Tot mai multe persoane ajung la spital sau mor după căderi. Unele medicamente prescrise frecvent pot crește riscul, iar vârstnicii sunt cei mai expuși.
O cădere poate părea, la prima vedere, un accident banal. Pentru o persoană în vârstă însă, consecințele pot fi grave. O fractură de șold, o hemoragie cerebrală sau complicațiile care apar după o perioadă lungă de imobilizare pot schimba radical starea de sănătate.
Mai mult, datele recente ridică o întrebare importantă: ar putea unele medicamente prescrise în mod obișnuit să contribuie la creșterea riscului de cădere?
Căderile reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de deces prin accidente. După accidentele rutiere, ele se află printre principalele cauze de mortalitate accidentală.
Mult timp, în țările cu venituri mari, numărul deceselor asociate căderilor a scăzut. Tendința s-a schimbat însă după anii 2010.
Un studiu publicat în 2025 în Jama Network, care a analizat date din 59 de țări, a identificat o creștere a ratei deceselor asociate căderilor, de la aproximativ 11 la 13 cazuri la 100.000 de persoane între 2009 și 2021.
Persoanele foarte vârstnice par să fie cele mai vulnerabile. În Statele Unite, de exemplu, numărul persoanelor de peste 85 de ani care mor după o cădere s-a triplat din anul 2000.
Și datele din Anglia arată o creștere a prezentărilor la serviciile de urgență după căderi. La persoanele de peste 65 de ani, numărul acestora a urcat de la aproximativ 185.000 în 2011 la 223.000 în 2021.
Asta nu înseamnă automat că fiecare cădere este mai gravă. Arată însă că fenomenul merită o atenție mai mare.
Cercetătorii nu au ajuns la o explicație unică pentru această evoluție. O parte din creștere poate avea legătură cu schimbările din sistemele de raportare sau cu faptul că populația îmbătrânește.
Există însă și o altă posibilitate: utilizarea tot mai mare a unor medicamente care pot favoriza căderile.
În literatura medicală, acestea sunt cunoscute drept medicamente care cresc riscul de cădere, sau FRID - fall-risk increasing drugs.
Problema nu este că aceste medicamente ar provoca în mod direct o cădere la fiecare persoană care le ia. Unele pot însă produce efecte precum somnolență, amețeală, tulburări de echilibru sau scăderea tensiunii arteriale. La o persoană în vârstă, aceste efecte pot fi suficiente pentru a transforma o situație obișnuită într-un accident.
Unele cercetări au asociat administrarea acestor medicamente cu o creștere de aproximativ 1,5 ori a riscului de cădere.
Categoria FRID este foarte largă. Include medicamente utilizate pentru afecțiuni cardiovasculare, hipertensiune, depresie, anxietate, insomnie și alte probleme frecvente la vârsta înaintată.
Un punct de îngrijorare îl reprezintă benzodiazepinele, gabapentinoidele și antidepresivele.
Benzodiazepinele sunt utilizate în special pentru anxietate, insomnie și anumite alte tulburări. Ele pot provoca somnolență și pot afecta atenția și coordonarea.
La o persoană vârstnică, aceste efecte pot avea consecințe mai importante decât la un adult tânăr.
Gabapentinoidele sunt prescrise în special pentru anumite tipuri de durere neuropată și, în unele situații, pentru alte afecțiuni.
Amețeala și somnolența se numără printre reacțiile adverse care pot afecta siguranța mersului, mai ales atunci când medicamentul se asociază cu alte tratamente care au efect asupra sistemului nervos.
Și unele antidepresive pot crește riscul de cădere. Efectele diferă în funcție de substanță, doză și particularitățile pacientului.
La unele persoane pot apărea amețeli, somnolență sau modificări ale tensiunii arteriale. Riscul poate deveni mai important atunci când tratamentul se combină cu alte medicamente.
Mulți oameni în vârstă urmează tratamente pentru mai multe boli în același timp. Un pacient poate lua un medicament pentru tensiune, unul pentru inimă, un antidepresiv, un tratament pentru durere și, uneori, un medicament pentru somn.
Fiecare poate avea un profil de siguranță acceptabil atunci când este analizat separat. Împreună însă, efectele lor se pot adăuga. Acest fenomen poartă numele de polifarmacie și reprezintă una dintre problemele importante în îngrijirea persoanelor vârstnice.
Somnolența, amețeala, scăderea tensiunii arteriale sau încetinirea reacțiilor pot deveni mai evidente atunci când mai multe medicamente cu astfel de efecte sunt administrate simultan.
Aceasta este una dintre cele mai importante nuanțe ale problemei. Faptul că un medicament poate crește riscul de cădere nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt.
Pentru unele persoane, medicamentul este necesar și beneficiile sale depășesc riscul. În alte situații, medicul poate decide reducerea dozei, schimbarea tratamentului sau eliminarea unui medicament care nu mai este necesar.
Problema este că o astfel de evaluare nu este întotdeauna simplă.
Un pacient poate primi medicamente de la mai mulți specialiști, iar fiecare medic poate avea un motiv justificat pentru tratamentul prescris. La final, însă, nimeni nu privește întotdeauna întreaga schemă terapeutică dintr-o singură perspectivă.
De aceea, revizuirea periodică a tuturor medicamentelor pe care le ia un pacient poate fi importantă, mai ales la vârsta înaintată.
Aici lucrurile devin mai complicate.
Deși pare logic ca eliminarea unor medicamente care cresc riscul de cădere să reducă numărul accidentelor, dovezile disponibile nu sunt încă suficient de clare.
Câteva studii de dimensiuni mici au analizat efectul reducerii tratamentelor asupra căderilor. Rezultatele nu au arătat în mod constant o scădere importantă a riscului.
Asta nu înseamnă că medicamentele nu contează.
Poate însemna că riscul de cădere depinde de mult mai mulți factori: vârsta, problemele de vedere, forța musculară, echilibrul, mediul din locuință, bolile neurologice, tensiunea arterială și interacțiunile dintre medicamente.
La o persoană vârstnică, căderea poate apărea din combinația mai multor factori.
Un medicament poate provoca amețeală. O problemă de vedere poate face mai dificilă observarea unui obstacol. Slăbiciunea musculară poate împiedica recuperarea echilibrului. O tensiune arterială prea mică poate accentua senzația de instabilitate.
De aceea, soluția nu este întotdeauna eliminarea unui singur medicament.
Schema de tratament trebuie evaluată periodic, mai ales atunci când apar amețeli, somnolență, pierderea echilibrului sau căderi repetate.
Pentru persoanele vârstnice, prevenirea căderilor nu ține doar de medicamente. Dar medicamentele pot reprezenta o piesă importantă din acest puzzle.