Grăsimea adunată în profunzimea abdomenului, în jurul organelor interne, ar putea face organismul să îmbătrânească mai repede.
Un nou studiu arată că nivelurile ridicate de grăsime viscerală sunt asociate cu modificări biologice și celulare care indică un ritm accelerat de îmbătrânire, chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul greutatea totală, indicele de masă corporală sau circumferința taliei.
Când vorbim despre grăsime corporală, imaginea din oglindă poate fi înșelătoare. Cercetătorii atrag atenția că grăsimea care ridică cele mai mari probleme pentru sănătate nu este doar cea vizibilă sub piele, ci mai ales grăsimea viscerală, depozitul de țesut adipos aflat în interiorul abdomenului, în jurul organelor, conform Medical Xpress.
Această grăsime are un comportament diferit față de grăsimea subcutanată. Este activă metabolic și poate elibera substanțe care favorizează inflamația în organism și stresul metabolic, procese implicate în apariția mai multor boli cronice.
Un studiu publicat în revista științifică „Obesity” sugerează că excesul de grăsime viscerală nu este doar un factor de risc pentru probleme cardiovasculare sau metabolice, ci ar putea influența chiar procesul de îmbătrânire a organismului.
Cercetarea a fost realizată de o echipă de oameni de știință de la University of Western Australia, printre autori aflându-se profesorii asociați adjuncți Jennie Hui și Kun Zhu.
Specialiștii au analizat datele a aproape 4.800 de participanți, dintre care 2.614 femei, cu vârste între 45 și 69 de ani, incluși în cadrul Busselton Healthy Aging Study, unul dintre cele mai longevive programe de cercetare privind sănătatea populației.
Rezultatele au arătat că persoanele cu niveluri mai ridicate de grăsime viscerală aveau semne asociate unei îmbătrâniri biologice accelerate, atât femeile, cât și bărbații.
„Studiul nostru arată că grăsimea viscerală este asociată cu o îmbătrânire biologică și celulară mai rapidă”, a explicat profesoara asociată Jennie Hui, directoarea Laboratorului de Studii de Sănătate din Busselton.
Un detaliu important descoperit de cercetători a fost observat în cazul femeilor: nivelurile mai mari de grăsime viscerală au fost asociate cu telomeri mai scurți.
Telomerii sunt secvențe repetitive de ADN aflate la capetele cromozomilor. Ei funcționează asemănător unor „capace de protecție” pentru materialul genetic și, pe măsură ce celulele se divid și îmbătrânesc, aceștia tind să se scurteze.
Lungimea telomerilor este considerată un marker important al îmbătrânirii celulare. Cu cât sunt mai scurți, cu atât celulele pot avea o capacitate mai redusă de regenerare.
Profesorul asociat Kun Zhu a explicat că legătura dintre grăsimea abdominală profundă și îmbătrânirea accelerată a rămas prezentă chiar și după ajustarea rezultatelor pentru:
Motivul ar putea fi faptul că grăsimea viscerală este un țesut activ, care secretă proteine proinflamatorii.
Aceste substanțe pot contribui la inflamația sistemică de lungă durată și la stresul metabolic, două procese asociate cu deteriorarea treptată a organismului.
„Grăsimea viscerală este activă din punct de vedere metabolic, secretând o serie de proteine proinflamatorii, care contribuie la inflamația sistemică și la stresul metabolic”, a precizat Kun Zhu.
Cercetătorii spun că grăsimea viscerală poate fi evaluată prin tehnici imagistice utilizate deja în medicină, inclusiv în anumite investigații de rutină, precum scanările pentru densitatea osoasă.
Astfel, medicii ar putea avea în viitor informații suplimentare despre riscurile metabolice ale unei persoane, nu doar prin cântar sau măsurarea taliei.
Riorden O’Shea, medic rezident la WA Country Health Service, coordonatorul analizei, a subliniat importanța studiilor pe termen lung pentru înțelegerea legăturii dintre factorii de risc și sănătatea populației.
Studiul de Sănătate din Busselton a fost înființat în 1966 și este recunoscut internațional pentru datele sale de lungă durată despre sănătate, boli cronice și îmbătrânire.
Prin urmărirea generațiilor de participanți timp de decenii, cercetătorii pot observa nu doar ce boli apar, ci și ce factori pot accelera sau încetini îmbătrânirea organismului.
Rezultatele studiului aduc încă un argument pentru importanța reducerii grăsimii abdominale ca parte a unui stil de viață sănătos.
Activitatea fizică regulată, alimentația echilibrată, somnul suficient și menținerea unei greutăți sănătoase rămân strategii importante pentru susținerea sănătății pe termen lung.
Cercetătorii atrag însă atenția că viitorul medicinei ar putea pune tot mai mult accent nu doar pe câte kilograme are o persoană, ci și pe unde sunt depozitate aceste kilograme și cum influențează ele organismul din interior.