Chimioterapia care poate trata mai multe tipuri de cancer. Ce efecte are asupra rinichilor, auzului și nervilor
Chimioterapia pe bază de platină este una dintre metodele importante de tratament pentru mai multe tipuri de cancer. Medicamente precum cisplatina, carboplatina și oxaliplatina au un rol esențial în lupta împotriva unor tumori, de la cancerul ovarian și pulmonar până la cancerul colorectal, testicular sau de vezică urinară.
Aceste medicamente atacă ADN-ul celulelor canceroase și le împiedică să se înmulțească. În anumite forme de cancer, tratamentul poate duce la vindecare. În alte situații, poate reduce dimensiunea tumorilor, poate scădea riscul de recidivă sau poate încetini evoluția bolii.
Totuși, cele trei medicamente nu au aceleași efecte asupra organismului. Fiecare are indicații și riscuri diferite, iar alegerea tratamentului depinde de tipul cancerului, stadiul bolii și starea generală a pacientului, potrivit OncoDaily.
Medicamentele din această categorie conțin compuși ai platinei care atacă ADN-ul celulelor canceroase. Mai exact, ele formează legături cu ADN-ul și împiedică celulele să își copieze corect materialul genetic.
Fără posibilitatea de a-și repara ADN-ul, multe celule canceroase nu mai pot să se dividă și ajung să moară.
Problema este că aceste medicamente nu afectează doar celulele bolnave. Ele pot afecta și țesuturile sănătoase, în special măduva osoasă, rinichii și nervii. De aici apar o parte dintre reacțiile adverse asociate chimioterapiei.
Medicii pot recomanda acest tratament înainte de operație, pentru a micșora tumora, după intervenția chirurgicală, pentru a reduce riscul de recidivă, sau în combinație cu radioterapia și alte medicamente oncologice.
În practica oncologică, cele mai cunoscute medicamente din această categorie sunt cisplatina, carboplatina și oxaliplatina. Deși au un mecanism de acțiune asemănător, ele se folosesc în tipuri diferite de cancer și au profiluri diferite de toxicitate.
Cisplatina este unul dintre cele mai vechi medicamente pe bază de platină și are un rol important în tratamentul cancerului testicular, ovarian, pulmonar, de vezică urinară, de col uterin și al unor tumori de cap și gât.
Un exemplu important este cancerul testicular. Combinațiile de chimioterapie care includ cisplatină au schimbat radical prognosticul acestei boli și au contribuit la creșterea șanselor de vindecare.
Medicamentul poate avea însă efecte adverse importante. Printre cele mai cunoscute se numără:
Pentru a proteja rinichii, pacienții primesc de regulă perfuzii cu lichide înainte și după administrarea cisplatinei. Medicii urmăresc și funcția renală, precum și nivelul unor minerale din sânge, în special magneziul.
Carboplatina este folosită în special în cancerul ovarian și pulmonar, dar și în alte tipuri de tumori solide. Un avantaj față de cisplatină este riscul, în general, mai redus de afectare a rinichilor, a auzului și de greață severă.
Carboplatina este adesea asociată cu paclitaxel în tratamentul cancerului ovarian. În anumite forme de cancer pulmonar, medicii o pot combina cu paclitaxel sau etoposid.
Principalul risc al acestui medicament este afectarea măduvei osoase. În consecință, numărul celulelor din sânge poate scădea:
Din acest motiv, medicii recomandă analize de sânge înaintea și pe parcursul tratamentului. Doza poate fi ajustată în funcție de rezultatele analizelor și de funcția rinichilor.
Oxaliplatina este utilizată în special în tratamentul cancerului colorectal și al altor tumori digestive.
Medicamentul face parte din două scheme de chimioterapie cunoscute:
Aceste combinații pot fi recomandate după operația pentru cancerul de colon, pentru a reduce riscul de reapariție a bolii, dar și în cazul cancerului colorectal avansat.
Cel mai important efect advers al oxaliplatinei este neuropatia periferică, adică afectarea nervilor care transmit senzațiile de la nivelul mâinilor și picioarelor.
