Un tratament cu anumite antibiotice poate lăsa urme detectabile în microbiomul intestinal chiar și la 4-8 ani după administrare, potrivit unui studiu publicat în Nature Medicine. Cele mai puternice asocieri au fost observate pentru clindamicină, fluorochinolone și flucloxacilină, medicamente pentru care cercetătorii au constatat modificări mai persistente ale diversității bacteriene din intestin.
Rezultatele nu înseamnă că antibioticele ar trebui evitate atunci când sunt necesare. Aceste medicamente rămân esențiale în tratarea infecțiilor bacteriene și pot salva vieți. Studiul adaugă însă un nou argument pentru utilizarea lor prudentă, mai ales în situațiile în care infecția este probabil virală sau când ghidurile medicale permit o abordare de tip monitorizare atentă înainte de prescrierea tratamentului.
Autorii studiului au analizat date din Registrul suedez al medicamentelor prescrise și informații din biobănci suedeze privind metagenomul fecal al 14.979 de adulți. Cercetătorii au exclus persoanele care primiseră antibiotice în ultimele 30 de zile înainte de recoltarea probelor, precum și persoanele cu boli inflamatorii intestinale sau boli pulmonare cronice, pentru a reduce riscul ca rezultatele să fie influențate de aceste afecțiuni.
Cele mai prescrise antibiotice în populația analizată au fost penicilina V, penicilinele cu spectru extins și tetraciclinele. Totuși, cele mai puternice diferențe în compoziția microbiomului nu au fost observate pentru toate antibioticele în aceeași măsură, ci mai ales pentru clindamicină, fluorochinolone și flucloxacilină.
Gabriel Baldanzi, primul autor al studiului, de la Departamentul de Științe Medicale al Universității Uppsala din Suedia, a explicat că folosirea antibioticelor chiar și cu 4-8 ani înainte poate fi legată de compoziția microbiomului intestinal observată în prezent. Potrivit acestuia, chiar și un singur tratament cu anumite antibiotice poate lăsa urme pe termen lung.
Antibioticele sunt concepute pentru a combate bacteriile care provoacă infecții, dar ele nu fac întotdeauna diferența între bacteriile dăunătoare și cele benefice. Din acest motiv, tratamentele pot perturba echilibrul microbiomului intestinal, adică ansamblul de bacterii, virusuri, fungi și alte microorganisme care trăiesc în intestin și contribuie la digestie, imunitate și metabolism.
Efectele pe termen scurt sunt cunoscute: greață, diaree, vărsături, disconfort abdominal. Clindamicina și fluorochinolonele, în special, sunt asociate cu simptome gastrointestinale și cu un risc mai mare de infecție cu Clostridioides difficile, o bacterie care poate provoca diaree severă și complicații, mai ales la persoanele vulnerabile.
Noutatea acestui studiu constă în durata posibilă a modificărilor. Cercetătorii au observat că, deși recuperarea microbiomului este mai rapidă în primii doi ani după expunerea la antibiotice, revenirea la nivelul anterior pare să încetinească ulterior. Cu alte cuvinte, o parte dintre modificări se pot estompa în timp, dar unele diferențe pot persista ani de zile.
Cea mai mare reducere a diversității speciilor bacteriene a fost asociată cu antibioticele administrate cu mai puțin de un an înainte de recoltarea probelor. În cazul clindamicinei, fiecare cură administrată în acest interval a fost asociată, în medie, cu detectarea a 47 de specii bacteriene mai puțin. Pentru fluorochinolone, scăderea medie a fost de 20 de specii, iar pentru flucloxacilină de 21 de specii.
Important este că diferențele nu au dispărut complet în timp. Utilizarea antibioticelor cu 4-8 ani înainte de recoltare a fost legată de modificări ale abundenței pentru 10%-15% dintre speciile analizate. Cercetătorii au observat, de asemenea, că pentru unele antibiotice efectele puteau fi detectate chiar și după o singură cură.
Într-o analiză separată, care a comparat 3.356 de persoane care primiseră o singură cură de antibiotic cu 4.308 persoane fără nicio cură în ultimii 8 ani, o singură expunere la tetracicline, flucloxacilină, fluorochinolone, clindamicină, sulfametoxazol-trimetoprim, cefalosporine sau macrolide a fost asociată cu o diversitate mai redusă a speciilor din microbiom.
