Ce au cu adevărat în comun cuplurile căsătorite, potrivit unui studiu

Ce îi leagă, de fapt, pe doi oameni într-o relație de durată? Intuiția populară vorbește despre "chimie", despre personalități asemănătoare și despre compatibilitate aproape totală. Un studiu amplu realizat pe 451 de cupluri căsătorite din Olanda sugerează însă o imagine mult mai restrânsă.

Soții nu seamănă între ei în majoritatea trăsăturilor de personalitate. Se aliniază clar doar în două zone și anume valorile morale și curiozitatea față de lume.

Restul diferențelor rămân stabile chiar și după decenii de viață împreună.

Studiul pe termen lung care schimbă perspectiva

Cercetarea a inclus 902 persoane, majoritatea aflate în căsnicii de lungă durată. Vârsta participanților a variat între 22 și 90 de ani, cu o medie de aproximativ 55 de ani. Durata medie a relațiilor a ajuns la 28 de ani.

Fiecare participant a completat un test de personalitate de două ori: o dată despre sine și o dată despre partener.

Designul a permis o comparație rară în psihologie: cât de mult seamănă cuplurile în realitate și cât de mult cred că seamănă, potrivit studiului publicat în Journal of Research in Personality.

Unde apare adevărata asemănare

Rezultatele au indicat două puncte de convergență clare.

Soții tind să fie similari în:

• onestitate și modestie
• deschidere către experiențe noi și idei noi

Asemănarea în zona valorilor morale a fost moderată, dar stabilă. Curiozitatea intelectuală a urmat același tipar.

În rest, legăturile statistice au fost slabe sau aproape inexistente. Nivelul de organizare, stabilitatea emoțională, sociabilitatea sau tendința spre cooperare nu au arătat potrivire consistentă între parteneri.

Iluzia compatibilității totale

Un aspect interesant apare la nivelul percepției.

Soții cred că seamănă mai mult decât arată datele reale. Diferența devine vizibilă mai ales în zona valorilor morale, unde percepția de asemănare depășește realitatea.

Interpretarea cercetătorilor este simplă: trăsăturile morale sunt mai greu de observat în viața de zi cu zi. În lipsa unor dovezi directe, oamenii completează golurile cu propriile presupuneri.

Cât de bine se cunosc partenerii după zeci de ani

Studiul a măsurat și acuratețea percepției dintre soți. Rezultatul a fost surprinzător de ridicat. În medie, partenerii au estimat corect trăsăturile celuilalt într-o proporție mare, apropiată de consistența unui test repetat pe aceeași persoană.

După decenii de viață împreună, oamenii ajung să se citească destul de bine.

Există totuși o limită. Trăsături precum modestia sau sinceritatea rămân mai greu de evaluat chiar și după 20–30 de ani de căsnicie.

Ce unește și ce rămâne diferit

Concluzia cercetării schimbă ideea clasică de compatibilitate. Cuplurile de durată nu sunt copii în oglindă ai aceleiași personalități. Diferențele rămân regula, nu excepția.

Legătura apare mai ales acolo unde contează direcția interioară:

• ce consideră corect sau greșit
• cât de deschiși sunt către idei și experiențe noi

În rest, oamenii rămân diferiți în mod constant, chiar și după o viață împreună.

O compatibilitate mai îngustă decât pare

Imaginea finală este mai puțin romantică, dar mai realistă. Căsniciile lungi nu se bazează pe asemănare totală, ci pe două forme de aliniere: valori și curiozitate. Restul personalității funcționează mai degrabă în paralel decât în sincron.

Iar ideea de "persoană perfect compatibilă" devine, în lumina acestor date, mai mult o construcție mentală decât o realitate psihologică.