Pacienții pot avea furnicături, amorțeli, dureri sau senzații neobișnuite la nivelul degetelor. O particularitate a acestui medicament este sensibilitatea crescută la frig. De exemplu, contactul cu obiecte reci, consumul de băuturi reci sau expunerea la aer rece pot provoca senzații neplăcute.
După mai multe ședințe de chimioterapie, afectarea nervilor se poate accentua și poate persista luni de zile sau chiar mai mult după terminarea tratamentului. Dacă simptomele devin severe, medicul poate reduce doza sau poate opri administrarea medicamentului.
Nu toate medicamentele folosite în chimioterapie fac parte din categoria celor pe bază de platină.
Printre medicamentele care apar frecvent în schemele oncologice se numără:
Există și medicamente care nu sunt chimioterapie clasică, ci fac parte din categoria terapiilor țintite. De exemplu, bevacizumab blochează o proteină implicată în formarea vaselor de sânge care hrănesc tumora, iar cetuximab acționează asupra receptorului EGFR, implicat în creșterea celulelor.
Medicii pot combina aceste tratamente cu medicamente pe bază de platină. De exemplu, asocierea carboplatinei cu paclitaxel este o schemă utilizată în mai multe tipuri de cancer, deși numai carboplatina face parte din categoria medicamentelor pe bază de platină.
Aceste medicamente au un rol important în tratamentul mai multor forme de cancer. Alegerea lor depinde de localizarea tumorii, stadiul bolii și caracteristicile biologice ale cancerului.
Carboplatina asociată cu paclitaxel reprezintă una dintre schemele standard de tratament pentru cancerul ovarian epitelial.
Tratamentul poate avea loc înainte sau după operație, în funcție de situația pacientei. În anumite cazuri, medicii pot recomanda și terapii țintite sau tratamente de întreținere, inclusiv inhibitori PARP.
Cancerul ovarian poate răspunde bine la chimioterapia pe bază de platină, însă boala poate reveni, mai ales în stadiile avansate.
Cisplatina și carboplatina sunt folosite atât în cancerul pulmonar fără celule mici, cât și în cancerul pulmonar cu celule mici.
În cancerul pulmonar fără celule mici, medicii pot asocia aceste medicamente cu pemetrexed, paclitaxel sau gemcitabină. Alegerea depinde inclusiv de tipul tumorii și de rezultatele testelor moleculare.
În cancerul pulmonar cu celule mici, cisplatina sau carboplatina se asociază frecvent cu etoposid. Pentru anumite categorii de pacienți, schema poate include și imunoterapie.
Oxaliplatina este medicamentul pe bază de platină cel mai des utilizat în cancerul colorectal. Schemele FOLFOX și CAPOX pot reduce riscul de recidivă după operație, în special în cancerul de colon în stadiul III. Ele au și un rol în tratamentul bolii metastatice.
Oxaliplatina intră și în componența schemei FOLFIRINOX, utilizată în anumite cazuri de cancer pancreatic. Aceasta include și irinotecan, fluorouracil și leucovorin.
Cisplatina are un rol esențial în tratamentul cancerului testicular. Una dintre schemele cunoscute este BEP, care combină bleomicina, etoposidul și cisplatina.
În cancerul de vezică urinară, cisplatina poate fi asociată cu gemcitabina, în special la pacienții care pot tolera acest tratament. În cancerul de col uterin, cisplatina este administrată frecvent împreună cu radioterapia, în special în formele local avansate.
Cisplatina este folosită în anumite cancere de cap și gât, de regulă în asociere cu radioterapia. Carboplatina poate avea un rol și în tratamentul cancerului de sân triplu negativ, mai ales în anumite scheme administrate înainte de operație.
În cancerul pancreatic, oxaliplatina face parte din schema FOLFIRINOX, recomandată unor pacienți în funcție de starea generală și caracteristicile bolii.
Cele mai multe medicamente pe bază de platină se administrează intravenos, prin perfuzie. În funcție de situație, medicul poate folosi o venă de la nivelul brațului sau un dispozitiv special de acces venos.
Tratamentul are loc în cicluri, de obicei la intervale de două sau trei săptămâni. Pauzele dintre ședințe permit organismului să își refacă o parte dintre celulele sănătoase afectate de chimioterapie.
