Deținerea unui câine poate contribui la menținerea activității fizice la vârste înaintate, inclusiv în cartierele în care este mai dificil să te deplasezi pe jos. Beneficiile nu sunt însă aceleași pentru toată lumea.
Persoanele de peste 60 de ani care aveau câini și îi plimbau regulat erau mai predispuse să respecte recomandările privind activitatea fizică.
Simplul fapt că aveau un câine nu era suficient. Proprietarii care nu își plimbau animalele nu prezentau același avantaj.
În cartierele cu mai puține intersecții, unde deplasarea pe jos poate fi mai dificilă, plimbările cu câinele erau asociate cu menținerea activității fizice.
Persoanele în vârstă care locuiau singure și aveau un câine au raportat un nivel mai scăzut de singurătate decât cele care nu aveau un animal de companie.
Un câine poate însemna mai mult decât companie, afecțiune și momente de joacă. Pentru persoanele în vârstă, plimbările zilnice pot deveni și o modalitate de a rămâne active, chiar și atunci când cartierul în care locuiesc nu este tocmai prietenos cu pietonii.
Totuși, beneficiile nu apar automat odată cu adoptarea unui animal. Contează cât de des este scos la plimbare, dar și mediul în care trăiește proprietarul. Acestea sunt câteva dintre concluziile unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Metropolitană din Osaka, Japonia, care au analizat legătura dintre deținerea unui câine, activitatea fizică, sănătatea mintală și singurătate la adulții în vârstă.
Cercetarea a inclus 1.000 de adulți cu vârsta de cel puțin 60 de ani, care locuiau în Osaka, unul dintre marile orașe ale Japoniei.
Echipa de cercetare a urmărit trei aspecte importante pentru o îmbătrânire sănătoasă: nivelul de activitate fizică, starea de bine mintală și singurătatea.
În plus, cercetătorii au vrut să afle dacă efectele deținerii unui câine sunt influențate de modul în care este organizat cartierul. Pentru aceasta, au analizat trei caracteristici ale mediului înconjurător: densitatea intersecțiilor, proporția spațiilor verzi și densitatea populației.
Densitatea intersecțiilor este importantă deoarece oferă indicii despre cât de ușor se poate circula pe jos într-o anumită zonă. Cu cât există mai multe intersecții și o rețea stradală mai densă, cu atât pot exista mai multe posibilități de deplasare pietonală.
Cercetătorii au luat în calcul și componența gospodăriei, pentru a vedea dacă efectele sunt diferite în cazul persoanelor care locuiesc singure.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului este că avantajul privind activitatea fizică nu era legat pur și simplu de deținerea unui câine, ci mai ales de plimbarea acestuia.
Persoanele care aveau câini și îi scoteau regulat afară erau mai predispuse să respecte recomandările privind activitatea fizică decât cele care nu aveau animale de companie.
În schimb, proprietarii care nu își plimbau câinii nu prezentau același avantaj.
Atunci când au comparat patru categorii de participanți, în funcție de faptul că aveau sau nu un câine și dacă obișnuiau sau nu să se plimbe, cercetătorii au observat că diferența era asociată mai degrabă cu mersul pe jos decât cu simpla prezență a animalului în gospodărie.
Cu alte cuvinte, câinele poate deveni un motiv în plus pentru a ieși din casă și a face mișcare, însă beneficiul apare atunci când această activitate face parte din rutina zilnică.
Un alt rezultat interesant privește relația dintre mediul în care locuiesc participanții și nivelul lor de activitate fizică.
Cercetătorii au observat că persoanele care nu aveau câini erau mai active în cartierele cu o densitate mai mare a intersecțiilor. Cu alte cuvinte, o rețea stradală care facilitează mersul pe jos era asociată cu mai multă activitate fizică în cazul celor fără animale de companie.
În schimb, proprietarii de câini își mențineau nivelul de activitate fizică și în cartierele cu mai puține intersecții, unde accesibilitatea pietonală era mai redusă.
Acest rezultat sugerează că plimbarea câinelui ar putea compensa, într-o anumită măsură, dezavantajele unui cartier mai puțin accesibil pietonilor.
Practic, chiar dacă zona în care locuiește o persoană nu oferă cele mai bune condiții pentru plimbări, responsabilitatea de a scoate câinele afară poate încuraja menținerea unei rutine de mișcare.
Pe lângă activitatea fizică, cercetătorii au analizat și legătura dintre deținerea unui câine, starea de bine mintală și singurătate.
Rezultatele au arătat că persoanele în vârstă care locuiau singure și aveau un câine raportau un nivel mai scăzut de singurătate decât cele care nu dețineau un animal de companie.
Este un rezultat important, având în vedere că izolarea socială și singurătatea reprezintă provocări pentru persoanele care îmbătrânesc și care nu au întotdeauna companie în viața de zi cu zi.
Totuși, cercetarea nu a indicat beneficii generale importante asupra sănătății mintale. De asemenea, relația dintre caracteristicile cartierului și starea de bine nu a fost aceeași pentru toate categoriile de participanți.
De exemplu, cartierele cu mai multe intersecții au fost asociate cu o stare de bine mai bună doar în cazul persoanelor care nu aveau câini.
Așadar, efectele deținerii unui animal de companie nu pot fi privite separat de condițiile în care trăiește fiecare persoană.
Studiul arată că relația dintre mediul urban, activitatea fizică și sănătatea persoanelor în vârstă este mai complexă decât pare la prima vedere.
Un cartier în care oamenii se pot deplasa ușor pe jos poate încuraja mișcarea, însă plimbările cu un câine pot reprezenta un factor suplimentar care îi ajută pe proprietari să rămână activi chiar și în zone mai puțin accesibile.
În același timp, compania unui animal poate avea o importanță aparte pentru persoanele care locuiesc singure, deși rezultatele nu arată că deținerea unui câine elimină singurătatea sau îmbunătățește automat sănătatea mintală.
Cercetarea a fost una transversală, ceea ce înseamnă că a analizat participanții la un anumit moment și nu poate demonstra că deținerea unui câine este cauza directă a diferențelor observate.
Rezultatele oferă însă indicii importante pentru planificarea orașelor în care oamenii să poată îmbătrâni activ și în condiții mai bune, ținând cont atât de spațiile pietonale și verzi, cât și de nevoile persoanelor care au animale de companie.
Sursa: Daisuke Matsushita și colab., „Place-dependent effects of dog ownership on physical activity, mental well-being, and loneliness among older adults in a high-density Japanese city”, Journal of Asian Architecture and Building Engineering (2026). DOI: 10.1080/13467581.2026.2721947a.