Dr Daciana Toma (SNMF): Accesul la medici din anumite specialități, limitat în România. Zone întregi unde primul neurolog sau psihiatru este la 50-100 km

„Dacă ne uităm la incidență - vorbim de datele din Buletinul Informativ al INSP – incidența este scăzută în 2020 față de 2019 cu aproximativ 15-20%. (…) A fost o perioadă în care (n.r. pacienții) n-au avut unde să se ducă, după care a fost o perioadă în care n-au vrut să se ducă, s-au temut. La toate acestea vorbim și despre accesul limitat la medici din anumite specialități - psihiatri, neurologi. Nu vorbim de București, București este o altă țară. Când vorbim la nivel de țară, accesul este limitat. Sunt zone întregi unde primul neurolog sau primul medic psihiatru este între 50-100 km. Nu-i ușor câtuși de puțin”, a explicat Dr Daciana Toma.

Din această cauză medicii din aceste specialități ajung să aibă un număr inimaginabil de mare de pacienți.

„Am făcut un studiu care urmează să se publice în revista Școlii de Management Sanitar. Ne-am pus întrebarea: ce s-a întâmplat în această perioadă cu pacienții cu tulburări cognitive. Și am făcut un chestionar pe care l-am aplicat medicilor de familie cu întrebări de genul: câți pacienți aveți în evidență, câți aveați în evidență înainte de pandemie, dacă i-ați trimis la evaluări, câte suspiciuni ați avut, ce ați făcut cu acești pacienți, câți s-au confirmat. (...) Am constatat că (n.r. medicii respondenți) duceau în spate peste 100.000 de pacienți. Noi i-am întrebat: cât de aproape aveți cabinet de neurologie, de psihiatrie, dacă e ambulatoriu de specialitate, dacă e spital. Noi am vrut să scoatem la iveală cât este de gravă problema”, a continuat Dr Daciana Toma, subliniind, totodată, faptul că distanța mare față de cabinetele de specialitate îngreunează diagnosticarea tulburărilor cognitive.

O problemă de dinainte de pandemie

Iar subdiagnosticarea tulburărilor cognitive este o problemă încă de dinainte de pandemie, iar aici apare și necesitatea dosarului electronic al pacientului.

„Vorbim de subdiagnosticare anterior pandemiei. Vorbim nu doar despre faptul că (n.r. pacienții) erau subdiagnosticați, dar și dacă sunt diagnosticați, eu, ca medic de familie, s-ar putea să nu știu de pacientul respectiv, pentru că în momentul în care (n.r. pacientul) a fost luat în evidență de un medic dintr-o anumită specialitate, tu nu mai știi de el decât dacă medicul respectiv trimite o scrisoare medicală către medicul de familie. Eu nici nu mai știu dacă el a fost diagnosticat sau nu. (...) Ar trebui să existe dosar electronic”, a punctat Dr. Daciana Toma

Necesitatea diagnosticării precoce a pacienților cu tulburări cognitive

„Noi suntem tentați, când vorbim de tulburări psihiatrice, să ne gândim la stadiile foarte avansate ale bolii, dar acel om până ajunge în stadii foarte avansate...Problema nu este să îți dai seama că un pacient are Alzheimer când deja este într-o formă foarte gravă. Problema este ce te faci, cum te prinzi (n.r. din timp). Acolo este arta și ar trebui găsită o soluție ca indiferent către care profesionist merge, el să știe toate bolile pe care pacientul le are, toată medicația pe care o ia”, a mai arătat Dr. Daciana Toma.