Un nivel prea ridicat de potasiu în sânge poate pune viața în pericol fără să provoace simptome evidente. Pacienții care ajung la Urgențe în primele 24 de ore de la identificarea problemei au un risc de deces semnificativ mai mic.
Poți avea potasiul periculos de mare fără să te simți rău. Absența simptomelor nu înseamnă că organismul nu este în pericol.
Primele 24 de ore pot conta. Pacienții care au ajuns la Urgențe în acest interval au avut un risc de deces semnificativ mai mic.
Rinichii și anumite medicamente pot favoriza creșterea potasiului. Hiperkaliemia este o problemă întâlnită inclusiv la persoanele cu afecțiuni renale.
Tratamentul rapid poate proteja inima. În spital, medicii pot administra medicamente care reduc rapid nivelul potasiului și limitează riscurile pentru organism.
Potasiul este un mineral esențial pentru funcționarea organismului, inclusiv pentru activitatea mușchilor și a inimii. Problema apare atunci când concentrația sa în sânge crește prea mult. Această afecțiune se numește hiperkaliemie și poate deveni periculoasă, mai ales în formele severe.
Una dintre dificultățile cu care se confruntă medicii este că pacienții nu au neapărat simptome care să le atragă atenția. O persoană poate să își continue activitățile obișnuite și să creadă că nu are nicio problemă, deși analizele arată o valoare îngrijorătoare.
Situația este cu atât mai dificilă atunci când pacientul trebuie să decidă dacă merge imediat la spital, deși se simte bine. Tocmai această problemă a fost analizată de cercetătorii de la Universitatea Western și de la Institutul de Cercetare al Centrului de Științe Medicale din London (LHSCRI).
„Provocarea constă în faptul că pacienții cu hiperkaliemie se pot simți perfect bine, chiar și atunci când nivelul potasiului lor se află la un nivel periculos de ridicat. Poate fi dificil pentru pacienți să înțeleagă de ce trebuie să se prezinte imediat la secția de urgențe”, a explicat dr. Michael Chiu, profesor la Școala de Medicină și Stomatologie Schulich a Universității Western și cercetător la LHSCRI.
Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă cu pacienții diagnosticați cu hiperkaliemie în afara spitalului, echipa a analizat date privind sănătatea populației, provenite de la Institutul pentru Științe Clinice Evaluative.
Cercetătorii au urmărit pacienți care nu fuseseră încă internați în spital, analizând câți dintre ei s-au prezentat la secția de urgențe după identificarea nivelului ridicat de potasiu și cum s-a asociat acest lucru cu riscul de deces.
Rezultatul a arătat că riscul de deces a fost semnificativ mai mic în rândul pacienților care au ajuns la Urgențe în primele 24 de ore de la identificarea valorii anormale a potasiului.
Studiul este important deoarece analizează nu doar prezența hiperkaliemiei, ci și ce se întâmplă după ce problema este identificată la un pacient care nu se află deja în spital.
„A fost primul studiu care a investigat dacă pacienții cu un nivel ridicat de potasiu diagnosticat se prezentau sau nu la serviciul de urgență și, pentru cei care s-au prezentat, care au fost rezultatele”, a spus Michael Chiu.
Rezultatul evidențiază importanța evaluării medicale rapide, chiar și atunci când pacientul nu resimte o schimbare evidentă a stării de sănătate.
În cazurile în care hiperkaliemia necesită tratament de urgență, medicii au la dispoziție intervenții care nu pot fi realizate în siguranță acasă.
Unele medicamente pot proteja inima de efectele periculoase ale concentrației ridicate de potasiu. Alte tratamente, administrate intravenos, pot reduce rapid nivelul acestui mineral din sânge, fie prin deplasarea lui în interiorul celulelor, fie prin facilitarea eliminării sale din organism.
„Când oamenii sunt internați în spital sau consultați la serviciul de urgență, există medicamente pe care le putem administra pentru a proteja inima. Există, de asemenea, medicamente intravenoase care pot reduce rapid nivelul de potasiu, transportându-l în celule sau ajutând la eliminarea acestuia din organism. Aceste tratamente de urgență pot fi efectuate numai în mediul spitalicesc”, a explicat cercetătorul.
Aceste intervenții sunt importante deoarece hiperkaliemia severă poate afecta activitatea electrică a inimii. De aceea, decizia de a trimite un pacient la spital nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe felul în care acesta spune că se simte, ci și pe rezultatele analizelor și pe evaluarea medicală.
Medicii trebuie să găsească un echilibru între două situații: pacienții care au nevoie de tratament imediat în spital și cei pentru care monitorizarea în afara spitalului ar putea fi suficientă.
Vârsta, bolile cronice și valorile analizelor sunt câteva dintre elementele care pot conta în această decizie. O valoare crescută a potasiului nu trebuie interpretată izolat, fără a ține cont de starea generală a pacientului și de contextul medical.
Cercetătorii speră ca rezultatele studiului să reprezinte un punct de plecare pentru dezvoltarea unui instrument de decizie clinică. Acesta ar urma să îi ajute pe medici să stabilească mai ușor care pacienți pot fi îngrijiți în regim ambulatoriu și care au nevoie de evaluare și tratament în spital.
Problema apare inclusiv în situații în care medicii primesc, în timpul nopții, un telefon de la laborator pentru a fi informați că un pacient are o concentrație periculos de mare de potasiu. Ei trebuie să decidă rapid ce măsuri sunt necesare și să îi explice pacientului de ce este important să ajungă la Urgențe, chiar dacă acesta nu se simte rău.
În același timp, un instrument de evaluare mai precis ar putea ajuta la evitarea deplasărilor inutile la spital în cazul pacienților care nu ar beneficia de tratament spitalicesc.
Mesajul important al cercetării este că starea aparent bună nu exclude o problemă medicală serioasă. Dacă analizele indică un nivel ridicat de potasiu, recomandarea medicului trebuie luată în serios, chiar și în absența simptomelor.
Studiul arată o asociere între prezentarea rapidă la Urgențe și un risc de deces mai mic, dar nu demonstrează, prin această asociere, că intervalul de 24 de ore este un termen sigur pentru orice pacient. Gravitatea hiperkaliemiei diferă de la o persoană la alta, iar unele situații pot necesita intervenție imediată.
De aceea, conduita potrivită trebuie stabilită în funcție de valoarea potasiului, de celelalte rezultate medicale și de starea pacientului. Atunci când medicul recomandă evaluarea de urgență, faptul că persoana se simte bine nu este un motiv pentru a amâna prezentarea la spital.
Sursa: Michael Chiu et al., „Emergency department referral and short-term mortality after outpatient hyperkalemia: a population-based study”, Canadian Medical Association Journal (2026). DOI: 10.1503/cmaj.252008.