În 2026 se împlinesc 100 de ani de la una dintre descoperirile care au schimbat tratamentul anemiei pernicioase. Medicii George Minot și William Murphy au observat că o dietă bogată în ficat putea salva pacienți care sufereau de această formă gravă de anemie, considerată la acea vreme adesea fatală, conform Medical Xpress.
Drumul către această descoperire a început însă cu experimente aparent fără legătură. Medicul și patologul George Whipple a arătat că ficatul ajuta câinii să se refacă după anemia provocată de pierderea de sânge. Cercetarea sa i-a orientat pe oamenii de știință către ficat ca sursă a unei substanțe capabile să stimuleze formarea celulelor roșii din sânge.
Ulterior, cercetătorii au izolat compusul responsabil: vitamina B12, cunoscută și sub numele de cobalamină, o moleculă de culoare roșu intens care conține cobalt.
Vitamina B12 se găsește în mod natural mai ales în alimente de origine animală: carne, pește, ouă și produse lactate. De aceea, persoanele care urmează o dietă vegană sau vegetariană pot avea un risc mai mare de deficit dacă nu folosesc surse fortificate sau suplimente recomandate.
Dar problema nu este întotdeauna alimentația.
Odată cu înaintarea în vârstă, unele persoane produc mai puțin acid gastric. Acesta este necesar pentru eliberarea vitaminei B12 din alimente și pentru ca organismul să o poată utiliza.
Un alt mecanism este gastrita autoimună, o afecțiune în care sistemul imunitar afectează celulele stomacului care produc acid gastric și factor intrinsec, o proteină esențială pentru absorbția vitaminei B12.
De asemenea, unele intervenții chirurgicale pentru scăderea în greutate și anumite medicamente folosite în tratamentul diabetului sau al refluxului gastric pot influența absorbția acestei vitamine.
Una dintre problemele deficitului de vitamina B12 este că simptomele apar lent.
O persoană poate observa:
Multe dintre aceste manifestări sunt puse automat pe seama vârstei, însă ele pot avea și alte cauze medicale, inclusiv un nivel scăzut de vitamina B12.
Mult timp, oboseala asociată deficitului de vitamina B12 a fost explicată prin anemie.
Fără suficientă vitamina B12, măduva osoasă nu poate produce normal globule roșii sănătoase. În locul acestora apar celule mari și imature, care transportă oxigenul mai puțin eficient.
Vitamina B12 este implicată direct în funcționarea a două enzime importante din organism. Una ajută la producerea ADN-ului, iar cealaltă are un rol în mitocondrii, structurile din interiorul celulelor care transformă nutrienții în energie.
Această legătură a atras atenția cercetătorilor care studiază îmbătrânirea și sănătatea musculară.
Un studiu din 2026 a analizat ce se întâmplă când celulele nu primesc suficientă vitamina B12 și a sugerat că deficitul poate afecta ADN-ul mitocondrial și poate reduce producția de energie în modele de laborator ale mușchiului.
Cercetări pe animale au indicat, de asemenea, că suplimentarea cu vitamina B12 ar putea îmbunătăți anumite aspecte ale sănătății mitocondriilor la șoareci în vârstă.
Totuși, oamenii de știință subliniază că aceste rezultate nu înseamnă că vitamina B12 poate opri îmbătrânirea sau că suplimentele cresc energia persoanelor care au deja valori normale.
Injecțiile cu vitamina B12 sunt un tratament medical bine stabilit pentru persoanele cu deficit confirmat, mai ales atunci când problema este absorbția.
În schimb, folosirea injecțiilor ca metodă de „boost de energie”, slăbire sau îmbunătățire a performanței la persoane care nu au deficit nu este susținută de dovezi solide.
Pentru cineva care se simte permanent obosit, primul pas este identificarea cauzei: analize, evaluare medicală și verificarea factorilor care pot influența starea generală.
Povestea vitaminei B12 este una dintre cele mai surprinzătoare din medicină. Corpul are nevoie de o cantitate aproape microscopică, dar lipsa ei poate afecta procese fundamentale: producerea sângelui, funcționarea nervilor și activitatea celulelor.
La un secol după descoperirea tratamentului cu ficat pentru anemia pernicioasă, cercetătorii continuă să descopere noi legături între această moleculă mică și modul în care organismul își păstrează energia și funcțiile pe măsură ce înaintează în vârstă.