Grijile zilnice nu ne strică doar starea de spirit, ci ne îmbătrânesc corpul din interior. Care este legătura neștiută dintre creier, intestin și imunitate.
Stresul psihologic de lungă durată nu ne epuizează doar emoțional. Un studiu recent publicat în revista Cell Stem Cell arată că grijile și tensiunea zilnică îmbătrânesc prematur celulele stem din sânge. Acestea își pierd capacitatea de auto-înnoire și produc mai puține celule imunitare capabile să lupte cu infecțiile.
Cercetătorii au cartografiat în premieră întregul traseu al acestui fenomen. Semnalul pleacă din creier, trece prin sistemul nervos al intestinului și ajunge direct în măduva oaselor. Vestea bună este că mecanismul implică o bacterie intestinală specifică și un compus natural care pot fi restabiliți.
Pentru a înțelege acest proces, oamenii de știință de la Universitatea Sun Yat-sen au analizat modele animale supuse unui stres psihologic cronic. Rezultatele au fost identice în toate scenariile: numărul celulelor stem din sânge a scăzut drastic, iar cele rămase au început să moară mult mai repede.
În mod normal, o celulă stem sănătoasă generează un amestec echilibrat de componente sanguine. Sub influența stresului, acest echilibru se înclină periculos. Organismul începe să favorizeze celulele asociate cu inflamația cronică și produce mult mai puține limfocite, adică exact acele celule care recunosc și distrug virusurile sau bacteriile. Este exact același declin pe care medicii îl observă în mod natural la organismele foarte bătrâne.
Pentru a demonstra că degradarea este profundă, echipa de cercetare a transplantat celule stem de la șoarecii stresați la subiecți sănătoși. Chiar și în noul mediu, lipsit de griji, celulele afectate au rămas blocate în același tipar disfuncțional. Ele nu au mai putut reconstrui un sistem imunitar puternic.
Vezi și: Cum lasă stresul organismul fără apărare în fața cancerului. Avertismentul acad. Vlad Ciurea
Harta degradării imunitare începe în două regiuni cerebrale cheie: cortexul prefrontal medial, responsabil cu reglarea emoțiilor, și substanța cenușie periapeductala, care procesează frica și durerea. În perioadele de stres intens, activitatea din aceste zone scade dramatic.
Intervențiile de laborator au demonstrat că oprirea artificială a acestor neuroni declanșează exact aceleași daune la nivelul sângelui ca și stresul real. În schimb, reactivarea lor repornește procesul de vindecare celulară.
Legătura fizică dintre creier și restul corpului se realizează prin căile nervoase simpatice care controlează intestinul subțire. Acest sistem de tip "luptă sau fugă" reacționează instantaneu. Când cercetătorii au tăiat chirurgical aceste conexiuni nervoase către intestin, efectele negative din măduva oaselor au dispărut complet, chiar dacă subiectul a rămas expus la stres.
Odată ce semnalele de stres ajung în sistemul digestiv, echilibrul microbiomului se prăbușește. Căptușeala intestinală se inflamează, iar populația unei bacterii esențiale, Lactobacillus reuteri, scade drastic.
Restaurarea echilibrului este însă posibilă. Administrarea directă de spermidină sau suplimentarea cu tulpina de Lactobacillus reuteri a readus compusul în măduva oaselor.
Celulele stem și-au recăpătat rapid abilitatea de a se reînnoi și au început să producă din nou o barieră imunitară solidă. Interesant este că blocarea hormonilor de stres clasici, cum este cortizolul, nu a oprit distrugerile, ceea ce confirmă că axa creier-gut-măduvă este mecanismul principal.
Deși studiul a fost realizat pe modele animale, datele oferă indicii extrem de valoroase pentru medicina umană. Aceleași regiuni cerebrale care se opresc în timpul stresului prezintă o activitate redusă și în cazul îmbătrânirii naturale. De asemenea, nivelul de spermidină și cel de Lactobacillus reuteri scad odată cu vârsta.
Dacă studiile clinice viitoare vor confirma acest traseu și la oameni, comunitatea medicală va avea la dispoziție o nouă armă strategică. Protejarea imunității în perioadele de criză nu se va mai limita doar la odihnă sau terapie, ci va include protocoale precise de nutriție și microbiom pentru protejarea celulelor chiar din interiorul măduvei oaselor.