Jocurile video, mâncatul compulsiv, cumpărăturile sau chiar munca pot face parte din viața de zi cu zi. Dar ce se întâmplă atunci când un comportament devine greu de controlat și continuă chiar dacă începe să provoace probleme?
Tulburarea de jocuri video a avut o concordanță de 98,9% cu tulburarea de jocuri de noroc în analiza cercetătorilor.
Comportamentul sexual compulsiv și mâncatul compulsiv au prezentat, de asemenea, asemănări importante cu jocurile de noroc: 89,7%, respectiv 84,9%.
Cercetătorii au analizat 246 de studii, plus 49 de studii utilizate pentru comparația cu tulburarea de consum de alcool.
Nu orice pasiune sau obicei frecvent reprezintă o dependență. Problema apare atunci când există pierdere a controlului și consecințe negative, iar comportamentul continuă în ciuda acestora.
Când se vorbește despre dependență, imaginea care apare cel mai des este cea asociată alcoolului, drogurilor sau jocurilor de noroc. Cercetările din ultimii ani au arătat însă că mecanismele dependenței pot fi mai complexe.
Un studiu publicat în august 2026 în revista European Psychiatry a analizat cât de mult se suprapun anumite caracteristici ale tulburării de jocuri de noroc cu cele întâlnite în tulburarea de consum de alcool și în șase comportamente considerate posibile dependențe comportamentale: jocurile video, mâncatul compulsiv, comportamentul sexual compulsiv, cumpărăturile compulsive, exercițiul fizic compulsiv și munca compulsivă.
Cercetătorii au pornit de la tulburarea de jocuri de noroc deoarece aceasta este una dintre cele mai bine studiate dependențe comportamentale. În plus, clasificarea sa s-a schimbat în ultimii ani: DSM-5 a mutat tulburarea de jocuri de noroc în categoria tulburărilor asociate substanțelor și dependențelor, iar Organizația Mondială a Sănătății a inclus ulterior atât jocurile de noroc, cât și tulburarea de jocuri video în categoria tulburărilor datorate comportamentelor care creează dependență în ICD-11.
Cea mai spectaculoasă asemănare observată în analiză a fost cea dintre tulburarea de jocuri video și tulburarea de jocuri de noroc.
Concordanța neponderată dintre cele două a fost de 98,9%. Pentru comparație, concordanța cu tulburarea de consum de alcool a fost de 92,2%. Comportamentul sexual compulsiv a ajuns la 89,7%, iar tulburarea de mâncat compulsiv la 84,9%.
Important este că aceste procente nu înseamnă că o persoană care se joacă mult are „98,9% șanse” să fie dependentă. Cercetătorii au comparat direcția asocierilor pentru 75 de factori identificați în literatura despre tulburarea de jocuri de noroc.
Factorii au fost grupați în nouă categorii, printre care sănătatea mintală, alte comportamente de dependență, trăsăturile de personalitate și temperamentul, caracteristicile cognitive, reglarea emoțională, genetica și evaluările funcției cerebrale.
Una dintre cele mai importante diferențe este cea dintre un comportament plăcut și unul care începe să fie dificil de controlat.
Să joci un joc video câteva ore într-un weekend, să cumperi ceva ce îți place sau să mănânci mai mult la o ocazie specială nu înseamnă automat dependență.
Problema poate deveni una clinică atunci când persoana începe să piardă controlul asupra comportamentului, îl prioritizează în detrimentul altor activități și continuă să îl repete chiar dacă apar consecințe negative.
În cazul jocurilor video, de exemplu, un tipar problematic poate ajunge să afecteze somnul, relațiile, școala sau activitatea profesională. În cazul cumpărăturilor compulsive, consecințele pot fi financiare, iar în cazul anumitor comportamente sexuale compulsive pot apărea efecte asupra relațiilor și stării de bine.
Așadar, frecvența comportamentului nu este singurul lucru care contează. Cercetătorii subliniază importanța pierderii controlului și a efectelor negative asupra vieții persoanei.
Analiza a găsit o concordanță de 84,9% între tulburarea de mâncat compulsiv și tulburarea de jocuri de noroc.
Tulburarea de mâncat compulsiv nu trebuie confundată cu simplul fapt că o persoană mănâncă prea mult din când în când. Este vorba despre episoade repetate de consum alimentar excesiv, asociate cu o senzație de pierdere a controlului și cu alte caracteristici clinice.
