Ginseng, aloe, extract de melci: ce efecte au, cu adevărat

Habar n-am ce a discutat distinsa adunare, nu mă gândeam decât să ajung la un antinevralgic și o cafea. Excelența sa ne-a servit, însă, ceai de ginseng. A fost ca un și cum ai acționa un întrerupător: durerea de cap mi-a trecut, brusc, ca și cum n-ar fi fost. Nu îmi amintesc să fi reacționat așa rapid la vreo pastilă pentru durere de cap.

Când am aterizat la Seul, încă de pe aeroport, mi-am cumpărat o pungă cu ceaiuri de ginseng: instant, plicuri, capsule. Cu banii pe care i-am fi dat pe o cola, puteam să beau elixirul care îți ia durerea de cap cu mâna. Nu a luat nimeni, nimic. Instant, la plic, capsule sau gumă de mestecat, efectul era același: zero.

I-am povestit ghidului întreaga afacere, mirat că efectele aceluiași ceai diferă atât de mult. Nu e același ceai, mi-a spus dl Lee. Rădăcina unei plante sălbatice, care crește în zeci sau sute de ani, la munte, se vinde cu mii de dolari, este mai prețioasă decât aurul, tocmai pentru că o așchie pusă în cana cu apă fiartă are efecte atât de puternice. Ginsengul din care se face ceaiul la plic, cu care sunt umplute capsulele , ori ”ness”-ul cu aromă de ginseng, este cultivat la câmpie, industrial. O plantă  scoasă cu plugul din pământ după 1-2 ani, are aceleași efecte  benefice pe care le-ar avea alte rădăcinoase, cultivate în același stil, doar că păstrează, vag, o aromă de ginseng.

De fiecare dată când văd la farmacie oameni necăjiți care își aruncă banii pe extracte miraculoase din melci, aloe, albine sau cine mai stie ce plante exotice, mă gândesc la tractoarele din Coreea ieșite la prășit de ginseng. Știu că ei, de fapt, cumpără speranță, își fac de o sută de lei iluzii și poate e un târg cinstit: nu poți spune că ginsengul instant nu are niciun efect, atâta vreme cât există efectul placebo.