Un studiu publicat în revista Frontiers in Neuroscience descrie cazul unei femei de aproximativ 80 de ani, aflată în stadiu avansat de boală Alzheimer, cu pierderi severe de limbaj, mobilitate redusă și dependență totală de îngrijire. Pacienta prezenta de ani buni vorbire limitată la cuvinte izolate și episoade frecvente de incontinență și dezorientare severă.
Cercetătorii au administrat o doză unică de 5 grame de ciuperci cu psilocibină. Substanța este cunoscută pentru efectele sale asupra receptorilor serotoninergici și asupra rețelelor neuronale implicate în percepție și conștiință.
În faza acută, pacienta a prezentat reacții fiziologice intense, urmate de o perioadă prelungită de somn profund.
La aproximativ 19 ore după administrare, cercetătorii au observat apariția vorbirii spontane. În zilele și săptămânile următoare au fost raportate:
Autorii studiului au subliniat că ameliorările au fost temporare. Boala neurodegenerativă nu a fost inversată, iar funcțiile pierdute nu au fost considerate recuperate definitiv, ci temporar accesate.
Ipoteza avansată în lucrare sugerează că anumite rețele neuronale rămase funcționale ar putea deveni temporar accesibile sub influența psilocibinei, prin modificarea conectivității cerebrale.
Studiul se bazează pe un singur caz clinic, fără grup de control. Din acest motiv, rezultatele nu pot fi generalizate și nu constituie dovadă terapeutică pentru boala Alzheimer.
Cazul ridică întrebări importante despre limitele funcționale ale creierului în demență avansată și despre potențialul intervențiilor psihedelice în neurodegenerare. Comunitatea științifică tratează însă rezultatele ca preliminare și strict exploratorii.*