Cercetătorii notează că tulburarea de mâncat compulsiv este uneori analizată prin prisma unui posibil „fenotip adictiv”, deoarece anumite alimente foarte palatabile pot fi asociate cu craving și alte procese asemănătoare celor observate în dependențe. Totuși, autorii avertizează că datele disponibile nu permit simplificarea acestor tulburări într-o singură categorie.
Pe locul următor în ceea ce privește concordanța s-a aflat tulburarea comportamentului sexual compulsiv, cu 89,7%.
Și aici este importantă diferența dintre un comportament sexual normal și o tulburare. Cercetătorii discută despre caracteristici precum craving-ul și pierderea controlului, însă atrag atenția că definirea acestei tulburări este încă un subiect de cercetare și că termenii folosiți în literatura de specialitate au variat.
Prin urmare, rezultatul studiului nu înseamnă că un comportament sexual frecvent este, în sine, o dependență.
Pentru analiză, echipa internațională a căutat literatura științifică în patru baze de date importante: PubMed, PsycINFO, Scopus și Web of Science.
Căutarea inițială a identificat 7.606 de referințe. După eliminarea duplicatelor și aplicarea criteriilor de selecție, cercetătorii au ajuns la 246 de studii relevante pentru dependențele comportamentale, la care s-au adăugat 49 de studii privind tulburarea de consum de alcool.
În total, au fost analizate date despre jocurile de noroc, jocurile video, mâncatul compulsiv, comportamentul sexual compulsiv, cumpărăturile compulsive, exercițiul fizic și munca compulsivă.
Rezultatele pentru unele dintre aceste comportamente au fost însă mai puțin solide decât pentru jocurile video, deoarece există mult mai puține cercetări disponibile.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale cercetării.
Pentru jocurile video, cercetătorii au avut date pentru aproximativ 69,3% dintre cei 75 de factori analizați. Pentru mâncatul compulsiv au existat date pentru 54,7%, iar pentru comportamentul sexual compulsiv pentru 48%.
În schimb, disponibilitatea datelor a fost mult mai redusă pentru dependența de muncă, dependența de exercițiu și cumpărăturile compulsive — sub 25%.
Asta înseamnă că rezultatele nu trebuie interpretate ca o dovadă că toate aceste comportamente reprezintă deja aceeași categorie de tulburări. Unele sunt pur și simplu mult mai puțin cercetate.
Autorii subliniază că unele dintre dimensiunile importante pentru diagnostic nu au putut fi evaluate suficient în cadrul acestei analize, printre acestea aflându-se gradul de afectare a vieții cotidiene, nevoia de îngrijire medicală și răspunsul la tratament.
Prin urmare, asemănarea dintre factorii asociați nu este suficientă, de una singură, pentru a decide că toate aceste comportamente ar trebui clasificate identic cu alcoolul sau jocurile de noroc. Cercetătorii spun explicit că sunt necesare studii suplimentare.
Zsolt Demetrovics, cercetător în domeniul comportamentelor de dependență și profesor la Flinders University, susține că dependența nu ar trebui privită exclusiv prin prisma substanțelor.
În cazul unor comportamente, spune cercetătorul, pierderea controlului poate continua chiar și atunci când persoana începe să sufere consecințe asupra sănătății, relațiilor, situației financiare sau vieții cotidiene.
Andrea Czakó, cercetătoare în psihologie la Flinders University, subliniază, la rândul său, că persoanele care se confruntă cu astfel de probleme pot simți rușine sau pot să nu considere comportamentul lor o posibilă problemă de sănătate. Înțelegerea mecanismelor comune ar putea facilita discuțiile și accesarea sprijinului mai devreme.
Ideea centrală a cercetării este, astfel, mai nuanțată decât simplul mesaj „jocurile video creează dependență”. Unele comportamente cotidiene pot împărtăși mecanisme, factori de risc și semne de pierdere a controlului cu dependențele deja recunoscute, dar nivelul dovezilor diferă de la un comportament la altul.
Studiul „Concordance between gambling disorder, alcohol use disorder, and other behavioural addictions provides evidence for a comprehensive approach to addictive behaviours: A multiple systematic review analysis”, realizat de Clément Vansteene, Daphnée Poupon, Andrea Czakó, Tamás Kurimay, Harshdeep S. Mangat, Ronald K. Ngetich, Zsolt Demetrovics și Philip Gorwood, a fost publicat în European Psychiatry, volumul 69, în 2026.
DOI: 10.1192/j.eurpsy.2026.12249.