Testul simplu pe care îl poți face acasă după 65 de ani. Are legătură cu riscul de deces în următorii 7 ani
Un test care durează doar câteva secunde poate spune mai multe despre starea fizică a unei persoane în vârstă decât pare la prima vedere. Este vorba despre statul într-un singur picior. Un studiu amplu, publicat în Jama Network și realizat pe peste 13.000 de adulți cu vârsta de cel puțin 65 de ani, a găsit o asociere clară între performanța fizică și riscul de deces în următorii șapte ani.
Cei care au obținut rezultate mai bune la testele de echilibru, mobilitate, forță musculară și rezistență au avut un risc mai mic de deces decât persoanele cu cele mai slabe rezultate.
La prima vedere, statul într-un singur picior pare mai degrabă un exercițiu de echilibru decât o investigație medicală.
Totuși, echilibrul presupune colaborarea mai multor sisteme ale organismului: mușchii, articulațiile, sistemul nervos, vederea și capacitatea creierului de a coordona mișcările.
O persoană care își pierde treptat echilibrul poate avea și alte semne de scădere a capacității fizice, chiar dacă aceste probleme nu apar încă într-un diagnostic medical.
Testul nu poate spune dacă o persoană va muri într-un anumit interval de timp. Studiul arată doar o asociere între performanța fizică și riscul de deces.
Cercetarea a inclus 13.423 de adulți cu vârsta de cel puțin 65 de ani, care locuiau în comunitate, în Taiwan. Participanții au făcut testele fizice între 11 ianuarie 2015 și 25 noiembrie 2016, în 46 de centre din 22 de orașe și regiuni.
Cercetătorii au urmărit apoi starea lor de sănătate până la 31 decembrie 2022. Perioada mediană de urmărire a fost de aproximativ șapte ani. În acest interval, 1.631 dintre participanți au murit, adică aproximativ 12% din grup.
Cercetătorii nu s-au uitat doar la greutate sau la nivelul declarat de activitate fizică. Au evaluat mai multe componente ale condiției fizice.
Participanții au încercat să stea pe un singur picior, cu ochii deschiși, timp de maximum 30 de secunde.
Cu cât timpul a fost mai bun, cu atât performanța la test a fost mai bună.
Acest exercițiu oferă o imagine simplă asupra echilibrului și controlului postural.
Persoana începe așezată pe un scaun. La semnal, se ridică, merge aproximativ 2,4 metri, ocolește un obiect, revine și se așază din nou.
Tot traseul este cronometrat.
Testul verifică mobilitatea, agilitatea, echilibrul și capacitatea de a schimba rapid poziția corpului.
Participanții au trebuit să se ridice și să se așeze de cât mai multe ori în 30 de secunde, fără să își folosească brațele.
Testul oferă informații despre forța musculaturii membrelor inferioare.
Participanții au făcut cât mai multe flexii ale brațului în 30 de secunde, cu o greutate de mână.
Acest test a evaluat forța membrelor superioare.
Participanții au făcut pași pe loc timp de două minute, ridicând genunchii până la o înălțime stabilită.
Numărul de pași a oferit o măsură a rezistenței cardio-respiratorii.
Un test a verificat cât de bine putea persoana să își ducă mâinile în spatele corpului.
Un alt test a evaluat cât de mult putea persoana să se întindă spre degetele picioarelor, din poziția șezut.
Rezultatele au arătat că persoanele cu performanțe foarte bune la mai multe teste aveau un risc mai mic de deces decât cele cu rezultate slabe.
Diferența a fost deosebit de vizibilă la testele care au evaluat echilibrul și mobilitatea.
La testul care verifică cât de repede te poți ridica și merge participanții cu cele mai bune rezultate au avut un risc de deces cu aproximativ 59% mai mic decât cei din categoria cu cele mai slabe rezultate.
La statul într-un singur picior, diferența a fost de aproximativ 50%.
Forța membrelor inferioare și rezistența cardio-respiratorie au avut, de asemenea, asocieri importante cu riscul de deces, cu diferențe de aproximativ 42–45% între grupurile extreme.
Forța membrelor inferioare este esențială pentru activitățile de zi cu zi.
Ridicarea de pe scaun, urcatul scărilor, mersul, evitarea unui obstacol sau recuperarea echilibrului după o împiedicare depind toate de capacitatea picioarelor de a susține și controla corpul.
O scădere importantă a forței musculare poate afecta independența unei persoane în vârstă și poate crește riscul de cădere.
