Pierderea de masă osoasă se poate accelera încă dinaintea ultimei menstruații, fără să provoace dureri sau simptome evidente. Cercetările arată că perioada din jurul menopauzei este una extrem de importantă pentru sănătatea scheletului.
Pierderea de masă osoasă se poate accelera cu aproximativ un an înainte de ultima menstruație și poate continua într-un ritm mai rapid până la doi ani după aceasta.
Scăderea nivelului de estrogen dezechilibrează procesul natural de reînnoire a oaselor, favorizând degradarea țesutului osos.
Mersul pe jos, urcatul scărilor, exercițiile de forță și cele pentru echilibru pot contribui la menținerea sănătății oaselor și la prevenirea căderilor.
Terapia hormonală pentru menopauză și medicamentele împotriva osteoporozei pot avea un rol în protejarea oaselor, însă alegerea tratamentului depinde de riscurile și istoricul medical al fiecărei femei.
Menopauza vine cu schimbări pe care multe femei le observă imediat: bufeuri, transpirații nocturne, modificări ale somnului sau ale dispoziției. Există însă și o transformare care poate trece complet neobservată: pierderea treptată a rezistenței oaselor.
Spre deosebire de alte modificări ale organismului, slăbirea oaselor nu provoacă, de regulă, durere și nu are semne de avertizare evidente. Uneori, problema este descoperită abia după apariția unei fracturi. Tocmai de aceea, tranziția la menopauză reprezintă un moment important pentru a acorda mai multă atenție sănătății osoase.
Un cercetător în biologia scheletului de la Facultatea de Medicină a Universității Washington din St. Louis explică, într-un material publicat de The Conversation, de ce scăderea estrogenului influențează rezistența oaselor și ce măsuri pot contribui la protejarea lor.
Un aspect mai puțin cunoscut este că pierderea accelerată de masă osoasă nu începe neapărat după instalarea menopauzei. Procesul poate debuta chiar înainte ca femeia să știe că se apropie de această etapă.
Menopauza naturală este confirmată după 12 luni consecutive fără menstruație, în absența unei alte explicații. Asta înseamnă că ultima menstruație poate fi identificată cu certitudine abia retrospectiv, în timp ce modificările hormonale și efectele lor asupra organismului au început deja.
O analiză care a inclus 862 de participante la studiul american „Study of Women’s Health Across the Nation” a urmărit evoluția densității osoase în raport cu momentul ultimei menstruații.
Rezultatele au arătat că pierderea de masă osoasă la nivelul coloanei vertebrale inferioare și al șoldului a fost cea mai rapidă, în medie, începând cu aproximativ un an înainte de ultima menstruație și continuând până la doi ani după aceasta.
Ulterior, ritmul pierderii osoase a încetinit, dar procesul nu s-a oprit complet.
Aceste rezultate nu înseamnă că toate femeile vor pierde aceeași cantitate de masă osoasă sau că vor dezvolta automat osteoporoză. Ele arată însă că sănătatea oaselor trebuie luată în considerare încă din perioada de tranziție către menopauză, nu doar la vârste înaintate.
Oasele nu sunt structuri fixe, care rămân neschimbate de-a lungul vieții. Dimpotrivă, ele sunt țesuturi vii, care trec permanent printr-un proces de degradare și reconstrucție, numit remodelare osoasă.
În acest mecanism sunt implicate două tipuri importante de celule. Osteoclastele îndepărtează țesutul osos vechi, în timp ce osteoblastele contribuie la formarea țesutului osos nou.
Cele două procese trebuie să rămână într-un echilibru pentru ca oasele să își păstreze rezistența.
Estrogenul are un rol important în reglarea acestui mecanism. Pe măsură ce nivelul său scade în apropierea menopauzei, echilibrul se poate modifica: țesutul osos este îndepărtat mai repede decât poate fi înlocuit.
În timp, această diferență favorizează pierderea de masă osoasă și poate contribui la apariția osteoporozei.
Osteoporoza este o afecțiune în care oasele devin mai poroase și mai fragile, ceea ce crește riscul de fracturi. Poate afecta atât femeile, cât și bărbații și nu apare exclusiv la persoanele în vârstă.
Una dintre dificultățile diagnosticului este că boala poate evolua fără simptome evidente. O persoană poate avea oase tot mai fragile fără să simtă nimic diferit în activitățile de zi cu zi.
Vârsta nu este singurul element care determină riscul de fractură. Medicii iau în considerare și alți factori, precum greutatea corporală scăzută, fumatul, consumul excesiv de alcool sau existența unui istoric familial de fractură de șold.