Studiul arată că efectele diferă semnificativ în funcție de antibiotic. Penicilina V, cel mai frecvent prescris antibiotic pentru infecții tratate în afara spitalului în Suedia, a fost asociată cu modificări mici și de durată mai scurtă. De asemenea, cercetătorii nu au detectat asocieri clare pentru unele tratamente, precum pivmecilinam, sulfametoxazol-trimetoprim, amoxicilină sau combinația amoxicilină-acid clavulanic, în anumite analize.
Un rezultat neașteptat a fost asocierea observată pentru flucloxacilină. Acest antibiotic este considerat cu spectru îngust și acționează în principal împotriva bacteriilor Gram-pozitive. Gabriel Baldanzi a subliniat că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege de ce flucloxacilina a fost asociată cu pierderea diversității bacteriene.
O diversitate mai mică a microbiomului intestinal este privită, în general, ca un semn de dezechilibru, dar studiul nu dovedește că modificările provocate de antibiotice cauzează direct boli apărute ani mai târziu. Cercetătorii atrag atenția că există asocieri între compoziția microbiomului și sănătatea cardiometabolică, inclusiv nivelul colesterolului, glicemia, grăsimea corporală și riscul de diabet de tip 2. De asemenea, modificări ale microbiomului au fost descrise în constipație, boli inflamatorii intestinale și alte afecțiuni digestive.
Totuși, legătura de cauzalitate rămâne neclară. Altfel spus, nu se poate afirma, pe baza acestui studiu, că un antibiotic administrat cu ani în urmă provoacă diabet, obezitate sau o boală intestinală. Se poate spune doar că anumite antibiotice sunt asociate cu modificări persistente ale microbiomului, iar aceste modificări merită studiate mai departe.
Adam Faye, profesor asociat de medicină și sănătate populațională la NYU Langone Health și director de cercetare clinică la centrul pentru boli inflamatorii intestinale al instituției, a remarcat că datele întăresc ideea că antibioticele pot influența microbiomul mai mult timp decât se credea inițial. El a subliniat însă că este esențial să fie înțeles nu doar impactul asupra microbiomului, ci și efectul clinic real asupra sănătății pe termen lung.
Mesajul principal nu este că antibioticele sunt periculoase și trebuie evitate cu orice preț. Dimpotrivă, în infecțiile bacteriene serioase, tratamentul antibiotic poate fi vital. Problema apare atunci când antibioticele sunt folosite fără indicație clară, de exemplu în infecții virale, unde nu au efect, sau în situații în care medicul poate recomanda inițial monitorizare.
Alegerea unui antibiotic nu se face doar în funcție de efectul asupra microbiomului. Contează tipul și severitatea infecției, riscul de rezistență antimicrobiană, profilul bacteriei suspectate sau confirmate, istoricul pacientului, alergiile, vârsta, bolile asociate și ghidurile medicale. De aceea, decizia trebuie luată de medic, nu de pacient pe baza unei liste generale de antibiotice „bune” sau „rele”.
Totuși, studiul oferă un motiv în plus pentru prudență. Până acum, argumentul major pentru reducerea folosirii inutile a antibioticelor era riscul de rezistență antimicrobiană. Noile date adaugă și riscul perturbării microbiomului intestinal pe termen lung.
Pentru pacienți, concluzia practică este simplă: antibioticele trebuie luate doar când sunt prescrise de medic și doar pentru infecții în care sunt indicate. Nu trebuie cerute „preventiv”, nu trebuie folosite pentru răceli sau gripe obișnuite fără recomandare medicală și nu trebuie păstrate resturi de tratament pentru episoade viitoare.
În același timp, persoanele care au primit antibiotice nu ar trebui să intre în panică. Studiul descrie asocieri la nivel populațional, nu un verdict individual. Microbiomul fiecărei persoane este diferit, iar capacitatea de recuperare poate varia în funcție de dietă, vârstă, boli asociate, alte medicamente și stil de viață.
O alimentație bogată în fibre, legume, fructe tolerate, cereale integrale, leguminoase, alimente fermentate, acolo unde sunt tolerate, și evitarea folosirii inutile a antibioticelor pot susține sănătatea intestinală. Suplimentele probiotice nu trebuie considerate automat o soluție universală după orice antibiotic, mai ales fără recomandare medicală, pentru că efectele lor pot varia în funcție de produs, pacient și context clinic.
Studiul publicat în Nature Medicine arată că antibioticele pot avea efecte mai lungi asupra microbiomului decât se credea, inclusiv după o singură cură cu anumite medicamente. Concluzia nu este renunțarea la antibiotice, ci folosirea lor mai atentă, mai justificată și mai bine adaptată fiecărui pacient.