Pentru majoritatea oamenilor, placenta este doar un organ eliminat după naștere. Pentru milioane de familii din întreaga lume, însă, ea are o valoare spirituală, culturală și emoțională profundă.
Placenta este unul dintre cele mai fascinante organe ale corpului uman. Se formează exclusiv în timpul sarcinii și reprezintă legătura esențială dintre mamă și copil. Prin intermediul cordonului ombilical, aceasta transportă oxigen, nutrienți și hormoni către făt și elimină produșii de metabolism, precum dioxidul de carbon.
Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, medicii îi monitorizează atent funcționarea, deoarece sănătatea placentei este direct legată de dezvoltarea bebelușului.
Paradoxal, imediat după naștere, același organ este tratat, de cele mai multe ori, ca un simplu deșeu biologic care trebuie eliminat. Tocmai această schimbare radicală de perspectivă este criticată de cercetători, care susțin că multe femei au convingeri, planuri sau atașamente emoționale față de placentă și ar trebui întrebate ce își doresc să se întâmple cu ea.
O cercetare doctorală privind experiențele mamelor migrante din Nigeria în sistemul medical britanic a scos la iveală un episod care i-a impresionat pe cercetători.
O femeie povestește că, după fiecare dintre nașterile anterioare, păstrase placenta pentru a o îngropa, conform tradiției familiei sale. Ajunsă însă în Marea Britanie, preocupată să înțeleagă noul sistem medical și neștiind dacă poate solicita acest lucru, nu a mai deschis subiectul.
Placenta a fost eliminată fără ca personalul medical să discute cu ea.
Ulterior, femeia a mărturisit: „Ar fi trebuit să mă întrebe despre aceste lucruri. Dacă m-ar fi întrebat, le-aș fi explicat”, spune ea conform Medical Xpress.
Ea spune că a simțit un adevărat doliu după pierderea placentei, experiență care, în opinia cercetătorilor, putea fi evitată printr-o simplă conversație în timpul sarcinii.
În numeroase comunități din Africa, Asia, Oceania și America Latină, placenta nu este privită ca un simplu țesut biologic.
O analiză internațională a practicilor tradiționale arată că aceasta este considerată:
În Niger, de exemplu, placenta este descrisă drept „însoțitorul de călătorie” al bebelușului, care îl însoțește între două lumi.
În multe culturi, placenta este îngropată într-un loc ales cu grijă, uneori chiar în curtea casei sau pe terenul familiei, într-un ritual menit să aducă protecție și prosperitate copilului.
În ultimii ani, unele femei au ales să consume placenta după naștere, sub formă de capsule, smoothie-uri sau alte preparate.
Susținătoarele acestei practici cred că ar putea:
Totuși, până în prezent, dovezile științifice nu confirmă în mod clar aceste beneficii.
În schimb, specialiștii avertizează că există riscuri reale de contaminare bacteriană și infecții, motiv pentru care femeile care iau în calcul această practică trebuie să primească informații medicale bazate pe dovezi.
În sistemul medical britanic, regulile diferă de la o unitate sanitară la alta.
Unele spitale din cadrul NHS informează în mod explicit gravidele că pot solicita placenta după naștere, dacă nu există contraindicații medicale.
De exemplu, unele maternități păstrează placenta timp de până la 48 de ore atunci când sunt necesare investigații, după care femeia poate decide dacă o ia acasă sau dacă aceasta este eliminată de spital, fiind incinerată ca deșeu clinic.
Există însă situații în care placenta nu poate fi predată mamei.
Acest lucru se întâmplă dacă:
Specialiștii subliniază însă că și în aceste cazuri femeia are dreptul să primească explicații clare privind motivele medicale.
Autorii cercetării consideră că subiectul ar trebui introdus firesc în planul de naștere, alături de discuțiile despre analgezia în travaliu, alăptare sau îngrijirea nou-născutului.
O întrebare precum „V-ați gândit ce ați dori să se întâmple cu placenta după naștere?” ar putea permite personalului medical să afle din timp preferințele femeii, să explice limitele medicale și regulile de siguranță și să evite situațiile în care placenta este eliminată fără consimțământ informat.
Cercetătorii concluzionează că placenta beneficiază de o atenție medicală permanentă pe durata sarcinii, deoarece este esențială pentru viața copilului. După naștere, însă, ea nu ar trebui tratată automat ca un simplu deșeu biologic.
Pentru unele familii, placenta reprezintă o parte importantă a poveștii venirii pe lume a copilului, iar ignorarea valorii sale culturale sau emoționale poate provoca o suferință care ar putea fi evitată printr-o discuție simplă, respectuoasă și bine informată.
Mesajul specialiștilor este clar: întrebați, explicați motivele medicale atunci când există și respectați alegerea femeii ori de câte ori acest lucru este posibil și sigur.