O investigație importantă este scanarea densității osoase, prin care se măsoară densitatea minerală a oaselor. Rezultatul ajută la evaluarea rezistenței osoase și a riscului de fractură, fiind interpretat împreună cu istoricul medical și ceilalți factori individuali.
Potrivit recomandărilor Grupului de lucru pentru servicii preventive din SUA, screeningul pentru osteoporoză este indicat femeilor începând cu vârsta de 65 de ani. Investigațiile sunt recomandate și femeilor aflate după menopauză, dar mai tinere de 65 de ani, dacă istoricul medical și ceilalți factori indică un risc crescut de fractură.
Asta nu înseamnă că orice femeie trebuie să facă o scanare a densității osoase imediat ce începe să observe modificări ale ciclului menstrual.
Situația este diferită pentru persoanele care au deja osteoporoză, au suferit o fractură în urma unei căzături minore sau au boli și urmează tratamente care pot accelera pierderea de masă osoasă. În aceste cazuri, evaluarea medicală trebuie adaptată riscurilor individuale.
Un studiu realizat în Marea Britanie arată cât de importantă poate fi identificarea persoanelor cu risc crescut.
Cercetarea a inclus peste 12.000 de femei cu vârste între 70 și 85 de ani. Unele au primit îngrijirea obișnuită, în timp ce altele au beneficiat de screening și de recomandări de tratament dacă prezentau un risc ridicat.
După cinci ani, femeile din grupul care a beneficiat de screening au avut un risc mai mic de fractură de șold. Totuși, atunci când au fost analizate împreună fracturile asociate osteoporozei din diferite zone ale corpului, cercetătorii nu au identificat o reducere semnificativă din punct de vedere statistic.
Rezultatele susțin utilitatea identificării și tratării femeilor în vârstă care prezintă un risc ridicat, dar nu stabilesc exact momentul în care ar trebui să înceapă screeningul în timpul tranziției la menopauză.
Mișcarea nu este importantă doar pentru musculatură și greutate. Oasele răspund la forțele exercitate asupra lor, iar activitatea fizică potrivită poate contribui la menținerea sănătății scheletului.
Mersul pe jos și urcatul scărilor sunt exemple de activități în care oasele susțin greutatea corpului. Acest tip de efort transmite semnale mecanice care stimulează adaptarea țesutului osos.
Exercițiile de rezistență au, la rândul lor, un rol important. Fie că sunt realizate cu greutăți, benzi elastice sau folosind propria greutate corporală, acestea pun în mișcare mușchii, care exercită forțe asupra oaselor.
Există însă și o altă componentă care nu trebuie ignorată: echilibrul. Exercițiile precum tai chi sau cele care presupun transferul greutății de pe un picior pe celălalt pot îmbunătăți stabilitatea și pot contribui la prevenirea căderilor.
Un studiu australian publicat în 2018 a analizat efectele exercițiilor de rezistență intensă și ale mișcărilor cu impact asupra femeilor aflate în postmenopauză, care aveau deja o masă osoasă scăzută.
Participantele au urmat, sub supraveghere, un program de exerciții timp de opt luni. Rezultatele au arătat îmbunătățiri mai mari ale densității osoase și funcției fizice comparativ cu cele obținute de femeile care au urmat un program mai puțin intens, realizat acasă.
Rezultatele sunt încurajatoare, dar trebuie interpretate cu atenție. Studiul nu a demonstrat că programul de exerciții a redus efectiv numărul fracturilor.
De asemenea, antrenamentul intens nu este potrivit pentru oricine. Femeile care au osteoporoză, au avut deja fracturi sau prezintă limitări fizice pot avea nevoie de recomandări medicale înainte de a începe anumite exerciții.
Important este ca activitatea fizică să includă, în funcție de posibilitățile fiecărei persoane, exerciții pentru forță, susținerea greutății corporale și echilibru.
Alimentația reprezintă o altă componentă a protejării oaselor, iar două substanțe nutritive sunt esențiale în acest proces: calciul și vitamina D.
Calciul este mineralul care contribuie la rezistența oaselor, în timp ce vitamina D ajută organismul să absoarbă acest mineral.
Printre alimentele care furnizează calciu se numără produsele lactate, alternativele vegetale fortificate, sardinele și somonul la conservă, atunci când sunt consumate împreună cu oasele comestibile. Și anumite legume, precum broccoli și bok choy, pot contribui la aportul de calciu.
Proteinele fac, de asemenea, parte dintr-o alimentație echilibrată și susțin sănătatea organismului.
În anumite situații, suplimentele cu calciu sau vitamina D pot fi utile, mai ales atunci când alimentația nu asigură un aport suficient sau există o carență care necesită tratament.
