Tensiunea arterială după AVC. Ce valoare reduce riscul unui nou accident vascular cerebral și de infarct

Ce trebuie să știi

• Un studiu pe peste 4.300 de persoane arată că o tensiune sub 120 mmHg poate reduce riscul de infarct și un nou AVC.
• Pacienții cu tensiune sub 120 mmHg au avut cu 21% mai puține evenimente cardiovasculare decât cei cu ținta sub 140 mmHg.
• Tratamentul mai intens poate crește riscul de afectare a rinichilor.
• Medicii avertizează că tensiunea nu trebuie scăzută fără supraveghere medicală și verificarea funcției renale.

Persoanele care au suferit un accident vascular cerebral ischemic (AVC) sau un atac ischemic tranzitoriu ar putea avea un risc mai mic de complicații cardiovasculare dacă își mențin tensiunea arterială sistolică sub 120 mmHg, în loc de pragul de 140 mmHg utilizat în tratamentul standard.

Concluzia aparține unui studiu publicat în revista medicală New England Journal of Medicine, la 7 noiembrie 2026, și prezentat în cadrul sesiunilor științifice ale American Heart Association (AHA) din Chicago.

Cercetarea arată că un control mai strict al tensiunii arteriale poate reduce riscul unor evenimente cardiovasculare majore după un AVC ischemic, însă această abordare necesită supraveghere medicală și monitorizarea funcției rinichilor.

Tensiunea sub 120 mmHg, comparată cu pragul de 140 mmHg

Studiul a fost coordonat de o echipă de cercetători condusă de Gisele Sampaio Silva, medic și cercetător la Hospital Israelita Albert Einstein din São Paulo, Brazilia.

La cercetare au participat persoane cu tensiune arterială crescută și antecedente de AVC ischemic sau atac ischemic tranzitoriu. Studiul s-a desfășurat în 30 de centre medicale și a inclus 4.368 de participanți.

Cercetătorii au împărțit participanții în două grupuri, în funcție de ținta stabilită pentru tensiunea arterială sistolică.

• Primul grup, format din 2.172 de persoane, a primit tratament intensiv, cu obiectivul de a menține tensiunea sistolică sub 120 mmHg.
• Al doilea grup, format din 2.196 de persoane, a urmat tratamentul standard, cu obiectivul de a menține tensiunea sistolică sub 140 mmHg.

Pe parcursul perioadei de urmărire, după primele trei luni, tensiunea sistolică medie a fost de 122 mmHg în grupul cu tratament intensiv și de 135,2 mmHg în grupul cu tratament standard. Diferența medie dintre cele două grupuri a fost de 13,1 mmHg.

Riscul de infarct, AVC și insuficiență cardiacă a fost mai mic

În perioada mediană de urmărire de 3,9 ani, cercetătorii au observat o diferență între cele două grupuri în ceea ce privește apariția evenimentelor cardiovasculare majore.

Acestea au inclus:

• Decesul din cauze cardiovasculare.
• Infarctul miocardic nonfatal.
• AVC-ul nonfatal.
• Spitalizarea pentru angină instabilă sau insuficiență cardiacă.

Cel puțin un astfel de eveniment a apărut la 10,9% dintre participanții care au urmat tratamentul intensiv, comparativ cu 13,5% dintre cei care au primit tratamentul standard.

Practic, grupul cu ținta de tensiune arterială sub 120 mmHg a avut un risc relativ mai mic cu aproximativ 21% pentru evenimentele cardiovasculare urmărite de cercetători.

Rezultatele sugerează că o scădere mai accentuată a tensiunii arteriale poate aduce beneficii persoanelor care au avut deja un AVC ischemic sau un atac ischemic tranzitoriu.

Tratamentul intensiv poate afecta funcția rinichilor

Cercetătorii au identificat însă și un posibil dezavantaj al tratamentului mai agresiv. Problemele renale, evaluate prin reducerea persistentă cu cel puțin 50% a ratei estimate de filtrare glomerulară sau prin progresia către boala renală în stadiu terminal, au apărut mai frecvent în grupul care a primit tratamentul intensiv.

În schimb, cele două grupuri au avut o incidență similară a evenimentelor adverse grave. Acest aspect este important deoarece reducerea tensiunii arteriale trebuie să țină cont și de efectele asupra altor organe, în special asupra rinichilor.

Tensiunea trebuie redusă sub supraveghere medicală

Gisele Sampaio Silva a atras atenția asupra necesității monitorizării pacienților care urmează un tratament intensiv pentru scăderea tensiunii arteriale.

”Subliniem că atingerea unor valori mai mici ale tensiunii arteriale în condiții de siguranță necesită supraveghere medicală adecvată și monitorizare suplimentară, în special a funcției renale”, a declarat cercetătoarea.

Prin urmare, rezultatele nu înseamnă că toate persoanele care au avut un AVC trebuie să își reducă tensiunea arterială sub 120 mmHg. Ținta terapeutică trebuie stabilită de medic, în funcție de starea pacientului, riscurile cardiovasculare și funcția renală.

Ce înseamnă rezultatele pentru pacienții care au avut un AVC

Studiul aduce noi dovezi în favoarea unui control mai strict al tensiunii arteriale după un AVC ischemic sau un atac ischemic tranzitoriu.

Cercetarea arată că diferența dintre o țintă de 120 mmHg și una de 140 mmHg poate avea consecințe importante asupra riscului cardiovascular pe termen lung.

Totuși, beneficiile trebuie puse în balanță cu riscul de afectare renală. Monitorizarea periodică și adaptarea tratamentului rămân esențiale.