Un nou studiu arată că pacienții cărora li s-a îndepărtat apendicele au avut, în perioada de urmărire analizată, un risc cu 58% mai mic de diagnostic ulterior de cancer colorectal comparativ cu cei tratați doar cu antibiotice.
În studiu, 0,7% dintre pacienții operați au primit ulterior un diagnostic de cancer colorectal, față de 1,7% dintre cei tratați doar cu antibiotice.
Cercetarea a inclus peste 31.000 de pacienți, împărțiți în grupuri comparabile după caracteristicile inițiale.
Autorii subliniază că studiul nu demonstrează că îndepărtarea apendicelui previne cancerul colorectal.
O posibilă explicație este că apendicita poate fi, în unele cazuri, prima manifestare a unei probleme colorectale existente, iar analiza țesutului extirpat poate oferi informații suplimentare.
Apendicita este inflamația apendicelui, un mic organ îngust aflat în apropierea locului în care intestinul subțire se unește cu intestinul gros. Atunci când inflamația devine severă, apendicectomia, îndepărtarea chirurgicală a apendicelui, este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale.
În anumite situații, însă, medicii pot opta pentru tratamentul cu antibiotice, fără operație. Această abordare a devenit o opțiune acceptată pentru unii pacienți, iar discuția medicală s-a concentrat în ultimii ani pe avantajele și dezavantajele evitării intervenției chirurgicale.
Un nou studiu aduce însă în atenție o întrebare diferită: ce se întâmplă pe termen lung după ce apendicita este tratată fără îndepărtarea apendicelui?
Cercetarea va fi prezentată la Congresul Clinic 2026 al Colegiului American al Chirurgilor (ACS), desfășurat la Washington între 26 și 29 septembrie. Mii de chirurgi se reunesc la eveniment pentru a discuta despre siguranța pacienților, calitatea intervențiilor și accesul la îngrijiri medicale.
Cercetătorii au realizat un studiu retrospectiv de cohortă folosind date din rețeaua globală de colaborare TriNetX, care reunește informații de la 168 de organizații medicale.
Au fost identificați pacienți diagnosticați cu apendicită acută și tratați prin una dintre cele două abordări: apendicectomie sau antibiotice fără intervenție chirurgicală.
După echilibrarea grupurilor în funcție de caracteristicile pacienților, fiecare grup a cuprins 15.774 de persoane. După eliminarea pacienților care aveau deja un diagnostic de cancer colorectal înainte de perioada de urmărire, analiza a inclus 15.616 pacienți operați și 15.295 de pacienți tratați exclusiv cu antibiotice.
Rezultatul a atras atenția cercetătorilor.
În grupul celor care au suferit o apendicectomie, 110 pacienți, adică 0,7%, au fost ulterior diagnosticați cu cancer colorectal.
În grupul tratat doar cu antibiotice, au fost înregistrate 254 de diagnostice, adică 1,7%.
Calculată în acest mod, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai mic de diagnostic ulterior de cancer colorectal.
Dr. Valentine Nfonsam, MD, MS, FACS, FASCRS, autorul principal al cercetării și profesor și vicepreședinte executiv al departamentului de chirurgie de la Morehouse School of Medicine, subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu atenție.
Potrivit acestuia, tratamentul apendicitei s-a schimbat considerabil în ultimul deceniu, iar antibioticele reprezintă o alternativă importantă pentru anumiți pacienți. Până acum, discuțiile despre cele două variante s-au concentrat în special asupra rezultatelor imediate: evitarea operației, riscul de recidivă, complicațiile și calitatea vieții.
Noua cercetare ridică însă problema unor posibile implicații pe termen lung.
„Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice persoană cu apendicită are nevoie de o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a declarat Nfonsam.
Cu alte cuvinte, studiul arată o asociere, nu dovedește o relație cauză-efect. Nu se poate spune, pe baza acestor date, că păstrarea apendicelui după tratamentul cu antibiotice determină apariția cancerului colorectal.
