Un kinetoterapeut specializat în recuperarea femeilor după naștere explică de ce niciuna dintre cele două metode nu oferă protecție completă și ce rol are recuperarea în prevenirea disconfortului de durată.
Cezariana nu protejează complet planșeul pelvin. Și această intervenție poate fi urmată de modificări ale țesuturilor și de probleme care necesită recuperare.
Nașterea naturală solicită alte structuri. Mușchii și țesuturile prin care trece copilul se pot modifica în timpul nașterii.
Sarcina afectează organismul înainte de naștere. Creșterea uterului și schimbările hormonale influențează țesuturile care trebuie să susțină greutatea suplimentară.
Recuperarea are un rol important. După naștere, refacerea funcțiilor musculare și senzitive poate contribui la reducerea disconfortului ulterior.
Sănătatea planșeului pelvin este un subiect despre care se vorbește adesea prea puțin, deși această structură are un rol important în funcționarea organismului. De la controlul urinării și al defecației până la susținerea organelor interne și sănătatea intimă, mușchii și țesuturile din această zonă contribuie la activități pe care multe femei le consideră firești până când apar probleme.
Dragoș Cristian Bogdan, kinetoterapeut cu expertiză în recuperarea planșeului pelvin și în sănătatea femeii după naștere, a explicat în exclusivitate, în cadrul emisiunii Părinți Prezenți, ce este această structură și de ce trebuie acordată atenție recuperării după sarcină și naștere.
„Planșeul pelvin este o componentă musculofascială care separă pelvisul, partea inferioară, de pelvisul structural, partea osoasă. Mai exact, delimitează pelvisul de partea perianală.
Este compus din mușchi, fascii, tendoane și ligamente. Ca suport pentru cavitatea viscerală, ajută foarte mult la reglarea presiunii intraabdominale și, în același timp, la defecație și micțiune. Zona este străbătută de o rețea nervoasă amplă, care are rol somatic pentru control, rol vegetativ pentru funcții și rol senzitiv pentru partea intimă”.
Cu alte cuvinte, planșeul pelvin nu este doar un grup de mușchi care susține organele din partea inferioară a abdomenului. El contribuie la controlul unor funcții esențiale și participă la mecanismele prin care organismul gestionează presiunea din interiorul abdomenului.
Rolul acestei structuri nu se limitează la perioada sarcinii sau la recuperarea după naștere. Planșeul pelvin face parte din sistemul muscular care ajută corpul să se stabilizeze și să gestioneze presiunea în timpul mișcării.
Kinetoterapeutul atrage atenția că, atunci când vorbim despre musculatura centrală a corpului, nu trebuie să ne gândim doar la abdomen și la mușchii spatelui. În acest sistem intră și planșeul pelvin, împreună cu diafragma.
Dragoș Cristian Bogdan explică: „Presiunea intraabdominală, controlul pentru micțiune, controlul pentru defecație, controlul organelor interne și, bineînțeles, sănătatea intimă. Mai exact, când se vorbește despre core, când se face sport sau vorbim despre acea zonă a corpului, core-ul nu înseamnă doar peretele abdominal și o parte din musculatura spatelui, în special cea toracală și cea profundă, ci include și planșeul pelvin, împreună cu diafragma. Toate acestea formează core-ul și, dacă le punem cap la cap, atunci, într-adevăr, fiecare are rolul ei.
Doar că planșeul pelvin are mai multe roluri: când trebuie să stea relaxat, când trebuie să stea contractat și când trebuie să transmită senzațiile pe care le detectează receptorii nervoși din diferite zone ale organismului. În același timp, trebuie să ne uităm la legătura foarte importantă dintre aceste structuri. După cum se vede pe machetă, așa cum am menționat mai devreme, pelvisul, partea osoasă, se leagă de zona lombară, de trunchi; în față se află abdomenul și organele, iar de cele două părți se leagă picioarele omului, mai exact, femurul.
Și, automat, toate acestea se află la această răscruce, cu un rol foarte important. Ca să nu mai spunem că și echilibrul este important, iar centrul de echilibru al corpului uman se află exact în zona aceasta, la nivelul vertebrei S2”.
Așadar, funcționarea planșeului pelvin presupune mai mult decât simpla contracție a mușchilor. Aceștia trebuie să poată să se contracte atunci când este nevoie, dar și să se relaxeze și să transmită corect informațiile senzitive. În recuperare, contează tocmai capacitatea acestor structuri de a-și îndeplini funcțiile.
Una dintre întrebările frecvente ale femeilor care urmează să nască este dacă alegerea cezarienei le ferește de problemele planșeului pelvin. Ideea că această zonă este complet protejată dacă bebelușul nu trece prin canalul vaginal este însă, potrivit kinetoterapeutului, un mit.
Dragoș Cristian Bogdan explică faptul că cele două tipuri de naștere presupun mecanisme diferite și solicită țesuturile în moduri diferite. Niciuna dintre variante nu exclude posibilitatea apariției unor disfuncții.
„Sunt două tipuri de naștere: cezariana, prin care se pătrunde în cavitatea abdominală pentru a putea extrage fătul, și nașterea naturală, care presupune expulzarea fătului prin canalul vaginal. În ambele cazuri, țesuturile sunt traversate sau deplasate pentru a putea aduce pe lume nou-născutul.
Mecanica este diferită în ambele cazuri și fiecare poate aduce, în timp, o anumită disfuncție. Sunt diferite, dar trebuie să știm că astfel de probleme pot să existe. Nu este neapărat obligatoriu să apară, dar vorbim din punct de vedere ideal.
