Vitamina B12 este o vitamină esențială, însă corpul nu o poate produce singur. Ea trebuie obținută din alimentație sau, atunci când este necesar, din suplimente ori tratament recomandat de medic.
Vitamina B12 este necesară pentru mai multe procese importante din organism. Ea contribuie la menținerea capacității de gândire, la reglarea și crearea ADN-ului, la producerea energiei și la menținerea sănătății creierului și a sistemului nervos.
Ficatul poate stoca rezerve suplimentare de vitamina B12 pentru perioadele în care aportul este mai mic. Totuși, atunci când aceste rezerve se epuizează, pot apărea efecte negative asupra sănătății.
Un nivel scăzut de vitamina B12 poate provoca o gamă largă de simptome. Printre acestea se numără furnicăturile în mâini și picioare, dificultățile la mers, confuzia și pierderile de memorie, depresia și iritabilitatea.
Pot apărea și tulburări ale mirosului, gustului sau vederii, palpitații, oboseală, dureri de cap, paloare, scădere în greutate și glosită, adică o limbă dureroasă, netedă și roșie.
Este important ca deficitul de vitamina B12 să fie tratat, pentru a preveni anemia. Vitamina B12 este asociată cu un anumit tip de anemie, cunoscut drept anemie megaloblastică.
În această situație, globulele roșii pot deveni mai mari și mai ovale decât în mod normal. Din cauza formei lor, ele nu mai ajung din măduva osoasă în sânge în ritmul obișnuit.
Pentru majoritatea adulților, doza zilnică recomandată de vitamina B12 este de 2,4 micrograme.
Recomandarea este puțin mai mare pentru persoanele însărcinate sau care alăptează, ajungând la 2,6 micrograme pe zi. Sugarii cu vârsta de până la 6 luni au nevoie de doar 0,4 micrograme pe zi.
Vitamina B12 este solubilă în apă. Organismul o poate stoca pentru 2 până la 5 ani, iar excesul este eliminat prin urină.
Mulți oameni își pot asigura necesarul zilnic din alimentație. Totuși, pentru că vitamina B12 nu se găsește în mod natural în alimentele vegetale, veganii și vegetarienii pot avea nevoie de produse fortificate.
Suplimentele orale sunt și ele o opțiune. Dacă alimentația este săracă în surse de vitamina B12 sau organismul nu poate digera corect aceste alimente, medicul poate recomanda administrarea zilnică a unui supliment oral.
În mod normal, corpul absoarbe vitamina B12 într-un proces în două etape.
Mai întâi, acidul din stomac separă vitamina B12 de proteina de care este atașată. După aceea, vitamina se combină cu o proteină din stomac numită factor intrinsec, iar această combinație este absorbită în ileon, ultima parte a intestinului subțire.
Atunci când vitamina B12 este luată ca supliment, organismul poate sări peste prima etapă a acestui proces. Tocmai de aceea, în unele cazuri, injecțiile pot funcționa mai bine.
Dacă există deficit de vitamina B12, medicul poate recomanda injecții pentru a crește nivelul acestei vitamine. În Statele Unite, injecțiile cu vitamina B12 sunt numite hidroxiocobalamină.
Dacă există anemie provocată de lipsa vitaminei B12, poate fi necesară o injecție o dată la două zile, timp de două săptămâni sau până când simptomele încep să se amelioreze.
Suplimentele orale și modificările alimentare pot să nu fie suficiente atunci când deficitul este cauzat de o afecțiune medicală, motiv pentru care medicii recomandă adesea injecțiile.
Printre alimentele bogate în vitamina B12 se numără peștele și fructele de mare, precum somonul, scoicile și stridiile, carnea roșie slabă și puiul, cerealele pentru micul dejun fortificate, ouăle și produsele lactate, precum laptele, brânza și iaurtul.
Există efecte adverse ale vitaminei B12?
Vitamina B12 nu este, în general, considerată toxică, nici măcar la niveluri ridicate.
Totuși, injecțiile cu vitamina B12 pot provoca unele reacții adverse. Printre acestea se numără durerea, roșeața și umflarea la locul injectării, greața și vărsăturile, amețelile și durerile de cap.
Este important ca medicul să fie informat dacă apar reacții adverse serioase, cum ar fi palpitațiile, după o injecție cu vitamina B12.
Un nivel scăzut de vitamina B12 poate provoca diaree sau constipație.
În plus, lipsa vitaminei poate împiedica globulele roșii să transporte suficient oxigen către tubul digestiv. Acest lucru poate duce la greață, vărsături, gaze și balonare.