Noile ținte pentru colesterolul LDL diferă în funcție de riscul cardiovascular. Cât trebuie să fie LDL-ul la risc mare și foarte mare de infarct și AVC.
Ce trebuie să știi
- LDL-colesterolul nu are aceeași țintă pentru toată lumea.
- La risc foarte mare, ținta poate fi sub 55 mg/dL.
- La risc mare, ținta poate fi sub 70 mg/dL.
- Tratamentul pentru scăderea LDL poate fi recomandat în funcție de riscul cardiovascular total, nu doar de valoarea colesterolului.
Valoarea LDL-colesterolului nu trebuie interpretată la fel pentru toată lumea. Noile recomandări europene stabilesc ținte diferite în funcție de riscul cardiovascular, iar pentru persoanele cu risc mare valorile urmărite sunt mai scăzute, potrivit Societății Europene de Cardiologie.
Nu există o singură valoare "bună" pentru LDL
Când primești rezultatul analizelor, este tentant să te uiți doar la cifra colesterolului LDL și să te întrebi dacă este "normală".
În realitate, aceeași valoare poate avea semnificații diferite de la o persoană la alta.
Un LDL de 80 mg/dL, de exemplu, poate fi o valoare bună pentru o persoană cu risc cardiovascular mai mic, dar poate fi peste ținta recomandată pentru un pacient cu risc cardiovascular foarte mare.
De aceea, medicii nu stabilesc ținta LDL doar după rezultatul analizelor. Contează și riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și alte boli cardiovasculare.
Care sunt țintele LDL în funcție de risc
Recomandările europene folosesc ținte diferite pentru colesterolul LDL, în funcție de nivelul de risc cardiovascular.
În linii mari:
- risc foarte mare: LDL sub 55 mg/dL;
- risc mare: LDL sub 70 mg/dL;
- risc moderat: LDL sub 100 mg/dL
- risc scăzut: LDL sub 116 mg/dL.
În unele situații, pentru pacienții cu boală cardiovasculară aterosclerotică recurentă, medicul poate urmări o țintă și mai strictă.
Valorile pot fi exprimate și în mmol/L:
- 55 mg/dL ≈ 1,4 mmol/L;
- 70 mg/dL ≈ 1,8 mmol/L;
- 100 mg/dL ≈ 2,6 mmol/L;
- 116 mg/dL ≈ 3,0 mmol/L.
De ce este important să scazi LDL-ul
LDL este cunoscut drept "colesterolul rău". Atunci când nivelul său este prea mare, particulele LDL pot contribui la acumularea de colesterol în pereții arterelor.
În timp, acest proces poate favoriza formarea plăcilor de aterom și crește riscul de evenimente cardiovasculare.
De aceea, reducerea LDL este una dintre principalele strategii pentru prevenirea infarctului și a accidentului vascular cerebral la persoanele cu risc cardiovascular crescut.
Când poate fi recomandată o statină
Statinele sunt medicamente care reduc nivelul colesterolului LDL și au un rol important în prevenirea bolilor cardiovasculare.
Tratamentul nu este indicat doar atunci când LDL-ul are o valoare foarte mare.
La persoanele cu risc cardiovascular crescut, medicul poate recomanda o statină chiar și atunci când valoarea LDL nu pare alarmantă.
Decizia ține de riscul cardiovascular total și de istoricul medical al pacientului.
Printre factorii care pot conta se numără vârsta, tensiunea arterială, diabetul, fumatul, existența unei boli cardiovasculare și alte afecțiuni asociate.
Ce se întâmplă dacă LDL-ul nu ajunge la țintă
Uneori, o singură intervenție nu este suficientă pentru atingerea valorii LDL recomandate.
Dacă statina nu reduce suficient colesterolul LDL sau dacă există un risc cardiovascular foarte mare, medicul poate lua în calcul asocierea altui tratament, precum ezetimibul.
În anumite situații există și alte medicamente care pot reduce LDL-ul.
Alegerea tratamentului depinde de riscul cardiovascular, de valoarea LDL, de bolile asociate și de răspunsul pacientului la tratament.
Un LDL "normal" nu înseamnă automat un risc cardiovascular mic
Este una dintre cele mai importante idei atunci când vorbim despre colesterol.
Un rezultat care apare în limitele considerate obișnuite pe buletinul de analize nu spune singur cât de mare este riscul de infarct sau AVC.
Pentru o persoană cu risc foarte mare, ținta LDL poate fi mult mai mică decât valoarea considerată "normală" pentru populația generală.
De aceea, interpretarea colesterolului trebuie făcută în contextul riscului cardiovascular individual.
Ce legătură are boala cronică de rinichi cu LDL-ul
Boala cronică de rinichi este una dintre afecțiunile asociate cu un risc cardiovascular crescut.
Acesta este motivul pentru care, la un pacient cu boală renală cronică, medicul poate acorda o atenție deosebită nivelului LDL și tratamentului pentru reducerea acestuia.
Important este că ținta LDL nu se stabilește doar după existența bolii renale, ci în funcție de profilul cardiovascular general al pacientului.
Nu opri tratamentul doar pentru că LDL-ul a scăzut
Dacă LDL-ul ajunge la valoarea dorită după începerea tratamentului, acest lucru nu înseamnă automat că statina trebuie oprită.
Scăderea LDL este tocmai efectul urmărit al tratamentului.
Orice modificare a dozei sau întreruperea tratamentului trebuie discutată cu medicul, mai ales la persoanele cu risc cardiovascular mare sau foarte mare.
Care este, de fapt, valoarea potrivită pentru tine?
Nu există o singură cifră de LDL care să fie ideală pentru toți oamenii. Cu cât riscul cardiovascular este mai mare, cu atât ținta LDL este mai scăzută.
De aceea, atunci când primești rezultatul analizelor, nu este suficient să întrebi dacă LDL-ul este "în limite".
Întrebarea mai importantă este: "Care este ținta mea LDL în funcție de riscul meu cardiovascular?"
Răspunsul depinde de istoricul medical, factorii de risc și eventualele boli asociate și trebuie stabilit împreună cu medicul.