Când vorbim despre efectele telefoanelor asupra copiilor, atenția cade de obicei pe adolescenții care petrec ore întregi pe rețele sociale sau jocuri.
Însă cercetătorii atrag atenția asupra unei alte probleme, mai puțin discutate: ce se întâmplă atunci când părinții sunt cei care devin distrași de ecrane?
Un nou studiu sugerează că adolescenții care simt că părinții sau persoanele care îi îngrijesc sunt frecvent preocupați de telefoane pot avea un risc mai mare de a dezvolta stiluri de atașament nesigure, un mod de relaționare asociat cu anxietatea, dificultăți în relații și o stare de bine psihologic mai scăzută.
Cercetarea a fost realizată de specialiști în sănătate mintală digitală, care au observat tot mai multe relatări ale adolescenților despre sentimentul că „se luptă” cu telefonul părinților pentru atenție.
Dr. Don Grant, de la Centrul pentru Cercetare și Inovare al Newport Healthcare, unul dintre autorii principali ai studiului publicat în revista Frontiers in Psychology, a explicat că semnele problemei au apărut în urmă cu aproximativ un deceniu, conform Medical Xpress.
În timpul consilierii, adolescenții au început să descrie frustrări legate de momentele în care părinții lor erau prezenți fizic, dar atenția lor era captată de telefon.
„Clienții mei adolescenți au început să-și împărtășească sentimentele negative legate de aceste comportamente”, a povestit cercetătorul.
Un moment care l-a impresionat profund a venit atunci când o colegă psiholog, mamă, i-a spus că fiica ei o întrebase dacă își iubește telefonul mai mult decât pe ea.
Întrebarea copilului a devenit un exemplu al unei frici tot mai întâlnite: aceea că un dispozitiv poate deveni un „rival” pentru atenția părintelui.
Telefonul mobil a schimbat radical modul în care oamenii comunică, muncesc și se relaxează. Dar cercetătorii spun că poate schimba și felul în care părinții răspund nevoilor emoționale ale copiilor.
Într-un studiu anterior, copii și adolescenți au spus că simt că trebuie să concureze cu telefoanele părinților pentru a primi atenție.
Noua cercetare a analizat dacă această percepție poate influența atașamentul, adică felul în care o persoană învață să se raporteze la ceilalți și câtă siguranță simte în relații.
Atașamentul sigur este asociat cu relații mai stabile, încredere și o capacitate mai bună de gestionare a emoțiilor.
În schimb, atașamentul nesigur poate apărea sub două forme principale:
„Atașamentul este maleabil”, a explicat Grant. Asta înseamnă că experiențele repetate din familie pot influența modul în care adolescenții se raportează la ceilalți.
Pentru a analiza fenomenul, cercetătorii au creat o nouă metodă de evaluare numită „scala de interferență a atașamentului față de dispozitive”.
Adolescenții au fost întrebați despre modul în care percep utilizarea telefoanelor de către părinți: cât de des sunt întrerupți, câtă atenție primesc și dacă simt că dispozitivele afectează interacțiunea cu familia.
Studiul a inclus 600 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, reprezentativi pentru populația generală din Statele Unite.
Cercetătorii au observat un tipar clar: adolescenții care au raportat mai multă distragere a părinților de către telefoane au prezentat niveluri mai ridicate de atașament nesigur, atât anxios, cât și evitant.
Rezultatele au fost considerate importante de echipa de cercetare.
„Faptul că rezultatele noastre au fost atât de semnificative în ansamblu înseamnă că această problemă pare să fie mult mai răspândită decât credeam”, a spus Grant.
Cercetătorul atrage atenția în special asupra generației care a crescut odată cu apariția explozivă a tehnologiei digitale și care acum devine generație de părinți.
Acești adulți au fost printre primii care au folosit intens smartphone-urile, iar cercetătorii spun că este important să fie conștienți de propriile obiceiuri digitale atunci când interacționează cu copiii.
Specialiștii subliniază că studiul arată o asociere, nu demonstrează că telefonul părintelui cauzează direct probleme de atașament.
Este posibil și ca adolescenții care au deja dificultăți emoționale să perceapă mai intens lipsa de disponibilitate a părinților.
Totuși, cercetătorii spun că rezultatele merită atenție, deoarece telefoanele sunt omniprezente, iar efectele mici, repetate zilnic, pot deveni importante în timp.
Recomandarea nu este ca părinții să renunțe complet la dispozitive, ci să răspundă nevoilor copiilor atunci când aceștia caută contact.
Un simplu gest să ridici privirea, să recunoști copilul și să îi arăți că ai observat că are nevoie de tine poate transmite un mesaj esențial: „Ești important pentru mine”.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
Ședințele de terapie online funcționează cu adevărat? Studiul care dă peste cap tot ce credeam despre psihoterapia online.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Știi ce zi e azi? E vineri 13. Ziua despre care toată lumea vorbește cu teamă, ziua când ghinionul pare să bântuie fiecare colț.
