Creierul uman produce mii de gânduri într-o singură zi. Unele sunt simple și practice „unde am pus telefonul?”, „ce trebuie să cumpăr de la magazin?”. Altele apar neașteptat și pot fi ciudate, absurde sau chiar înfricoșătoare.
Un gând precum „cum ar fi dacă mi-aș face rău?” poate provoca teamă și vinovăție. Mulți oameni se întreabă imediat: „Înseamnă că vreau cu adevărat să fac asta?”. Răspunsul nu este întotdeauna da.
Psihologii fac o diferențiere importantă între gândurile intruzive, care sunt experiențe mentale nedorite și spontane, și gândurile suicidale, care pot implica dorința, intenția sau planificarea unei morți.
Gândurile intruzive sunt gânduri, imagini mentale sau impulsuri care apar brusc, fără să le chemăm și fără să ni le dorim.
Ele pot avea teme diverse:
Partea care le face atât de tulburătoare este faptul că par „străine” de ceea ce simțim sau credem despre noi.
Un om poate avea un gând precum „dacă aș sări de pe balcon?” și, în același timp, să fie speriat tocmai pentru că nu își dorește acest lucru.
Faptul că apare un astfel de gând nu înseamnă automat că persoana este periculoasă, că își dorește acel lucru sau că îl va pune în practică, conform Medical Xpress.
Cercetătorii nu cunosc complet mecanismul prin care apar gândurile intruzive, dar ele sunt asociate cu modul natural în care creierul procesează informațiile și creează scenarii.
Uneori, acest mecanism este util: ajută la rezolvarea problemelor și la generarea unor idei noi.
În perioade de stres, anxietate sau oboseală, însă, mintea poate produce mai multe scenarii negative. Problema apare atunci când persoana începe să se teamă de propriile gânduri, încearcă permanent să le alunge sau ajunge să creadă că simplul fapt că a avut acel gând spune ceva despre caracterul său.
Un gând intruziv izolat nu este, de regulă, un semn că există o problemă gravă. Devine îngrijorător atunci când:
În astfel de cazuri, poate exista o legătură cu probleme de sănătate mintală precum Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburările de anxietate, depresia sau tulburarea de stres post-traumatic.
O reacție frecventă este lupta cu propriul creier: „Nu vreau să mă mai gândesc la asta”.
Paradoxal, încercarea de a bloca complet un gând îl poate face să revină mai des. Creierul continuă să verifice dacă acel gând a dispărut, iar atenția rămâne prinsă de el.
În terapia cognitiv-comportamentală, una dintre metodele folosite pentru anxietate și TOC este expunerea cu prevenirea răspunsului. Scopul nu este eliminarea forțată a gândurilor, ci învățarea faptului că un gând nu reprezintă automat un pericol.
Specialiștii recomandă câteva tehnici care pot ajuta:
1. Pune o etichetă gândului
În loc de „este ceva în neregulă cu mine”, încercați: „Acesta este un gând intruziv”.
2. Nu transforma gândul într-o luptă
Cu cât încercați mai mult să îl alungați, cu atât poate deveni mai prezent.
3. Lăsați gândul să treacă
O tehnică folosită este vizualizarea gândului ca o frunză purtată de apă: apare, plutește și pleacă fără să fie nevoie să interveniți.
4. Reveniți la activitățile importante
O plimbare, o conversație, gătitul sau o activitate care vă concentrează atenția pot ajuta creierul să iasă din cercul anxietății.
Aici apare diferența esențială.
Un gând intruziv despre moarte poate fi o imagine mentală nedorită, care sperie persoana. Dar gândurile suicidale pot implica dorința de a muri, sentimentul că viața nu mai poate continua, planuri sau pregătiri pentru a-și face rău.
Semne care necesită atenție includ:
Un gând precum „aș vrea să nu mai exist” poate apărea uneori ca expresie a epuizării emoționale sau a suferinței profunde. Totuși, merită luat în serios, mai ales dacă revine sau este însoțit de intenția de a acționa.
Nimeni nu trebuie să gestioneze singur gânduri care provoacă teamă sau suferință.
Un prim pas poate fi o discuție cu:
În cazul gândurilor suicidale, un specialist poate ajuta la construirea unui plan de siguranță – un set clar de pași care pot fi urmați în momentele în care emoțiile devin copleșitoare.
Dacă observăm semne de alarmă la cineva apropiat, specialiștii recomandă patru pași simpli:
Întrebați direct: O întrebare precum „Te gândești să îți faci rău?” nu introduce ideea suicidului în mintea unei persoane. Poate deschide, însă, o conversație importantă.
Ascultați fără judecată: Luați în serios ceea ce spune persoana și rămâneți aproape.
Încurajați ajutorul specializat: Sprijinul unui medic sau al unui specialist în sănătate mintală poate fi esențial.
Păstrați legătura: Un mesaj, un telefon sau o întrebare sinceră pot conta enorm într-un moment dificil.
Mintea poate produce imagini și idei nedorite fără ca acestea să reflecte dorințele reale ale unei persoane. Diferența importantă este dacă gândul apare ca o experiență nedorită care sperie sau dacă se transformă într-o dorință, intenție ori plan de a-și face rău.
A recunoaște această diferență poate fi primul pas pentru a înțelege mai bine sănătatea mintală și pentru a cere ajutor atunci când este nevoie.
Ședințele de terapie online funcționează cu adevărat? Studiul care dă peste cap tot ce credeam despre psihoterapia online.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.