Exercițiile fizice prelungesc viața, chiar dacă te apuci târziu de ele. STUDIU

Pentru persoanele care urăsc să facă mișcare, iată mai multe vești proaste: exercițiile fizice vă pot menține mai tânăr pe măsură ce înaintați în vârstă. Nu doar că vă fac să arătați mai tânăr, ci vă fac să fiți efectiv mai tânăr, la nivel epigenetic. Până acum, beneficiile exercițiilor fizice erau legate de creșterea forței oaselor și a mușchilor, îmbunătățirea mobilității și rezistenței, și de riscul scăzut de boli de inimă, diabet și hipertensiune arterială.

Mai tânăr decât ești în buletin

Un studiu publicat recent în Aging Cell (link direct studiu), intitulat „Exercițiile fizice făcute târziu în viață atenuează îmbătrânirea epigenetică a mușchilor scheletici”, arată acest lucru. 

Lucrarea conține foarte multe date, reflectând utilizarea mai multor instrumente analitice, dar experimentul care a generat datele și concluzia de care vorbeam, a fost relativ simplu. Șoarecilor de laborator care se apropiau de sfârșitul duratei lor naturale de viață, adică la 22 de luni, li s-a dat accesul la o roată de exerciții cu greutate. În general, șoarecii nu necesită constrângere pentru a alerga și o vor face în mod voluntar. Șoarecii mai bătrâni vor alerga de la șase până la opt kilometri pe zi, mai ales în rafale, în timp ce șoarecii mai tineri pot alerga până la 10-12 kilometri. Roata cu greutăți a asigurat că aceștia au dezvoltat mușchi.

Deși nu există un analog direct cu cele mai multe rutine de exerciții fizice umane, cercetătorii au asemănat parcurgerea programului cu „un soldat care poartă un rucsac greu mulți kilometri”.

Când șoarecii au fost studiați după două luni de antrenament progresiv pe roata cu greutăți, s-a determinat că aceștia au vârsta epigenetică a șoarecilor cu opt săptămâni mai tineri decât șoarecii sedentari de aceeași vârstă cu ei - 24 de luni. Murach a remarcat că, deși tipul de șoareci de laborator și condițiile lor de adăpost pot avea un impact asupra duratei de viață, „din punct de vedere istoric, aceștia încep să moară după 24 de luni într-un ritm semnificativ”. Iar atunci când durata de viață le-a fost măsurată în luni, alte opt săptămâni de viață în plus înseamnă că au trăit cu aproximativ 10% mai mult, ceea ce reprezintă un câștig demn de remarcat.

Metilarea - efectul devastator

Mecanismul din spatele acestui efect benefic, deși complicat, depinde în mare măsură de un proces biologic cunoscut sub numele de „metilarea ADN-ului”. Un articol recent din New York Times a descris metilarea „ca un proces în care grupurile de atomi, numite grupări metil, se atașează la exteriorul genelor, făcându-le să se activeze mai mult sau mai puțin și să producă anumite proteine”.

Pe măsură ce corpul îmbătrânește, tinde să existe o metilare crescută a ADN-ului, sau chiar hipermetilare, la locurile promotoare ale genelor din mușchi.

„Modificările de metilare a ADN-ului pe durata vieții tind să se întâmple într-un mod oarecum sistematic”, a explicat dr Kevin Murach, asistent la Departamentul de Sănătate, Performanță Umană și Recreere, de la Universitatea din Arkansas, „până la punctul în care poți să te uiți la ADN-ul cuiva dintr-o probă de țesut dată și să prezici cu un grad suficient de acuratețe vârsta cronologică”. Din acest motiv, cercetătorii pot folosi unul dintre numeroasele „ceasuri de metilare” pentru a determina vârsta unei probe de ADN.

Îmbătrânirea și exercițiile fizice

În timp ce lucrarea întărește argumentul că avem nevoie de exercițiu fizic, mai sunt încă multe de învățat. Deși legătura dintre metilare și îmbătrânire este clară, legătura dintre metilare și funcția musculară este mai puțin clară. Murach nu poate spune deocamdată că inversarea metilării cu exerciții fizice este cauzatoare pentru îmbunătățirea sănătății musculare. „Nu pentru asta a fost creat studiul”, a explicat el. Cu toate acestea, el intenționează să facă alte studii pentru a determina dacă „schimbările de metilare au ca rezultat modificarea funcției musculare”.