Căderile sunt, la rândul lor, asociate cu fracturi, pierderea mobilității și apariția unor probleme serioase de sănătate.
Cercetătorii consideră că acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care echilibrul și forța picioarelor au avut o asociere atât de puternică cu mortalitatea.
Totuși, studiul nu demonstrează că echilibrul slab provoacă direct decesul. Cercetarea nu a stabilit căderile sau fracturile drept mecanismul care explică rezultatele.
Aici apare una dintre cele mai interesante observații ale studiului. Cercetătorii au creat un indice general de fitness, pe baza tuturor celor șapte teste.
Persoanele din cea mai bună categorie au avut un risc de deces cu aproximativ 61% mai mic decât cele din categoria cu cele mai slabe rezultate.
Asocierea a fost mai puternică decât în cazul oricărui test luat separat. Cu alte cuvinte, nu un singur aspect al condiției fizice pare să conteze cel mai mult, ci imaginea de ansamblu: echilibru, mobilitate, forță, rezistență și flexibilitate.
Un rezultat interesant a apărut la testele de flexibilitate. Cea mai mare problemă a fost asociată cu rigiditatea extremă. După un anumit nivel, însă, o flexibilitate foarte mare nu a adus un avantaj suplimentar clar în ceea ce privește supraviețuirea.
Asta sugerează că, pentru sănătatea persoanelor în vârstă, nu este neapărat nevoie de o flexibilitate excepțională.
Mai importantă poate fi păstrarea unui nivel suficient de mobilitate pentru activitățile obișnuite. Rezultatele au rămas valabile și după ce au fost luate în calcul alte probleme de sănătate.
Cercetătorii au ajustat rezultatele pentru mai mulți factori care pot influența riscul de deces.
Printre aceștia s-au aflat:
Asocierea dintre nivelul de fitness și mortalitate a rămas prezentă. Acest lucru este important deoarece două persoane pot avea aceeași vârstă și aceleași diagnostice, dar capacități fizice foarte diferite.
În cabinet, medicul poate afla că un pacient are hipertensiune, diabet, boală renală sau alte afecțiuni.
Dar diagnosticele nu spun întotdeauna cât de bine funcționează organismul în viața de zi cu zi.
Două persoane cu aceleași diagnostice pot avea niveluri foarte diferite de forță, mobilitate și rezistență.
Un test precum ridicarea de pe scaun sau mersul oferă o informație practică: cât de bine poate corpul să execute o mișcare simplă.
Această capacitate funcțională poate completa evaluarea medicală obișnuită.
Mesajul studiului nu este că fiecare adult în vârstă ar trebui să își testeze singur riscul de deces prin statul într-un picior.
Mai degrabă, rezultatele arată că fitnessul este un indicator important al stării generale de sănătate.
O persoană care observă o scădere clară a echilibrului, dificultăți la ridicarea de pe scaun, mers mai lent sau oboseală la eforturi care înainte erau ușoare ar trebui să discute aceste schimbări cu medicul.
Nu este nevoie să aștepte apariția unei căderi.
Aceasta este una dintre cele mai importante limite ale cercetării. Studiul este unul observațional. Cercetătorii au măsurat condiția fizică a participanților și au urmărit ce s-a întâmplat ulterior.
Nu au repartizat oamenii la programe de exerciții pentru a vedea dacă îmbunătățirea scorului de fitness reduce mortalitatea.
Prin urmare, rezultatele arată o asociere, nu o relație cauză-efect. De exemplu, o persoană cu o boală încă nediagnosticată poate avea deja forță și mobilitate reduse. În acest caz, fitnessul slab poate fi un semn al unei probleme de sănătate existente, nu cauza ei.
Studiul susține ideea că evaluarea unei persoane în vârstă nu ar trebui să se bazeze doar pe lista bolilor pe care le are.
Echilibrul, mobilitatea, forța și rezistența oferă informații suplimentare despre capacitatea funcțională a organismului.
Iar dintre testele analizate, statul într-un singur picior și testul de mobilitate cu mers și întoarcere au avut unele dintre cele mai puternice asocieri cu riscul de deces.
Pentru medic, astfel de teste pot reprezenta instrumente simple, ieftine și ușor de repetat. Pentru pacient, mesajul este și mai simplu: păstrarea forței, mobilității și echilibrului nu ține doar de capacitatea de a face mișcare, ci poate fi un indicator important al sănătății generale la vârsta înaintată.