportamentul celor din jur. Robert Cialdini a numit acest proces "dovadă socială", iar efectele lui sunt vizibile mai ales pe platformele sociale.
"Dacă sute de mii de oameni postează videoclipuri și spun că experiența a fost extraordinară, apare concluzia inconștientă: «Atâția oameni nu pot greși». Popularitatea începe să țină loc de argument", a mai scris dr. Mihai Copăceanu.
O parte din explicație ține și de modul în care funcționează platformele sociale. Potrivit lui Mihai Copăceanu, acestea nu promovează informațiile cele mai exacte, ci conținutul care generează cele mai multe reacții.
"Un videoclip cu muzică puternică, artificii, mulțimi și artiști celebri generează milioane de vizualizări. Un articol despre organizare, siguranță sau costuri generează mult mai puțin interes", a mai scris psihologul.
Rezultatul este un flux de informații dominat de imagini spectaculoase.
"Feed-ul nostru ajunge să fie dominat de imagini spectaculoase, iar creierul confundă ceea ce vede cel mai des cu întreaga realitate. Eu am văzut clipuri cu fete căzute pe jos, cu bătăi între băieți, cu acuzații că jandarmii lovesc tinerii, cu PET-uri pe jos, mizerie, cozi și supărări, dar acestea nu au fost viralizate", a mai notat dr. Mihai Copăceanu.
Psihologul face referire și la euristica disponibilității, concept formulat de Daniel Kahneman și Amos Tversky. Oamenii estimează importanța unui fenomen în funcție de exemplele care le vin cel mai repede în minte.
"Dacă îți vin imediat în minte focurile de artificii, mulțimile și concertele spectaculoase, vei avea impresia că acestea definesc întregul festival. Nu pentru că ai analizat toate informațiile, ci pentru că acestea sunt cele mai accesibile în memorie", mai subliniază dr. Mihai Copăceanu.
Leon Festinger a explicat acest fenomen prin teoria disonanței cognitive. După ce investesc bani, timp și emoții într-o experiență, oamenii acceptă cu dificultate ideea că aceasta ar putea să nu fi fost atât de reușită.
"Dacă ai plătit un bilet scump, ai călătorit sute de kilometri și ai investit emoțional în experiență, este dificil să admiți că ai greșit, că poate nu a fost atât de extraordinar și nu accepți altă opinie. Creierul reduce această tensiune prin accentuarea părților bune și minimalizarea problemelor", a mai explicat dr. Mihai Copăceanu.
Mihai Copăceanu amintește și teoriile agenda-setting și framing. Ideea de bază este că același eveniment poate fi descris din perspective diferite, iar cadrul ales influențează percepția publicului.
"Același festival poate fi descris drept «Cel mai mare eveniment muzical al verii» sau «Festivalul care ridică probleme de siguranță». Ambele afirmații pot fi adevărate. Dar cadrul ales influențează puternic percepția publicului. Cu o zi înainte de festival, noi am primit asigurarea de la Selly că este cel mai sigur eveniment. Iar presa, prin toate reportajele live, a transmis aproape exclusiv mesajul că este super cool, cu fericire maximă", a mai subliniat psihologul în analiza de pe Facebook.
În opinia specialistului, explicația este simplă: analiza critică cere mai mult efort decât concluziile rapide. Daniel Kahneman descrie acest mecanism în volumul Thinking, Fast and Slow, unde arată că mintea preferă scurtăturile mentale.
"Este mult mai ușor să concluzionezi: «Dacă toată lumea merge, sigur merită». «Dacă toate televiziunile spun același lucru, este adevărat». «Dacă influencerii îl laudă, sigur este bun»", a explicat dr. Mihai Copăceanu.
Aceste mecanisme economisesc energie mentală și sunt utile în multe situații, însă pot conduce și la concluzii greșite.
Ultimul mecanism prezentat este biasul de confirmare, descris de Peter Wason. Oamenii tind să caute informații care le confirmă convingerile și să le respingă pe cele care le contrazic.
"Cercetările din neuroștiințe au arătat că atunci când o idee importantă pentru identitatea noastră este atacată, creierul reacționează similar unei amenințări. Nu mai analizăm obiectiv informația și începem să ne apărăm convingerea", mai notează psihologul.
De aici apar, spune psihologul, și reacțiile agresive din spațiul online.
"Cum să accept că am greșit, că nu a fost în regulă să-mi duc copilul de 14 ani? Nici gând. Mai bine te înjur pe tine", a mai scris dr. Mihai Copăceanu, pe Facebook.
Dincolo de dezbaterea despre Beach, Please, analiza lui Mihai Copăceanu vorbește despre un mecanism mult mai larg. Aceleași scurtături mentale influențează modul în care evaluăm un politician, un influencer, un brand, o dietă sau o echipă de fotbal.
În opinia psihologului, gândirea critică nu înseamnă să respingi automat opiniile majorității, ci să fii dispus să îți verifici propriile convingeri și să te întrebi ce dovezi te-ar putea face să îți schimbi părerea.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.
Cum să scapi de stres în 2025. 5 metode simple pentru a reduce cortizolul și a-ți recăpăta echilibrul.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
