Ți se pare normal să îți pedepsești copilul? Ce se întâmplă atunci când o faci. Când începe să devină periculos

Tot mai multe voci recunosc un adevăr dureros: copiii și tinerii nu sunt doar martori la violența domestică, familială și sexuală, ci victime în toată regula.

Mai mult, aceștia trăiesc adesea abuzuri greu de identificat și de denunțat, pentru că sunt ascunse sub pretextul "disciplinei parentale".

Ce este controlul coercitiv?

Controlul coercitiv este un tp de abuz subtil și continuu, menit să inducă frică, să izoleze și să domine victima.

Printre tacticile folosite se numără:

• violența fizică
• abuzul sexual
• supravegherea constantă
• amenințările
• umilirea
• limitarea accesului la bani sau tehnologie
• abuzul asupra animalelor

Aceste comportamente pot lăsa urme profunde în sănătate mentală și stima de sine a victimelor, inclusiv a copiilor.

Când disciplina devine abuz

Un nou raport, Silence and Inaction, publicat de Comisia Regală pentru Violența Domestică, Familială și Sexuală din Australia de Sud, citat de Reuters, prezintă mărturiile a 53 de adolescenți cu vârste între 13- 18 ani.

Aceștia au povestit despre reguli impuse abuziv de părinți sau îngrijorări, menite să controleze prieteniile, comunicare, autonomia corporală sau exprimarea emoțională, adesea aplicate prin frică, vină sau manipulare.

Un adolescent a spus:

"Am lovit peretele la 8 ani și părinții mi-au golit complet camera, primeam apă și mâncare de 3 ori pe zi, dar atât. Mi-au spus - Ai abuzat acest cămin. Oamenii care fac rău ajung la închisoare - Mi-era foarte frică de părinții mei".

Abuzul psihologic: când copilul e făcut să creadă că exagerează

Mulți dintre adolescenții intervievați au vorbit despre experiențe de gaslighting - o formă de manipulare în care li se spunea că amintirile sau sentimentele lor sunt exagerate sau greșite.

Unii au început să se îndoiască de propria percepție asupra realității.

Un tânăr a spus: "Tot timpul am senzația că tot cespun și face o minciună uriașă, motiv pentru care documentez totul - am poze și filmări. Mă ajută să nu înnebunesc".

Acești copii erau dependenți din punct de vedere legal și financiar de abuzator, ceea ce făcea extrem de dificilă orice formă de rezistență sau evadare.

Unde e granița între disciplină și control abuziv?

Mulți adolescenți spun că părinții justificau abuzul prin "corectarea comportamentului". Însă, abuzul fizic, amenințările și izolarea nu înseamnă disciplină.

Parentingul sănătos presupune limite, comunicare clară și respect față de siguranța emoțională și fizică a copilului.

Confuzia este amplificată de norme culturale, religioase sau generaționale, care, în unele familii, încă tolerează violența ca metodă de educație.

Un tânăr a spus: "Nu doar copiii trebuie să învețe. Și adulții trebuie să dezvețe ce li s-a spus când erau mici".

Ce e de făcut?

Mulți dintre acești copii cred că părinții lor nici nu înțeleg cât de rău le fac.

"Părinții cred că totul ține de disciplină, dar de fapt depășesc cu mult limitele. Și părinții trebuie educați în legătură cu felul în care își tratează copii", au spus tinerii.