O descoperire neașteptată despre creierul pacienților cu demență ridică noi semne de alarmă și ar putea rescrie modul în care este studiată această boală.
Aceste particule invizibile sunt asociate cu demența. Ne distrug creierul.
Demența vasculară, cauzată de probleme ale fluxului sanguin către creier, este una dintre cele mai comune tipuri de demență. Totuși, spre deosebire de alte forme, este mai puțin cercetată și înțeleasă.
Neuropatologul Elaine Bearer de la Universitatea din New Mexico încearcă să schimbe acest lucru printr-o abordare inovatoare a studiului demenței vasculare.
Bearer a propus recent o serie de categorii noi pentru demența vasculară, fiecare asociată cu patologii distincte – modificări biologice concrete în țesuturile și organele afectate.
"Am zburat efectiv orb până acum. Diversele patologii vasculare nu au fost definite complet, așa că nu am știut ce tratăm", explică Bearer.
Analizând propriile sale cercetări microscopice și studiile altor cercetători, Bearer a evaluat vasele cerebrale ale persoanelor care au murit cu demență, folosind colorarea chimică pentru a identifica modificările patologice.
Printre procesele patologice descoperite se numără:
Aceste clasificări vor fi utile în studiile viitoare, pentru a înțelege mai bine cum afectarea vaselor de sânge poate contribui la dezvoltarea demenței.
Unele dintre leziunile identificate în demența vasculară se suprapun cu cele întâlnite în boala Alzheimer, cum ar fi prezența proteinelor anormale beta-amiloid.
"Investigarea relației dintre ambele boli poate oferi indicii despre modul în care diferitele forme de demență încep și evoluează", spune Bearer.
Descoperirile recente sugerează că fragmentele minuscule de plastic, omniprezente în mediul înconjurător, pătrund în creier și ar putea contribui la deteriorarea cerebrală.
"Nanoplasticele în creier reprezintă un nou jucător pe terenul patologiei cerebrale. Toate concepțiile noastre actuale despre boala Alzheimer și alte demențe trebuie revizuite în lumina acestei descoperiri", explică Bearer.
Studiile indică faptul că persoanele cu demență au cantități mai mari de plastice în creier decât subiecții normali, iar prezența acestora pare să coreleze cu tipul și gradul de demență.
Demența vasculară a fost recunoscută încă de la sfârșitul secolului XIX, dar alte forme de demență au fost mai ușor de identificat și studiat. Noul cadru de clasificare propus de Bearer permite cercetătorilor să înțeleagă mai bine diferențele dintre cazurile de demență și să identifice factorii care fac unii oameni mai vulnerabili la boli cerebrale.
"Descrierea modificărilor patologice într-un mod atât de cuprinzător este cu adevărat nouă", concluzionează Bearer.
Studiul a fost publicat în American Journal of Pathology și deschide noi perspective în cercetarea demenței și a factorilor de mediu care o pot influența.