Adică, mama este complet sănătoasă și aduce pe lume copilul prin una dintre cele două metode, în funcție de ceea ce decide medicul care o are în observație. Dar putem să ne gândim că mama poate să mai aibă și o altă afecțiune”.
Explicația este importantă deoarece nașterea reprezintă doar una dintre etapele care influențează această zonă. Modificările încep încă din timpul sarcinii, când uterul crește, iar organismul trece prin schimbări hormonale care permit țesuturilor să se adapteze.
Pe măsură ce sarcina avansează, uterul își mărește volumul și ocupă tot mai mult spațiu în cavitatea abdominală. În același timp, schimbările hormonale contribuie la modificarea elasticității țesuturilor, astfel încât organismul să se poată adapta dezvoltării fătului.
Aceste schimbări sunt firești, însă țesuturile trebuie să își recapete ulterior funcțiile. Tocmai de aceea, recuperarea după naștere nu ar trebui privită exclusiv ca o preocupare estetică sau ca o modalitate de a reveni la forma fizică de dinaintea sarcinii.
Kinetoterapeutul descrie astfel mecanismul: „Uterul crește din planșeul pelvin către cavitatea abdominală. Ca să se poată întâmpla lucrul acesta, am nevoie de hormoni care îmi permit o laxitate a ligamentelor, tendoanelor și structurilor musculare, astfel încât fătul să poată să crească și să nu deterioreze țesuturile pe măsură ce acestea se întind. Dar tot aceste țesuturi trebuie să revină la normal. Pentru a reveni la normal, avem nevoie de recuperare”.
Cu alte cuvinte, organismul trece printr-o adaptare majoră, iar după naștere are nevoie de timp și, atunci când este indicat, de intervenții de recuperare pentru a-și recăpăta funcțiile. Procesul nu este identic pentru toate femeile, iar tipul nașterii nu este singurul element care trebuie luat în calcul.
Cezariana este o intervenție chirurgicală prin care medicul ajunge la uter traversând straturile peretelui abdominal pentru a extrage copilul. După naștere, țesuturile incizate sunt suturate, iar vindecarea presupune formarea unor țesuturi cicatriceale.
În anumite situații, pot apărea aderențe, adică zone în care țesuturile ajung să se lipească între ele. Acestea pot influența mobilitatea locală și felul în care țesuturile se mișcă unele față de altele.
Dragoș Cristian Bogdan explică de ce refacerea după o astfel de intervenție trebuie luată în considerare:
„În momentul în care avem unul dintre cele două tipuri de naștere, în funcție de procedură, se trece prin anumite straturi. De exemplu, în această zonă, situată mai sus de zona pubiană, ceea ce nu apare aici este peretele abdominal.
Mușchiul drept abdominal, transversul abdominal și oblicii. Dacă am avea toate aceste structuri reprezentate, s-ar prinde undeva în zona aceasta. Pentru ca medicul să poată pătrunde, se secționează țesuturile într-un anumit fel, după care se extrage copilul.
După aceea, totul se coase la loc. Tot ce se coase trebuie, după un timp, recuperat, pentru că altfel putem avea țesut de aderență.
Nu mai este țesutul care era înainte, cu aceeași elasticitate, aceeași forță și aceeași mecanică cu care eram obișnuiți. Este de datoria pacientei să poată să recupereze aceste funcții, mergând la recuperare medicală”.
Recuperarea trebuie adaptată intervenției și etapelor de vindecare. Nu este vorba despre reluarea imediată a efortului sau despre efectuarea unor exerciții la întâmplare, ci despre un proces individualizat, stabilit în funcție de starea femeii și de recomandările echipei medicale.
În cazul nașterii vaginale, mecanismul este diferit. Copilul trece prin canalul vaginal, iar țesuturile și mușchii din această zonă sunt supuși întinderii. În acest proces, o structură importantă este mușchiul ridicător anal, care contribuie la susținerea planșeului pelvin.
În funcție de particularitățile nașterii, pot apărea modificări care necesită evaluare și recuperare. Acest lucru nu înseamnă că toate femeile care nasc natural vor avea disfuncții, ci că posibilitatea lor nu trebuie ignorată.
Specialistul explică: „Cât despre nașterea naturală, prin care fătul este expulzat prin canalul vaginal, aici se dilată alte țesuturi, alte membrane.
Și în special vorbim despre mușchiul ridicător anal, care este cel mai important mușchi. Este un mușchi format din alți trei mușchi, care susține baza planșeului pelvin.
Și atunci, în funcție de tipul de naștere și de eventualele complicații, care pot să apară, toți acești mușchi trebuie refăcuți. La fel și partea senzitivă, ca să nu apară un disconfort ulterior”.
Prin urmare, diferența dintre cezariană și nașterea vaginală nu poate fi redusă la ideea că una afectează planșeul pelvin, iar cealaltă nu. Mecanismele sunt diferite, iar evaluarea trebuie să țină cont de felul în care s-a desfășurat sarcina și nașterea, de starea țesuturilor și de eventualele simptome.
După naștere, unele femei pot avea nevoie de sprijin pentru refacerea musculaturii, a mobilității țesuturilor și a funcțiilor senzitive. Este important ca eventualele probleme să fie discutate cu medicul, fără a considera că disconfortul este obligatoriu sau că trebuie suportat pentru că a apărut după sarcină.
Recuperarea planșeului pelvin nu înseamnă doar exerciții de contracție. Pentru că această structură trebuie să știe atât să se contracte, cât și să se relaxeze, programul de recuperare trebuie adaptat nevoilor fiecărei femei și realizat cu îndrumarea unui specialist.
Iată o metodă de calcul foarte simplă pentru alegerea sexului bebelușului tău.