Schema diferă în funcție de medicament și de tipul de cancer. Înainte și în timpul tratamentului, medicii verifică analizele de sânge, funcția rinichilor și apariția eventualelor reacții adverse.
Pacienții pot primi și medicamente împotriva grețurilor și vărsăturilor. În cazul cisplatinei, hidratarea prin perfuzie are un rol important în protejarea rinichilor.
Reacțiile adverse diferă de la un pacient la altul. Ele depind de medicamentul folosit, de doză, de durata tratamentului și de starea generală de sănătate.
Printre cele mai frecvente se numără:
Unele efecte pot continua și după terminarea tratamentului. Printre acestea se numără afectarea nervilor, pierderea auzului și scăderea funcției renale. Chimioterapia poate afecta și fertilitatea, în funcție de medicament, doză și caracteristicile pacientului.
De aceea, monitorizarea medicală este importantă atât în timpul tratamentului, cât și după încheierea acestuia.
Nu există o singură rată de succes pentru toate medicamentele și toate tipurile de cancer. Eficiența depinde de boală, de stadiul în care este descoperită, de caracteristicile tumorii și de răspunsul fiecărui pacient.
Cancerul testicular este unul dintre cele mai clare exemple ale eficienței acestor medicamente. Schemele care includ cisplatină au contribuit la obținerea unor rate ridicate de vindecare.
În cancerul ovarian, chimioterapia pe bază de platină poate avea un răspuns foarte bun la începutul tratamentului, însă riscul de recidivă rămâne important în formele avansate.
În cancerul colorectal, schemele cu oxaliplatină pot reduce riscul ca boala să reapară după operație. În cancerul pulmonar, asocierea chimioterapiei cu imunoterapia poate îmbunătăți rezultatele pentru anumite categorii de pacienți.
Unele tumori sunt mai sensibile la aceste medicamente din cauza unor modificări genetice care afectează mecanismele de reparare a ADN-ului. Printre exemple se numără anumite mutații BRCA1 și BRCA2.
Uneori, cancerul nu răspunde suficient la tratament sau devine mai puțin sensibil la medicamente după o perioadă în care acestea au avut efect.
Acest fenomen se numește rezistență la platină și poate apărea în cazul cisplatinei, carboplatinei sau oxaliplatinei.
Medicii descriu două situații principale:
Celulele canceroase pot dezvolta mai multe mecanisme de apărare. De exemplu, își pot îmbunătăți capacitatea de a repara ADN-ul afectat, pot reduce cantitatea de medicament care ajunge în interiorul lor sau pot evita procesele care duc la moartea celulară.
Atunci când apare rezistența, medicul poate recomanda o altă schemă de chimioterapie, imunoterapie, terapie țintită sau alte opțiuni, în funcție de tipul cancerului.
În cazul cancerului ovarian, medicii au folosit în mod tradițional intervalul dintre ultima doză de chimioterapie pe bază de platină și reapariția bolii pentru a evalua sensibilitatea la tratament.
Clasificarea clasică include trei situații:
Pragul de șase luni nu reprezintă însă o regulă absolută. În prezent, medicii iau în calcul și răspunsul anterior la tratament, evoluția bolii, starea pacientei și opțiunile terapeutice disponibile.
O pacientă care a răspuns bine la prima cură de chimioterapie pe bază de platină poate primi din nou un astfel de tratament dacă boala revine. În alte situații, medicul poate considera că o schemă diferită oferă șanse mai bune.
Cisplatina, carboplatina și oxaliplatina rămân medicamente importante în tratamentul cancerului. Ele pot contribui la vindecare, pot reduce riscul de recidivă sau pot ține boala sub control, în funcție de tipul și stadiul tumorii.
Diferențele dintre ele sunt importante: cisplatina poate afecta rinichii și auzul, carboplatina poate reduce numărul celulelor din sânge, iar oxaliplatina poate provoca leziuni ale nervilor.
Alegerea tratamentului nu se face doar în funcție de tipul cancerului, ci și de starea generală a pacientului, funcția rinichilor, analizele de sânge și tratamentele primite anterior.
Discuția cu medicul oncolog despre beneficiile tratamentului, riscurile posibile și metodele de monitorizare îi poate ajuta pe pacienți să înțeleagă mai bine fiecare etapă a terapiei.