Un tratament pentru vedere poate părea salvator atunci când promite rezultate rapide, dar nu orice soluție prezentată drept „revoluționară” are în spate dovezi științifice solide.
19,1% dintre cei 955 de participanți au spus că au întâlnit tratamente oftalmologice pe care le considerau „false” sau insuficient susținute științific.
Aproape 58% au spus că au întâlnit astfel de tratamente prin reclame online.
Aproximativ 1 din 4 dintre cei care au întâlnit un astfel de tratament a declarat că l-a și urmat.
Printre soluțiile raportate s-au numărat vitamine și suplimente, acupunctură, homeopatie, terapii cu celule stem, dispozitive electromagnetice și substanțe aplicate local.
Studiul a fost realizat de cercetători de la University College London, împreună cu colaboratori de la King’s College London și Moorfields Eye Hospital. Echipa a analizat răspunsurile a 955 de adulți din Marea Britanie și Statele Unite, toți având afecțiuni oculare diagnosticate. Cercetătorii au vrut să afle cât de des întâlnesc pacienții tratamente pe care le percep drept lipsite de suficiente dovezi științifice sau de credibilitate din punct de vedere al reglementării.
Rezultatul atrage atenția: 19,1% dintre participanți au declarat că au întâlnit un astfel de tratament.
Cel mai frecvent punct de contact a fost mediul online. Aproape 58% dintre participanți au menționat reclamele de pe internet ca sursă prin care au aflat despre aceste tratamente.
Într-un spațiu în care aceeași pagină poate combina informații medicale, testimoniale, marketing și promisiuni comerciale, diferența dintre o terapie validată și una insuficient demonstrată poate deveni dificil de observat pentru un pacient. Autorii studiului subliniază tocmai această problemă: pacienții sunt expuși unor mesaje medicale care vin din surse foarte diferite.
Nu toate aceste tratamente au fost descoperite pe internet.
O parte dintre participanți au declarat că au auzit pentru prima dată despre un tratament în timpul unei consultații la un specialist în îngrijirea ochilor. Potrivit rezultatelor, acești participanți au fost semnificativ mai predispuși să urmeze tratamentul decât cei care au întâlnit respectivele soluții prin reclame și campanii de marketing online.
Acest rezultat nu înseamnă că tratamentele prezentate de un specialist erau false sau că medicii le recomandau în mod necorespunzător. Studiul nu a evaluat dacă fiecare tratament raportat era într-adevăr „bogus”, ci cum au perceput pacienții aceste tratamente și ce s-a întâmplat după ce au fost expuși la ele.
Dr. Lee Jones, cercetător postdoctoral la UCL Institute of Ophthalmology și la NIHR Clinical Research Facility de la Moorfields Eye Hospital, a subliniat importanța comunicării clare și bazate pe dovezi între medici și pacienți, mai ales pe măsură ce apar terapii noi și marketingul online se extinde.
Lista tratamentelor raportate de participanți a fost foarte variată.
Printre exemple s-au aflat suplimente nutritive și vitamine, terapii complementare și alternative precum acupunctura și homeopatia, terapii regenerative, inclusiv tratamente cu celule stem, dispozitive electromagnetice și diferite substanțe pentru aplicare locală.
Important este că simpla apariție a unei terapii în această listă nu înseamnă automat că terapia respectivă este inutilă sau periculoasă. Studiul nu a testat eficiența fiecărui produs sau procedeu.
Cercetătorii au pornit de la ceea ce pacienții au perceput ca fiind tratamente fără suficiente dovezi privind eficiența și siguranța sau fără o bază adecvată din punct de vedere al reglementării. În literatura studiului, „bogus therapies” sunt descrise drept intervenții care nu au suficiente dovezi științifice privind siguranța sau eficiența ori nu au aprobările de reglementare necesare pentru a fi luate în considerare în mod obișnuit.
În majoritatea cazurilor, pacienții nu au mers mai departe.
Aproape 80% dintre cei care au refuzat tratamentul au spus că nu au avut încredere în afirmațiile făcute despre acesta. Alții au decis să nu îl urmeze după ce au cerut sfatul unui profesionist din domeniul sănătății.
Este un detaliu important, deoarece arată că neîncrederea și verificarea informației au putut funcționa ca o barieră în calea unor tratamente percepute ca neconvingătoare.
În schimb, aproximativ unul din patru participanți care au întâlnit un astfel de tratament a declarat că l-a urmat. Experiențele ulterioare au fost foarte diferite de la o persoană la alta.
Unii participanți au raportat cheltuieli de peste 10.000 de lire sterline, iar un număr redus au menționat efecte adverse, inclusiv agravarea vederii, intensificarea simptomelor vizuale sau alte probleme de sănătate.
Studiul a identificat și diferențe între cele două țări analizate.
Participanții din Statele Unite au fost mai predispuși decât cei din Marea Britanie să spună că au întâlnit astfel de tratamente și că le-au urmat. Cercetarea nu stabilește însă că o anumită caracteristică a sistemului medical dintr-o țară este cauza acestei diferențe.
De altfel, autorii atrag atenția asupra unei probleme mai largi: pacienții trebuie să navigheze printre informații provenite din reclame, companii, rețele sociale, recomandări personale și surse medicale, iar toate acestea pot folosi un limbaj care sună convingător.
Aici se află una dintre cele mai importante nuanțe ale studiului.
Cercetătorii nu au verificat fiecare tratament menționat de participanți pentru a stabili dacă era realmente fals. Ei au analizat expunerea pacienților la tratamente pe care aceștia le percepeau ca fiind „bogus”, adică lipsite de dovezi suficiente sau de credibilitate din perspectiva reglementării.
Prin urmare, rezultatul de 19,1% nu trebuie interpretat ca „19,1% dintre pacienții cu probleme de vedere primesc tratamente false”.
El arată că aproape unul din cinci participanți la acest sondaj a spus că a întâlnit ceea ce considera un astfel de tratament.
Diferența este esențială: o reclamă care promite că un produs „vindecă” o afecțiune oculară nu devine automat o dovadă că produsul este eficient doar pentru că folosește termeni medicali, iar faptul că o terapie este nouă nu înseamnă automat că este lipsită de valoare. Pentru pacient, problema este să poată diferenția între o terapie susținută de dovezi și o afirmație comercială care încă nu beneficiază de suficiente dovezi.
Ochii sunt deosebit de sensibili la promisiunile privind recuperarea vederii. Atunci când o persoană se confruntă cu pierderea vederii sau cu o boală oculară progresivă, perspectiva unei soluții rapide poate fi extrem de atractivă.
Autorii studiului consideră că tocmai de aceea comunicarea dintre pacient și profesionistul din domeniul sănătății este importantă. Scopul nu este doar ca pacientul să afle ce tratament există, ci și ce dovezi susțin acel tratament, ce riscuri are și cât de bine este validat.
Într-un internet plin de reclame și promisiuni medicale, una dintre cele mai utile întrebări înainte de a plăti pentru o terapie este simplă: „Ce dovezi clinice există că funcționează pentru problema mea?”
Cercetarea, intitulată „Patient-Reported Exposure to Potentially Bogus Ophthalmic Treatments”, a fost publicată online în JAMA Ophthalmology la 24 septembrie 2026.
DOI: 10.1001/jamaophthalmol.2026.4121.