Totuși, suplimentele nu înlocuiesc medicamentele pentru osteoporoză atunci când acestea sunt necesare. Alimentația și tratamentul medical au roluri diferite și pot acționa împreună.
Scăderea estrogenului este unul dintre motivele pentru care pierderea de masă osoasă se accelerează în apropierea menopauzei. Din acest motiv, terapia hormonală pentru menopauză poate avea un rol și în protejarea scheletului.
Terapia hormonală sistemică eliberează hormoni în întregul organism. Pe lângă ameliorarea simptomelor deranjante, precum bufeurile și transpirațiile nocturne, aceasta poate contribui la prevenirea pierderii de masă osoasă și a fracturilor.
Potrivit informațiilor prezentate de cercetător, pentru femeile cu vârsta sub 60 de ani sau aflate la mai puțin de 10 ani de la debutul menopauzei, care nu au contraindicații medicale, raportul dintre beneficii și riscuri este, în general, favorabil atunci când terapia este utilizată pentru simptomele deranjante și prevenirea pierderii de masă osoasă.
Acest lucru nu înseamnă însă că terapia hormonală trebuie recomandată tuturor femeilor aflate la menopauză.
Vârsta, perioada scursă de la instalarea menopauzei, istoricul medical și tipul de tratament sunt elemente care trebuie analizate înainte de luarea unei decizii. Beneficiile și riscurile trebuie discutate cu medicul și reevaluate în timp.
Există și alte medicamente pentru osteoporoză. Unele încetinesc degradarea țesutului osos, în timp ce altele stimulează formarea de țesut osos nou. Alegerea depinde de severitatea afecțiunii și de particularitățile fiecărui pacient.
Deși scăderea estrogenului reprezintă un factor important, menopauza nu este singura explicație posibilă pentru slăbirea oaselor.
Unele tulburări hormonale, afecțiunile digestive și anumite medicamente, în special tratamentele administrate pe termen lung cu glucocorticoizi, pot contribui la pierderea de masă osoasă.
Un exemplu este hiperparatiroidismul primar, o afecțiune în care una sau mai multe glande paratiroide, situate la nivelul gâtului, produc prea mult hormon paratiroidian.
Acest exces hormonal poate crește concentrația calciului în sânge și poate afecta rezistența oaselor.
Identificarea unei astfel de probleme poate schimba complet abordarea medicală. De aceea, pierderea de masă osoasă nu trebuie pusă automat pe seama menopauzei sau a înaintării în vârstă.
Investigațiile trebuie să urmărească și posibilele cauze medicale care pot contribui la fragilizarea scheletului.
Prevenirea osteoporozei nu depinde doar de alegerile individuale. Accesul la investigații, consultații și medicamente este la fel de important.
Un audit realizat în 2025, care a analizat 22 de țări și regiuni din Asia-Pacific, a identificat diferențe importante în accesul la îngrijirea medicală pentru osteoporoză.
Timpul de așteptare pentru o scanare a densității osoase varia de la efectuarea investigației în aceeași zi până la aproape un an. În plus, lipsurile din sistemele de compensare a medicamentelor puteau limita accesul pacienților la tratament.
Auditul a analizat osteoporoza în general, nu doar cazurile asociate menopauzei, dar evidențiază o problemă importantă: chiar și atunci când există metode de prevenție și tratamente, acestea nu sunt întotdeauna accesibile tuturor.
Sănătatea oaselor nu ar trebui să devină o preocupare abia după apariția unei fracturi. Menopauza oferă un moment important pentru evaluarea riscurilor și pentru discuții cu medicul despre mișcare, alimentație, investigații și eventuale tratamente.
Chiar dacă pierderea de masă osoasă nu provoacă durere, efectele ei pot fi serioase. Iar faptul că o femeie se simte bine nu înseamnă neapărat că oasele ei nu trec prin schimbări.
Certificatul de virginitate a fost eliminat. Ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial.
Nucile, migdalele și alunele conțin nutrienți care ar putea îmbunătăți funcția sexuală la bărbați, arată cercetătorii într-o nouă publicație.
Cercetătorii americani au descoperit o asociere între persoanele care suferă de HPV și bolile de inimă.
Ce se întâmplă când nu mai întreții relații intime. Cum te afectează abstinența. 7 boli pe care le riști.
Actrița Emma Roberts a vorbit, într-un interviu, despre endometrioză, boala ale cărei simptome le-a trăit încă din adolescență.
Psihologii au analizat pentru prima dată comportamentul femeilor „jocul împerecherii”, ce le atrage la un bărbat și ce metode ar folosi pentru a-l atrage.