Mult timp, apendicele a fost considerat un organ vestigial, rămas în organism fără o funcție importantă. Cercetările din ultimele decenii au schimbat însă această perspectivă.
Apendicele conține o cantitate importantă de țesut limfoid și este considerat implicat în funcționarea sistemului imunitar intestinal. De asemenea, poate avea legătură cu microbiomul intestinal – comunitatea complexă de bacterii și alte microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.
Tocmai aceste funcții îi determină pe cercetători să se întrebe dacă inflamația apendicelui sau modificările locale ale microbiomului ar putea avea legătură cu procesele care favorizează apariția cancerului colorectal.
„Este plauzibil din punct de vedere biologic ca inflamația persistentă sau modificările mediului microbian local să contribuie la dezvoltarea cancerului, dar studiul nostru nu poate răspunde la această întrebare”, a explicat Nfonsam.
Așadar, aceasta rămâne o ipoteză care necesită cercetări suplimentare, nu o concluzie a studiului.
Există și o altă explicație posibilă pentru rezultatele observate.
În anumite situații, apendicita poate să nu fie cauza unei probleme oncologice viitoare, ci prima manifestare a unui cancer colorectal care exista deja, dar nu fusese diagnosticat.
De exemplu, o tumoră localizată în partea dreaptă a colonului poate bloca drenajul apendicelui și poate provoca inflamație. Astfel, ceea ce pare inițial o apendicită acută poate fi, în anumite cazuri, un semnal indirect al unei probleme colorectale.
Această posibilitate este importantă mai ales pentru pacienții la care apar simptome sau factori de risc suplimentari.
Există o diferență importantă între cele două tratamente: atunci când apendicele este îndepărtat, țesutul poate fi trimis la laborator pentru examen anatomopatologic.
Specialiștii pot analiza țesutul la microscop și pot identifica modificări care nu erau evidente înainte de intervenție. În funcție de rezultat, medicii pot decide dacă sunt necesare investigații suplimentare.
În cazul tratamentului exclusiv cu antibiotice, apendicele rămâne în organism și, prin urmare, nu există aceeași oportunitate imediată de a examina direct țesutul.
Acesta este unul dintre motivele pentru care autorii consideră că urmărirea medicală pe termen lung poate fi importantă la anumite categorii de pacienți.
Cercetătorii atrag atenția că alegerea tratamentului pentru apendicită nu ar trebui să fie identică pentru fiecare pacient.
Vârsta, predispoziția genetică, antecedentele familiale de cancer colorectal și alți factori de risc pot conta atunci când medicul stabilește strategia de tratament și monitorizare.
„Tratamentul nu ar trebui să fie unul universal”, a afirmat Nfonsam, subliniind importanța unei abordări individualizate, conform Medical Xpress.
Prin urmare, rezultatele nu transformă apendicectomia într-o metodă de prevenire a cancerului colorectal. Ele ridică însă o întrebare importantă despre consecințele pe termen lung ale celor două modalități de tratare a apendicitei și despre modul în care pacienții tratați fără operație ar trebui urmăriți ulterior.
Studiul prezentat la Congresul Clinic ACS 2026 deschide astfel o direcție de cercetare în care apendicita nu mai este privită doar ca un episod acut care trebuie rezolvat, ci și prin prisma sănătății intestinale și a riscurilor care pot apărea ani mai târziu.
Hiperamonemia este o situație periculoasă care poate provoca leziuni cerebrale și moarte.
Care sunt obiceiurile alimentare cu impact negativ asupra ficatului, dar și a stării de sănătate, în general.
Colica biliară este o urgență medicală. Durerea intensă apare din cauza blocajului pietrelor biliare.
Cum scapi de problemele colecistului și care sunt cauzele crizelor de fiere.
Dislipidemia netratată poate duce la boli grave. Care sunt nivelurile optime ale colesterolului și trigliceridelor.
