Un studiu amplu, realizat pe peste 1,7 milioane de persoane, arată că multe fracturi considerate „banale” nu sunt investigate suficient, iar bărbații sunt cei mai expuși riscului de a primi diagnosticul prea târziu.
Când auzim de osteoporoză, cei mai mulți dintre noi ne gândim imediat la fractura de șold, una dintre cele mai cunoscute și grave consecințe ale acestei boli. Însă realitatea este mult mai complexă.
Un nou studiu național realizat în Austria de cercetători de la Complexity Science Hub (CSH) și Institutul Ludwig Boltzmann pentru Osteologie (LBI Osteology), publicat în revista Bone, arată că multe alte fracturi osoase sunt, de fapt, semnale timpurii ale osteoporozei, dar rămân frecvent nerecunoscute ca atare în practica medicală.
Concluzia cercetătorilor este clară: fiecare fractură de fragilitate ar trebui să determine medicii să investigheze existența osteoporozei, înainte ca pacientul să sufere o nouă fractură, posibil mult mai gravă.
Pentru studiu au fost analizate datele medicale ale peste 1,7 milioane de persoane cu vârste între 50 și 79 de ani, folosind dosarele de spitalizare și cererile de rambursare ale asigurărilor medicale din Austria, din perioada 2003–2014.
În loc să privească fiecare boală separat, cercetătorii au analizat modul în care osteoporoza și diferitele tipuri de fracturi apar împreună cu alte afecțiuni.
„Datele privind cererile de rambursare medicală la această scară ne permit să privim osteoporoza și fracturile nu ca diagnostice izolate, ci ca parte a unui model mult mai amplu și interconectat de afecțiuni de-a lungul timpului. Acesta este genul de imagine pe care numai o analiză sistematică, la nivel de populație, ne-o poate oferi”, explică Elma Dervic, cercetătoare postdoctorală la CSH, conform Medical Xpress.
Specialiștii atrag atenția că o fractură nu apare aproape niciodată dintr-o singură cauză.
Pe lângă scăderea densității minerale osoase, riscul este influențat și de:
bolile cardiovasculare;
afecțiunile metabolice;
bolile neurologice;
riscul de cădere;
starea generală de sănătate.
„În practica clinică, osteoporoza și fracturile osoase apar adesea alături de multe alte afecțiuni, precum bolile cardiovasculare, tulburările metabolice sau tulburările neurologice”, explică Martina Behanova, autoarea principală a studiului.
La rândul său, Roland Kocijan, șeful Departamentului de Osteologie și Boli Osoase Rare de la Spitalul Hanusch din Viena, subliniază că evaluarea pacientului trebuie făcută în ansamblu.
„Pentru a reduce riscul apariției unor fracturi ulterioare, recomandăm luarea în considerare a profilului de sănătate complet al pacientului. Constatările noastre subliniază importanța unei evaluări aprofundate a osteoporozei în urma unei fracturi osoase, în scopul prevenirii unor fracturi ulterioare.”
Rezultatele studiului au evidențiat diferențe importante în funcție de tipul fracturii.
Fracturile de șold sunt cele mai des asociate cu un diagnostic documentat de osteoporoză, în special la femeile de peste 60 de ani.
În schimb, alte fracturi sunt încă insuficient recunoscute ca semne ale bolii:
fracturile de antebraț;
fracturile brațului;
fracturile bazinului.
Potrivit cercetătorilor, aceste leziuni îndeplinesc deja criteriile pentru suspiciunea sau chiar confirmarea osteoporozei și ar trebui urmate rapid de investigații și inițierea tratamentului, pentru a preveni alte fracturi.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate ale cercetării este faptul că fracturile rareori apar izolat.
Persoanele care au suferit o fractură de fragilitate prezintă frecvent și alte fracturi în diferite regiuni ale scheletului.
„Fiecare fractură de fragilitate ar trebui, prin urmare, privită ca un semn de avertizare care indică necesitatea de a întrerupe o cascadă de fracturi într-un stadiu incipient”, avertizează Roland Kocijan.
Cu alte cuvinte, identificarea osteoporozei după prima fractură ar putea preveni o succesiune de accidente osoase care afectează grav mobilitatea și calitatea vieții.
Studiul scoate în evidență și o problemă mai puțin discutată: osteoporoza nu este doar o boală a femeilor.
Deși femeile sunt diagnosticate mai frecvent, bărbații par să fie diagnosticați mult mai târziu, adesea doar după producerea fracturii.
Diferențele au fost cele mai evidente la persoanele cu vârste între 50 și 69 de ani, unde:
diagnosticul de osteoporoză era pus mult mai rar la bărbați;
bărbații prezentau mai frecvent leziuni asociate traumatismelor;
consumul de alcool era mai des întâlnit printre comorbidități.
„Osteoporoza la bărbați poate fi diagnosticată prea târziu. Asta înseamnă că pierdem ocazii importante de a interveni din timp și de a preveni alte fracturi. Un diagnostic precoce poate fi esențial pentru protejarea sănătății oaselor pe termen lung”, avertizează Elma Dervic.
Autorii studiului consideră că orice persoană de peste 50 de ani care suferă o fractură după un traumatism minor ar trebui evaluată și pentru osteoporoză, chiar dacă nu este vorba despre clasica fractură de șold.
Totuși, cercetătorii precizează și o limitare importantă a studiului: analiza a inclus doar pacienții internați în spital. Numeroase fracturi tratate exclusiv în ambulatoriu, în special cele de antebraț sau braț, nu au putut fi analizate, ceea ce înseamnă că amploarea fenomenului ar putea fi chiar mai mare decât indică rezultatele actuale.
Mesajul cercetării este unul clar: o fractură nu ar trebui tratată doar ca un accident izolat, ci și ca o oportunitate de a depista din timp osteoporoza și de a preveni alte fracturi care pot avea consecințe mult mai grave.